Prima ispitire este una trupească: “De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini”. (Cf. Mt. 4,3)Din punctul de vedere al ispititorului, ispita era logică: a) Iisus putea să facă din pietre pâini. b) Mai mult, era şi nevoie în acel moment, dată fiind starea de flămânzire a Mântuitorului.
Iisus dărâmă ispita printr-un apel la o autoritate superioară logicii diavolului, la un terţium pe care ispititorul nu-l luase în seamă: “Scris este, nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Deut. 8,3 - Mt. 4,4).
A doua ispită este una biblică: “Atunci diavolul L-a dus în Sfânta Cetate şi L-a pus pe aripa templului[3] şi I-a zis: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos….” (Mt. 4,6)Prin această ispită diavolul încerca să-i compromită Mântuitorului omenitatea. Acesta îi prezenta Mântuitorului o falsă interpretare a cuvântului revelat, textul vorbind doar de ajutorul lui Dumnezeu oferit celor ce se încred în El în nevoi şi primejdii şi cărora, în astfel de împrejurări, le devine scut sigur şi puternic. tÕ pterÚgion toà ƒeroà = aripa templului, putea însemna, în acest context, zidul înalt, extern, care înconjura toate zidurile templului de la înălţimea căruia înspre răsărit şi sud se deschidea o prăpastie de aprox. 50 m, de unde, dacă se cădea, avându-se în vedere locul pietros, existau minime şanse de supravieţuire.
În ispita a III-a diavolul a încearcat o exaltare a omenităţii lui Iisus - să renunţe la “a fi”, în schimbul lui “a avea”: ”Din nou diavolul l-a dus pe un munte foarte înalt și i-a arătat toate împărățiile lumii și slava lor. Și i-a zis: Acestea toate ți le voi da Ție, dacă vei cădea înaintea mea și mi te vei închina” (4,8-9) În ispita a III-a Mântuitorul foloseşte şi 2 cuvinte personale Ûpage satan© - lipseşte satana, ceea ce înseamnă o alungare a diavolului, egală cu lipsa de putere asupra Sa. Expresia Ðp…sw moà - înapoia mea - apare ca un adaos din codici fără vreun înţeles în text, pentru că Iisus nu voia ca diavolul să-i rămână în spate, ci să dispară pentru totdeauna.În Mt. 4, 11 se spune că diavolul L-a lăsat, dar Luca (4,12) consemnează că diavolul L-a lăsat până la o vreme, când sesizează din nou prezenţa lui în Patimi şi în vinderea lui de către Iuda.
Dimensiunea teologică
1. ispitirea a demonstrat omenitatea deplină a lui Iisus, putând fi ispitit, ca Om, de diavolul. 2. confruntarea cu diavolul, ca Om, i-a demonstrat acestuia chiar de la începutul activităţii publice puterea lui ca Dumnezeu-Om, ipostază cu care diavolul nu era obişnuit, astfel că începutul lucrării mesianice, corespunde cu începutul surpării puterii diavolului. 3. ispitirea a arătat că tentaţiile diavolului pot fi respinse de om, dacă se apelează la puterea lui Dumnezeu.
Preliminarii - de la Marcu ea lipseşte - în Evanghelia după Luca - în capitolul 6 pe spaţiul doar a 29 de versete - la Matei – cap. 5-7Analizând versiunile Predicii de pe munte din Evangheliile după Matei şi Luca ajungem la următoarele concluzii: 1. Matei a adăugat la predică idei rostite de Mântuitorul şi cu alte ocazii, pe când la Luca se poate constata că autorul a lăsat la o parte mult material din cel care a constituit clar conţinutul predicii. - în rugăciunea Tatăl Nostru, observăm că Luca afirmă că ucenicii ar fi cei care L-ar fi rugat pe Iisus, zicând: ”Doamne, învaţă-ne să ne rugăm !” - Se pare că acesta ar fi, într-adevăr, contextul real al rostirii Rugăciunii Domneşti şi nu cel al rostirii Cuvântării de pe Munte, aşa cum apare la Matei (Lc. 11, 1-2).
2. Numeroasele adaosuri ale lui Matei n-au modificat structura predicii de pe Munte. 2. Numeroasele adaosuri ale lui Matei n-au modificat structura predicii de pe Munte. - Referitor la aceste adaosuri mateiene, specialiştii sunt de părere că ele ar reprezenta cam jumătate din textul actual al predicii de pe Munte (5, 3-16; 18-19, 25-26, 29-32 şi 36); (6,7-15, 19-34); (7,6-14, 22-23). - Matei este preocupat să nu lase nimic la o parte din cuvântările Mântuitorului Iisus Hristos, care puteau să dea o imagine cât mai completă ucenicilor despre rolul pe care-l avea El, ca Învăţător.
Localizarea şi timpul rostirii Cuvântării Localizarea şi timpul rostirii Cuvântării - După Matei - predica a avut loc pe un munte oarecare (5,1) - “s-a suit în munte”. - Luca (6, 17) - afirmă că Iisus Hristos a stat la loc şes: “şi coborând cu ei a stat la loc şes”. - Dar în 6,12 Luca consemnează faptul că Iisus Hristos a petrecut noaptea, în rugăciune, pe munte.
Dostları ilə paylaş:
|
