Aspecte ale istoriei bisericii



Yüklə 1,04 Mb.
səhifə14/19
tarix05.01.2022
ölçüsü1,04 Mb.
#74670
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   19
BISERICILE AGHIA SOFIA
Primul templu în Constantinopol dedicat sub numele de „Sfânta Înţelepciune” a fost posibil desemnat de însuşi Constantin. Clădirea a fost completată mult mai târziu şi „Marea Biserică” a fost sfinţită numai în 360, sub Constanţius, de un episcop arian. Nu este clar când i s-a dat pentru prima dată Bisericii numele de Aghia Sofia. Socrate spune numai: „biserica ce se chiamă acum Sofia” (II, 43). Este foarte posibil că „Marea Biserică” nu a avut nici un nume la început şi numele de Sofia a ieşit în proeminenţă mai târziu; a fost probabil o conotaţie curentă mai mult decât o dedicaţie intenţională.

Numele nu a fost în nici un caz un accident. Un vechi arheologist a crezut că numele a fost mai mult o idee abstractă sau un atribut dumnezeiesc şi că Constantin obişnuia să dedice temple unor „idei abstracte,” – Înţelepciune, Putere, Pace. Toate acestea sunt o neînţelegere. Numele de Înţelepciune este un nume biblic şi toate aceste trei nume abstracte sunt folosite de Sfântul Pavel ca şi numele lui Hristos: Sofia [Σοφία], Dinamis [Δύναμις] , Eirene [Είρήνη]. Pasajele din Vechiul Testament unde Înţelepciunea lui Dumnezeu a fost descrisă ca şi o persoană (în special capitolul al VIII-lea din Proverbe) au fost de o dată mai timpurie referindu-se la Hristos, Cuvântul Întrupat. Găsim acest lucru la Sfântul Iustin. Cealaltă sugestie, că Înţelepciunea însemna Duhul Sfânt (Duhul Înţelepciunii), găsită în Teofil al Antiohiei şi Sfântul Irineu nu a fost folosită niciodată de scriitorii mai târzii şi identificarea „Înţelepciunii-Sofia” ca şi unul din numele celei de a Doua Persoane a Sfintei Treimi a devenit obişnuit în exegeza şi teologia patristică. Origen priveşte numele de „Înţelepciune” ca şi numele principal şi prim al Fiului (Comm. In Ioann. I. 22). Atât „Înţelepciunea” cât şi „Puterea” sunt menţionate în Simbolul Sfântului Grigorie de Neo-Cezareea. În secolul al patrulea atât arienii cât şi ortodocşii au fost de acord că Sfânta Înţelepciune descrisă în cartea Proverbelor a fost Fiul lui Dumnezeu. Capitolul opt din cartea Proverbelor a fost una din principalele subiecte de disputa pe tot parcursul secolului al IV-lea şi în mod sigur numele a fost ştiut şi comprehensibil tuturor şi a fost plin de asociaţii. Orişicum a fost numele lui Hristos şi a fost natural să conferim acest nume „Marii Biserici.”

Aghia Sofia a fost dedicată lui Hristos sub numele de Înţelepciune. Nu a existat nici un motiv să suspectăm orice fel de schimbare a dedicaţiei sub Iustinian. Este evident că Sofia a fost înţeleasă ca şi templul lui Hristos. Este arătat clar în celebra poveste a construcţiei Sofia a lui Iustinian: „Aghia Sofia,” care înseamnă Cuvântul lui Dumnezeu (ed. Preger, p. 74: καί έκτοτε έλαβε τήν προσηγορίαν ό ναός Άγία Σοφία, ό Λόγο, ο Λόγος τού Θεού έρμηνευόμενος). Este cu greu posibil să vorbim de orice fel de dedicaţie specifică a bisericilor sub timpul lui Iustinian sau mai târziu. O Biserică era dedicată pur şi simplu Domnului nostru sau Fecioarei Maria sau sfinţilor. Depindea de anumite condiţii când o dedicaţie specifică era accentuată. Sărbătoarea patronală se ţinea de aniversarea dedicaţiei. Sfânta Sofia se ţinea pe 23 decembrie fiindcă templul a fost sfinţit sub Iustinian pe 26 decembrie. Bineînţeles Crăciunul a fost ales ca fiind cel mai potrivit anotimp. Slujba aniversării după cum este Tipicul marii Biserici publicat de Dimitrienski, nu există nimic să sugereze orice fel de comemorare specială pentru ziuă; este mai mult o slujbă generală pentru orice fel de aniversare. A fost recomandată pentru acest scop de Simion al Tesalonicului.

Bisericile dedicate Sfintei Înţelepciuni erau numeroase atât în Bizanţ cât şi între slavi. Cu multe ocazii avem o dovadă directă că ele au fost privite ca fiind dedicate lui Hristos, Cuvântul şi Înţelepciunea. Nu există nici un motiv sau o aluzie să suspectăm că orice altă dedicaţie a Bisericilor Sofia nu a fost cunoscută sau folosită în Biserica Bizantină. Cărturarii au fost prost direcţionaţi şi au fost confuzi de faptul neaşteptat şi uimitor că în Rusia festivalul patronal a fost ţinut de ziua Doamnei noastre, pe 8 septembrie în Kiev (naşterea Fecioarei Maria) şi pe 15 august în Novgorod (Adormirea Maicii Domnului). Aceasta pare să sugereze că aceste Catedrale celebre au fost dedicate Fecioarei Maria şi că numele de Înţelepciune i se aplica şi ei. Anumiţi cărturari au înclinat să vadă o contribuţie specială a Rusiei faţă de teologia Înţelepciunii. Trebuie să obiectăm că în timpurile mai primare festivalul patronal în Novgord şi în Kiev a fost ţinut de aniversarea dedicaţiei, după cum este scris în vechile calendare. În al doilea rând suntem foarte norocoşi că avem nişte dovezi că slujbele patronale au fost transferate destul de târziu noilor date. În Kiev acest lucru a avut loc înainte de restaurarea Sfintei Sofia de Petru Movilă sau chiar mai târziu. În Novgorod a avut loc sub Arhiepiscopul Ghenadie la sfârşitul secolului al XV-lea. Chiar şi după acea dată Sofia Novgorod a fost numită templul Înţelepciunii Cuvântului.


II
Există două maniere distincte de a reprezenta Înţelepciunea lui Dumnezeu în iconografia bizantină. Prima este foarte rară în monumentele primare. Trebuie să menţionăm frescele din catacomba de la Karmuz unde inscripţia este emfatică: ΣΟΦΙΑ ΙΣ ΧΣ. Reprezentarea este prost descrisă şi tot monumentul nu este destul de clar. Am putea interpreta chipul ca o reprezentare a lui Hristos în similitudinea Vechiului Testament. Poate fi comparată cu documentul timpuriu a „Păstorului” Hermas în care Fiul lui Dumnezeu a fost descris ca un înger şi aproape confundat cu Arhanghelul Mihail (ό ένδοξος άγγελος). Se poate înţelege de ce această imagine nu a fost prea populară în iconografia timpurie. Principalul accent a fost pe istoricitatea şi realitatea prezentării Domnului şi a fost intenţionat de a le converge închinătorilor o idee dogmatică sănătoasă. Imaginile simbolice au fost în mare descurajate. Acesta a fost înţelesul celui de al optzecişidoilea canon de la Sinodul de la Trulan. Chipul Îngerului Marelui Sfat devine popular şi obişnuit numai în iconografia Bizantină târzie şi se găseşte adesea la Mistra şi Athos, dar numai excepţional ne este permis să credem că Îngerul intenţiona să reprezinte Înţelepciunea. Putem menţiona numai fresca descrisă de Charles Diehl la Sfântul Ştefan în Soleto, probabil târziu în secolul al XIV-lea. Îngerul are un potir în mână, care sugerează interpretarea euharistică (a se vedea Proverbe IX, 2 care se referă la Euharistie în slujba Joii celei Mari). Inscripţia este clară: Η ΑΓ. ΣΟΦΙΑ Ο ΛΟΓΟΣ. Există anumite compoziţii interesante în miniaturi. Este sigur că arta bizantină nu a avut nici un şablon canonizat pentru reprezentarea Înţelepciunii Dumnezeieşti.

A doua compoziţie, personificarea poate fi găsită mai întâi în miniaturi. Este destul să menţionăm celebrul Parisin. N. 139 (secolul al X-lea). Chiar şi aici motivul clasic a fost amestecat cu cel biblic. Putem să ne reamintim viziunea Sfântului Chiril, unde înţelepciunea era văzută ca şi o fecioară ( a se vedea Sap. Sal VIII, 2). În arta monumentală trebuie menţionată compoziţia din Monreale. Aceasta nu sugerează că chipul Înţelepciunii ar fi avut vreo chemare creştinilor bizantini. S-a oferit o bază pentru dezvoltarea ulterioară a subiectului în iconografia rusă. Celebra icoană Novgorod a Sfintei Înţelepciuni este cu greu mai veche de sfârşitul secolului al XV-lea. Este un Deisis special, unde Hristos este reprezentat ca şi Înţelepciune sub chipul de Îngerului cu Fecioara Maria şi Ioan Botezătorul de-a stânga şi de-a dreapta. Icoana aparţine unei serii foarte interesante de noi compoziţii ruseşti ale secolelor al XV-lea şi al XVI-lea şi este o interpretare nouă a unor motive bizantine tradiţionale.




Yüklə 1,04 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   19




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin