Bazele utilizarii calculatoarelor

4.3FERESTRE, MENIURI ŞI BUTOANE

În Windows 98, pe ecranul monitorului pot fi văzute tot felul de obiecte şi elemente cu nume specifice, dar cele mai importante elemente de pe ecran sunt ferestrele. Chiar numele sistemului (Windows) înseamnă ferestre. Operarea cu ferestrele este un element foarte important pentru utilizarea unui calculator pe care este instalat WIN 98. Ceea ce se vede iniţial pe ecranul monitorului, după încărcarea sistemului de operare, adică desktop-ul, poate fi considerată ca o fereastră specială, care rămâne permanent deschisă în spatele tuturor celorlalte obiecte şi ferestre .

Ferestrele apar pe ecran atunci când se deschid fişiere sau programe. De exemplu, dacă se execută un dublu click pe icoana My Computer se deschide o fereastră; daca se execută un dublu click pe ceasul aflat pe bara de operaţii, se deschide o altă fereastră. Pentru fiecare fereastră deschisă pe ecran, apare şi un icoană pe bara de operaţii, pe care este scris (parţial sau total) numele aplicaţiei care a generat fereastra.

E
lementele comune tuturor ferestrelor sunt următoarele (figura 4.3):
Fig. 4.3 Elemente comune ferestrelor unei aplicaţii.

Bordura ferestrei (1) (border) este rama dreptunghiulara care încadrează orice fereastră. Uneori e mai groasă, alteori foarte subţire sau inexistentă. La majoritatea ferestrelor, dacă "tragem" de bordură în lateral sau în sus/jos cu mouse-ul putem modifica dimensiunile ferestrei, pe orizontală sau pe verticală, iar dacă "tragem" de un colţ al bordurii, modificarea se face pe două direcţii simultan.

Bara de titlu (2) (title bar) este bara din partea de sus a ferestrei; ea conţine numele ferestrei, care de obicei este chiar numele programului care a generat acea fereastră. Uneori, aici apare şi numele fişierului cu care se lucrează în acel program. Se poate muta fereastra pe ecran, dacă se "trage" de bara de titlu (cu excepţia situaţiilor când fereastra acoperă deja tot ecranul).

Butoanele de control ale ferestrei sunt acele butoane aflate la capetele barei de titlu. Butoanele întâlnite în peste 99% din cazuri sunt standard, anume:

• 
  Butonul de închidere a ferestrei (3) (Close) este cel aflat la capătul din dreapta al barei de titlu, e marcat cu un "X". Un click pe el determină închiderea imediată a ferestrei respective.
  
• 
  Butonul de maximizare (4) (Maximize) se află imediat lângă cel de închidere. Un click pe el determină maximizarea ferestrei, adica întinderea ferestrei pe toată suprafaţa disponibilă. Odată cu aceasta, butonul de maximizare îşi schimbă aspectul şi funcţia, devenind buton de restaurare (Restore), cu rolul de a readuce fereastra la dimensiunea dinaintea maximizării.
  
• 
  Butonul de minimizare (5) (Minimize) este al treilea la rând, de la dreapta spre stânga, "apăsarea" lui (cu un click) determină minimizarea ferestrei, adică reducerea ei la un simplă icoană pe bara de operaţii. Practic, fereastra dispare de pe ecran, dar fără să fie închisă, rămâne icoana ei pe bara de start. Un click pe icoana acesta va readuce fereastra la loc pe ecran.
  
• 
  Butonul meniului de control (6) se află în stânga barei de titlu, un click pe el face să se deschidă un meniu (numit meniul de control al ferestrei - Control Menu) din care se pot efectua diversele operaţii cu fereastra posibile fie din butoanele descrise mai sus, fie cu mouse-ul - mutare (Move), redimensionare (Resize). Meniul de control apare şi dacă dăm click-dreapta pe icoană ferestrei de pe bara de operaţii.
  

Bara de meniuri (7) este cea pe care se găsesc meniurile de comenzi ale programului deschis în fereastră, începând adesea cu meniul File. Nu toate ferestrele au o bară de meniuri.

Barele de unelte (8) (tools bars) se află de regulă sub bara de meniuri, uneori pot fi mutate şi în altă parte pe ecran, acolo unde sunt mai la îndemână. Bare de unelte vom găsi în ferestrele programelor mai mari, ele facilitează accesul operatorului la anumite comenzi frecvent folosite. Adesea, barele de butoane pot fi personalizate, adică pot fi aranjate pe ele butoanele dorite de utilizator, în ce ordine alege el, pentru a avea un acces mai rapid la comenzi frecvent folosite.

Spaţiul de lucru (9) este adesea zona cea mai mare a ferestrei, în el se pot vedea uneori ferestre interne ale programului în uz, sau alte elemente active denumite generic controale, cu funcţii foarte diverse. Cele mai frecvente controale sunt butoanele, barele de defilare şi listele derulante.

Bara de stare (10) (Status Bar) apare în multe programe la baza ferestrei, în ea sunt afişate câteva informaţii utile pentru lucrul în fereastra curentă, reflectând starea curentă a operării în fereastra respectivă. Multe programe permit ascunderea anumitor componente generale mai puţin importante ale ferestrei, printre care se numără şi bara de stare.

O categorie frecvent întâlnită de ferestre este caseta de dialog (Dialog Box), care apare ca o fereastră mică, utilizată de regulă pentru introducerea anumitor opţiuni în momentul în care se doreşte efectuarea unei anumite operaţii sau modificarea unor parametri de lucru ai programului.

Să presupunem că deschidem câteva ferestre (cel puţin 2). Una singură dintre ferestrele deschise este fereastră activă. Aceasta se poate distinge prin culoarea deosebită a barei de titlu, care iese în evidenţă faţă de celelalte, cel mai adesea fereastra activa este şi "în faţă", adică la vedere, peste celelalte ferestre. Putem schimba fereastra activă, dând un click pe o fereastră inactivă (care astfel devine activă). E bine să dăm acest click de activare pe o zonă neimportantă a ferestrei inactive, nu pe un buton sau într-un loc unde click-ul ar putea declanşa o operaţiune nedorită. De asemenea, se poate activa o fereastră inactivă şi dacă dăm click pe icoană ferestrei respective de pe bara de operaţii.

Fereastra activă este cea care primeşte comenzi la un moment dat dacă apăsăm pe taste.

Butoanele sunt micile imagini denumite astfel pentru asemănarea lor cu nişte butoane plasate pe un panou de comandă. În general, ele sunt de două feluri: fie sunt mici dreptunghiuri sau pătrate, cu o margine clară şi cu un text înscris pe ele, fie sunt sub forma unei mici imagini care sugerează comanda consecutivă acţionării. Şi unele, altele pot fi acţionate cu un simplu click. Uneori, un click-dreapta dat pe un buton determină afişarea unui meniu contextual ce conţine opţiuni asociate acţionării butonului respectiv. Adesea, dacă cursorul mouse-lui staţioneză pe un buton pentru câteva clipe, se afiţează denumirea comenzii asociate.

Primul buton cu care avem de-a face este butonul Start. Un click pe el deschide meniul Start (Start Menu), care este locul de unde se pot activa marea majoritate a programelor instalate în calculator. Nu pot fi activate, pornind de la butonul Start unele programe de sistem “ascunse” pentru evitarea intervenţiilor necalificate. Dacă tastatura sistemului este de tip Windows, atunci există în compunerea acesteia două butoane aşezate simetric pe rândul de jos al tastaturii, între tastele Ctrl şi Alt, care au pe ele sigla Windows. Apăsarea unei asemenea taste (care se numeşte chiar tasta Windows) are ca efect deschiderea meniului Start.

Meniuri vom întâlni şi în multe ferestre, pe bara meniurilor principale, unde de regulă găsim numele meniurilor şi nu imagini. Unele butoane determină tot deschiderea de meniuri. De asemenea, click-dreapta pe aproape orice obiect de pe ecran determină afişarea unui meniu contextual în care există comenzi specifice asociate acelui obiect. De fapt, meniurile pot fi considerate liste de comenzi prin care se poate naviga pentru a alege comanda dorită.

Pentru a lansa o comandă dintr-un meniu, există mai multe metode:

Utilizând mouse-ul. Este metoda cea mai simplă şi cea mai folosită sub Windows. Se poziţionează pointerul mouse-lui pe zona cu numele meniului (sau pe butonul asociat) şi se acţionează scurt butonul stâng al mouse-lui (click). Apare meniul solicitat din care pot fi alese prin aceleaşi operaţii opţiunile dorite.

Un click pe un sub-meniu determină afişarea listei cu comenzile din acesta. O diferenţă există în cazul meniului Start: dacă se poziţionează pointerul pe un sub-meniu din meniul Start, acesta apare imediat, fără click.

Altă caracteristică nouă, apărută odată cu Win 98, constă în introducerea meniului contextual, asociat butonului drept al mouse-lui, pentru toate opţiunile din meniurile deschise prin Start.

Cu tastele direcţionale (cu săgeţi). Dacă, din diferite motive nu se poate utiliza mouse-ul meniurile pot fi activate folosind combinaţii de taste în care se utilizează tasta Alt (la unele tastaturi, pentru deschiderea meniului de Start, există tasta specială Windows). Odată activat un meniu din bara de meniuri (cu tasta Alt), numele lui apare pe un fond diferit, arătând că meniul este selectat dintre celelalte. Cu tastele direcţionale stânga-dreapta poate fi selectat un alt meniu; apăsarea tastei Enter determină deschiderea comenzii selectate. Dacă meniul este deschis, cu tastele direcţionale sus-jos putem comuta selecţia de la o comandă la alta. Un sub-meniu poate fi deschis cu tasta direcţională dreapta; tasta direcţională stânga determină închiderea meniului. Apăsarea tastei Esc (din colţul din stânga-sus al tastaturii) determină abandonarea navigării prin meniu şi închiderea acestuia fără alte efecte.

Cu tastele cu litere. În denumirile meniurilor din bara de meniuri, ca şi în denumirile comenzilor sau sub-meniurilor, există o literă subliniată (care nu este întotdeauna prima din numele respectiv) (figura 4.4). Aceea este litera care corespunde tastei cu care se poate activa comanda sau meniul în mod direct.


Fig. 4.4 Activarea meniurilor cu taste corespunzătoare caracterelor subliniate

Astfel, dacă se activează bara de meniuri (care este de fapt un meniu de meniuri) cu tasta Alt, apăsarea tastei F determină deschiderea meniului File, deoarece litera F apare subliniată în numele meniului. În acest fel pot fi activate meniuri şi comenzi foarte rapid, fără a deplasa pointerul mouse-lui sau fără utilizarea tastelor direcţionale.

Aceste metode se pot folosi şi combinat, după dorinţa şi abilităţile utilizatorului.

Exerciţii

1. 
   Deschide câteva ferestre, acţionând cu dublu click pe icoanele de pe desktop. Observă cum se deschid ele, caută să identifici elementele acestora.
   
2. 
   Cu mouse-ul, mută ferestrele pe ecran (trăgându-le de bara de titlu) şi re-dimensionează-le (trăgând de bordură). Exersează aranjarea ferestrelor pe ecran.
   
3. 
   Utilizează butoanele de control ale ferestrei de pe bara de titlu: minimizează, maximizează şi restaurează ferestrele, închide-le şi deschide altele.
   
4. 
   Activează ferestrele pe rând. Observă cum fereastra activă vine mereu în prim plan. Maximizează toate ferestrele şi activează-le pe rând, folosind icoanele lor de pe bara de operaţii.
   
5. 
   Explorează meniul Start. Încercă activarea oricărei opţiuni. Pentru fiecare se va deschide o fereastră, poţi observa ce scrie în bara de titlu, iar din titlul şi din conţinutul ferestrei încercă să intuieşti la ce foloseşte programul respectiv.
   
6. 
   În meniul Programs din meniul de Start sunt grupate aplicaţiile deja instalate pe calculator. Explorează-le ca mai sus.
   
7. 
   Tot în meniul Start / Setings apare şi opţiunea Control Panel. Acolo este „panoul de control” al calculatorului. Poţi explora, dar fără a face modificări. Deschide doar aplicaţiile şi închide-le după ce le-ai observat.
   
8. 
   Deschide programul Notepad. Îl vei găsi pe calea Start / Programs / Accessories. Exersează operarea cu meniuri prin diverse metode (utilizând mouse-ul şi tastele).