| DIOMEDE: Tu, ca un crai, ai vrea să naşti vlăstare
Din coapsele-i de târfă. La cântar
Vi-i meritul la fel, dar el, zic eu,
Punându-i coarne târfa, e mai greu.
(LL, 67)
DIOMEDE: Perversule, tu vrei moştenitori
Din şalele-i de curvă. Cântărit,
Meritu-i cam la fel la amândoi,
La fel – o târfă-şi bate joc de voi.
(LV)
Shakespeare foloseşte, în legătură cu Elena, substantivul whore şi adjectivul derivat din acesta, whorish. Leon Leviţchi, nu numai un traducător, ci şi un exeget de seamă al operei shakespeariene – printre altele ne-a lăsat o taxonomie a tipurilor de repetiţie lingvistică din piesele Marelui Will [27] – se arată, de această dată consecvent şi reia cuvântul-tabu în conformitate cu originalul. Lucia Verona optează pentru diversificarea lexicală, folosind doi termeni vulgari cu unul şi acelaşi sens. „Curvă” este soluţia optimă pentru redarea lui whore în limba română, cele două cuvinte plasându-se în capul listei de sinonime din cele două limbi în ceea ce priveşte gradul de vulgaritate. Orice text rimat ridică probleme traducătorilor şi nu pot să nu remarc faptul că, în ceea ce priveşte tălmăcirea versului final, varianta lui Levițchi se situează mai aproape de original.
Tot printre derivatele lexicale ale substantivului whore se numără şi whoreson, care poate avea funcţia de substantiv (cu sensul de „bastard”, „pui de curvă”) sau de adjectiv (cu sensul peiorativ „de căcat”, „de tot căcatul”, „ca vai de mama lui” etc. – în general, greu de tradus). Iată, spre ilustrare, şi un context minimal, o interpelare a lui Tersit de către Aiax, evident, cu folosirea cazului vocativ.
Dostları ilə paylaş: |
