Bridget Jones — La limita raţiunii


Prea multă veselie de Crăciun



Yüklə 2,18 Mb.
səhifə13/14
tarix08.01.2019
ölçüsü2,18 Mb.
#91899
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   14

Prea multă veselie de Crăciun




LUNI, 15 DECEMBRIE
Cincizeci şi opt de kilograme şi cincizeci şi patru de grame (se pare că până la urmă greutatea corporală revine mereu la un număr fix de kilograme), vederi de Crăciun trimise: 0, cadouri cumpărate: 0, îmbunătăţiri aduse găurii din perete din momentul în care a fost iniţial efectuată: una bucată stinghie.
6:30 p.m. Totul e încântător. De obicei, în săptămâna de dinaintea Crăciunului o duc tot într o mahmureală şi o isterie, furioasă pe propria persoană pentru că, în loc să fug de toate şi să mă retrag într o cabană micuţă de pădurar, unde să stau liniştită lângă foc, mă pomenesc într un oraş imens, din ce în ce mai isteric, clocotind de activitate vulcanică, plin de oameni care îşi rod unghiile până în carne din cauza stresului provocat de serviciu şi cumpărat felicitări/cadouri în timp util pentru Crăciun, cu care se înzorzonează ca nişte găini, ca să aibă privilegiul de a rămâne blocaţi în trafic, pentru ca pe urmă să ragă ca urşii la nişte şoferi de taxi nou angajaţi, care se chinuiesc să găsească Soho cu ajutorul unor hărţi ale zonei centrale a oraşului Adis Abeba, şi toate astea numai ca să ajungă la o petrecere unde sunt întâmpinaţi de acelaşi grup de oameni cu care se tot văd de trei seri încoace, doar că erau de trei ori mai beţi şi mai mahmuri decât acum, de ţi vine dintr o dată să zbieri „IA MAI DUCEŢI VĂ CU TOŢII ÎNVÂRTINDU VĂ" şi să te duci înapoi acasă.

O astfel de atitudine e negativă şi greşită. Am găsit în sfârşit o metodă de a duce o viaţă paşnică, pură şi bună, nu mai fumez aproape deloc şi m am ofuscat o singură dată de la nunta lui Jude încoace. Nici beţivanul de la petrecerea de vineri nu mi a deranjat prea mult echilibrul sufletesc când ne a numit, pe mine şi pe Sharon, „târfe mass media".

De asemenea, astăzi am primit numai lucruri cumsecade în cutia de scrisori, inclusiv o vedere de la mama şi tata, care sunt în Kenya, unde se pare că tata se distrează de minune pe hidrobicicleta lui Wellington şi a dansat limbo cu o fată din tribul lui în seara de picnic, şi ziceau că speră ca Mark şi cu mine să nu ne simţim prea singuri pentru că ei sunt plecaţi din ţară de Crăciun. Şi un post scriptum de la tata, care zicea: „Nu avem gemeni (mă refer la pat, nu la puştani gigolo), are mai bine de doi metri şi e mai mult decât satisfăcător la capitolul elasticitate! Hakuna Matata".

Urraaa! Toată lumea e într o stare de fericire şi serenitate. Astă seară, de exemplu, am de gând să scriu felicitări de Crăciun, şi o voi face nu cu neplăcere, ci cu bucurie! — căci, aşa cum zice şi în Budismul: Drama călugărului bogat, secretul fericirii spirituale rezidă nu în a spăla rufe ca să ai rufe spălate, ci în bucuria în sine de a spăla. Acelaşi lucru este şi cu felicitările de Crăciun.
6:40 p.m. Dar ideea de a sta locului o seară întreagă scriind felicitări de Crăciun e de a dreptul plicticoasă, când e aproape ajunul Crăciunului.
6:45 p.m. Poate o să mănânc o bomboană de ciocolată pregătită pentru pomul de Crăciun.
6:46 p.m. Şi poate că o să mi torn şi un pahar de vin, să sărbătoresc Crăciunul.
6:50 p.m. Mmm. Vinul e delicios. Poate îmi aprind şi o ţigară. Una singură.
6:51 p.m. Mmm. Ţigara e încântătoare. În fond, autodisciplina nu e totul pe lumea asta. Uite ce a făcut Pol Pot.
6:55 p.m. O să mă apuc de scris felicitări peste câteva minute, după ce termin vinul. Poate o să recitesc scrisoarea.
STUDIOURILE DE PRODUCŢIE CINNAMON Sit Up Britain • Five Alive • Blind Snog

DIN PARTEA DOMNULUI GRANT D. PIKE, DIRECTOR EXECUTIV
Dragă Bridget,

După cum sunteţi, probabil, la curent, anul trecut a fost implementat un program care monitorizează performanţa angajaţilor şi circulaţia ideilor în cadrul studiourilor Cinnamon.

Sunt încântat să vă anunţ că şaizeci şi opt la sută dintre ideile interesante ale emisiunii Sit Up Britain au pornit de la dumneavoastră! Felicitări!

După câte am fost informat, demisia dumneavoastră din luna septembrie s a produs ca urmare a unor neînţelegeri avute cu producătorul executiv, Richard Finch. Richard, după cum sunt sigur că aţi auzit, a fost suspendat în octombrie din poziţia deţinută în urma unor „dificultăţi de natură personală".

La ora actuală, suntem în plin proces de reorganizare a staff ului emisiunii şi am dori să vă invităm să vă alăturaţi din nou echipei de producţie, fie promovată la rangul de asistentă de producţie, fie în calitate de colaborator extern care să ofere idei pentru emisiuni. Durata de timp de la data demisiei ar urma să fie considerată concediu plătit.

Noi, conducerea studiourilor, considerăm că — beneficiind de o infuzie de energie pozitivă care să îi ofere şansa unui nou început — emisiunea Sit Up Britain, ca emisiune principală a Studiourilor Cinnamon, va avea un viitor strălucit şi un rol important de jucat în secolul XXI. Sperăm că dumneavoastră veţi fi o forţă creatoare de primă mână în noua noastră echipă restructurată. Dacă veţi fi amabilă să telefonaţi secretarei mele pentru a stabili o întâlnire, voi fi încântat să discutăm noile condiţii de muncă şi salarizare.

Cu stimă,

Grant D. Pike

Director executiv, Studiourile Cinnamon
Ei vedeţi? Vedeţi? Iar Michael de la Independent zice că o să îmi dea ocazia să iau un interviu unei celebrităţi, pentru că au primit o grămadă de scrisori după interviul pe care i l am luat lui Mr. Darcy. După cum se exprimă el, orice articol care generează scrisori e bun, oricât ar fi de prost.

Aşa că o să pot să lucrez în calitate de colaborator extern şi la ziar. Urraaa! Şi aşa nu o să mai întârzii niciodată. O să am o grămadă de lucruri de sărbătorit. O, ce bine, sună la uşă!

O, ce grozav, ce grozav. A sosit pomul de Crăciun. Vedeţi? Chiar sunt gata pentru Crăciun. Mark o să vină la mine mâine şi o să găsească toate pregătirile de Crăciun încheiate!
8 p.m. Când i am văzut pe muncitori cum îl cară în sus pe scări gâfâind şi icnind, mi s a făcut teamă că am cam subestimat lungimea bradului, mai ales în momentul în care acesta a umplut în chip înspăimântător uşa de la intrare, după care s a revărsat în apartament, cu crengile zbătându i se sălbatic, de zici că asistam la invazia lui Macduff în pădurea Dunsinane. După brad şi au făcut apariţia un sac de pământ şi doi tinerei, care au zis:

Pomu' ăsta e mare cât toate zilele, unde l punem?

Lângă şemineu, am zis eu.

Din păcate însă, bradul n a vrut cu nici un chip să încapă acolo, unele crengi intrau drept în foc, altele erau împinse în sus de canapea, iar restul se lăţeau până în mijlocul încăperii, în vreme ce vârful îi era îndoit într un unghi curios de plafon.

Puteţi să încercaţi să îl puneţi aici? am zis eu. Apropo, ce miroase aşa?



Băieţii au pretins că e o soluţie de sorginte finlandeză, care previne căderea acelor — asta ca să nu recunoască faptul evident că pomul era din capul locului cam veşted — şi s au chinuit să care pomul între uşile de la dormitor şi baie, dar odată aşezat acolo, crengile i s au răşchirat şi le au blocat pe amândouă.

Poate dacă încercaţi în mijlocul camerei? am propus eu cu nemaipomenită demnitate.



Băieţii şi au făcut amuzaţi cu ochiul şi au târât copacul monstru în mijlocul camerei. Din acel moment, nu i am mai văzut pe nici unul din ei.

Aşa e bine, mulţumesc, am zis eu cu voce cam piţigăiată, iar ei au plecat, chicotind până au ajuns jos, în stradă.


8:05 p.m. Hmm.
8:10 p.m. Mă rog, nici o problemă. O să mă detaşez, pur şi simplu, de problema pomului şi o să mă apuc de scris felicitările.
8:20 p.m. Mmm. Îmi place la nebunie vinul ăsta încântător. Întrebarea mea ar fi: chiar are importanţă dacă nu trimiţi felicitări de Crăciun? Există, cu siguranţă, cunoştinţe de ale mele de la care n am primit în viaţa mea o felicitare. O fi oare o grosolănie? Mie mi s a părut întotdeauna oarecum ridicol să trimit felicitări unor persoane precum, să zicem, Jude sau Shazzer, când mă văd cu ele aproape în fiecare zi. Dar dacă nu trimiţi, cum poţi să te aştepţi să primeşti? Numai că, evident, efortul de a trimite felicitări nu dă roade decât în anul următor, în afara cazului în care trimiţi felicitările în prima săptămână din decembrie, dar un asemenea comportament ar fi demn doar de o persoană căsătorită şi plicticoasă. Hmm. Poate ar trebui să fac o listă de argumente pro şi contra trimiterii de felicitări.
8:25 p.m. Cred că o să arunc mai întâi o privire fugară pe ediţia de Crăciun a revistei Vogue.
8:40 p.m. Îmi place, dar mă şi oripilează într un fel lumea Crăciunului în viziunea revistei Vogue. Îmi dau seama că ideile mele cu privire la modă sau la cadourile de Crăciun sunt învechite şi că ar trebui să mă plimb pe bicicletă, să port pantalonaşi delicaţi marca Dosa, cu un bluzon ca o saltea tras pe deasupra şi cu un căţeluş pe un umăr, să îmi fac apariţia pe la petreceri împreună cu o fiică model pre adolescentă şi să cumpăr pentru prieteni învelitori din caşmir pentru sticle de apă fierbinte, aromatizante pentru rufărie, care alungă duhoarea lăsată de maşinile de spălat, lanterne argintii de la magazinul Asprey, iar în tot timpul ăsta beculeţele din pomul de Crăciun să mi ilumineze dinţii de un alb orbitor. Dar n o să iau în seamă ce scrie în revistă. Este f. nespiritual. Cum ar fi dacă ar erupe undeva, la sud de Slough, vreun vulcan, ca în Pompei, şi toată lumea s ar transforma în stane de piatră pe biciclete, cu pantalonaşi şi saltele, cu căţei şi fiice ; o să vină generaţiile viitoare şi o să râdă de goliciunea spirituală a epocii noastre. Şi nu mi place nici să fac cadouri luxoase şi impersonale, care arată mai mult ostentaţia celui care dă decât afecţiunea pentru cel care primeşte cadoul.
9 p.m. Deşi mărturisesc că mi ar plăcea să am o învelitoare de caşmir pentru sticla de apă fierbinte.
9:15 p.m. Listă de cadouri de Crăciun:

Mama — învelitoare de caşmir pentru sticlă de apă fierbinte. Tata — învelitoare de caşmir pentru sticlă de apă fierbinte.

O, Doamne. Nu mai pot să ignor duhoarea emanată de pomul de Crăciun: e pătrunzătoare şi îmi aminteşte vag de nişte branţuri cu aromă de brad care ar fi purtate luni de a rândul, până ce mireasma le ar pătrunde prin pereţi şi prin podeaua de lemn. Pom afurisit. Singurul mod de a traversa acum camera ar fi să mă bag pe sub pom şi să suflu viguros pe nări, ca un bizon sălbatic. Cred că o să mai citesc o dată vederea de Crăciun de la Gary. A fost grozavă. Era înfăşurată în formă de glonte, pe care scria „Scuze". Iar înăuntru scria aşa:
Dragă Bridget,

Îmi pare rău că ţi am trimis glontele. Nu ştiu ce m a apucat, dar nu mi a mers prea bine cu banii după incidentul de la concursul de pescuit. Bridget, relaţia dintre noi a fost foarte specială. A însemnat foarte mult pentru mine. Aveam de gând să termin lucrarea după ce mă refăceam cu banii. Dar când am primit scrisoarea de la avocatul tău, m au apucat năbădăile şi mi am pierdut cumpătul.
În plic era un exemplar din revista Angler's Mail deschisă la pagina zece. Pe o pagină intitulată „Lumea crapilor" era un articol cu titlul „Cea mai bună hrană pentru peşti", iar pe cealaltă erau pozele a şase pescari care ţineau cu toţii în mâini câte un uriaş peşte cenuşiu şi slinos, unul dintre ei era Gary, şi peste imaginea lui era o stampilă pe care scria „Descalificat", iar dedesubt era un articol:
NEGRI DE FURIE

TRIPLUL CAMPION DIN EAST HENDON, GARY WILSHAW, A FOST SUSPENDAT DIN CONCURSUL AA DIN EAST HENDON ÎN URMA UNUI DELICT DE ÎNLOCUIRE DE PEŞTI. WILSHAW, ÎN VÂRSTĂ DE 37 DE ANI, CARE LOCUIEŞTE ÎN WEST ELM DRPVE, A LUAT LOCUL ÎNTÎI CU CRAPUL LUI ÎN GREUTATE DE ŞAISPREZECE KILOGRAME, PE CARE A PRETINS CĂ L A PESCUIT CU UN CÂRLIG MĂRIMEA PATRU ŞI UN FIR DE PESCUIT DE PAISPREZECE MILIMETRI.

S A DOVEDIT ULTERIOR, ÎN URMA UNEI SCRISORI ANONIME, CĂ RESPECTIVUL CRAP FUSESE SUSTRAS DINTR O CRESCĂTORIE DIN EAST SHEEN, ŞI FUSESE PROBABIL PLASAT ÎN CÂRLIGUL MĂRIMEA PATRU ÎN NOAPTEA PRECEDENTĂ.

UN PURTĂTOR DE CUVÂNT AL CONCURSULUI EAST HENDON AA A DECLARAT: „ACEST GEN DE PRACTICĂ ADUCE UN MARE DESERVICIU PESCUITULUI SPORTIV DIN REGIUNEA NOASTRĂ ŞI NU VA FI TOLERAT DE CĂTRE SOCIETATEA EAST HENDON AA".
9:25 p.m. Ei, vedeţi? Se simţea neputincios, ca şi Daniel. Sărmanul Gary, cu peştele lui. Aşa de umilit. Şi îi plac atât de mult peştii. Sărmanul Daniel. Bărbaţi amărâţi.
9:30 p.m. Mmm. Vinul e delicios. Dau petrecere aici de una singură. Mă gândesc la toţi oamenii minunaţi din viaţa mea, chiar şi cei care au făcut rele. Nu simt altceva decât iubire şi iertare. Ranchhhiunna nu fface atceva decât să te consssume pe dinăuntrrru.
9:45 p.m. Aşşşică acu' m apuc să sss scrriu vedddderile. O sss fac lissta.
11:20 p.m. Terrrminat. Mmm duc la cutia poşştală acu'.
11:30 p.m. Înappoi 'n apartament. Afffurissit de pom. Şştiu io ce fac. Ffoarfece.
Miezul nopţii, îhî. Mai bine. Ooof. M e somn acu'. Au! M am îmmpiedicat.

marţi, 16 decembrie
Şaizeci şi două de kilograme şi şaizeci şi două de grame, unităţi de alcool: 6, ţigări: 45, calorii: 5 732, bomboane de ciocolată în pom: 132, vederi trimise — 0, în numele lui Dumnezeu, al iadului, diavolului şi tuturor aghiuţelor din subordinea lui.
8:30 a.m. Sunt cam debusolată. Mi a trebuit o oră şi şapte minute să mă îmbrac şi tot nu sunt îmbrăcată, pentru că mi am dat seama că am o pată enormă pe partea din faţă a fustei.
8:45 a.m. Mi am scos fusta. O s o pun pe aia gri, da' aia unde pizda mă sii mai e? Oof! Ce mă doare capul. Aşa, nu mai beau niciodată şi... O, poate că fusta e în sufragerie.
9 a.m. Sunt în sufragerie acum, dar totul e într o dezordine absolută. Cred că o să mănânc nişte pâine prăjită. Ţigările astea sunt otravă curată.
9:15 a.m. Auuuu! Tocmai am dat cu ochii de brad.
9:30 a.m. Hait! Vai de capul meu! Tocmai am dat de o felicitare pe care am uitat să o duc la cutia poştală aseară. Şi iată ce scrisesem:
Urez un Crăciun fericit dragului, scumpului meu Ken. Apreciez foarte mult bunătatea de care ai dat dovadă faţă de mine anul acesta. Eşti un om minunat, atât de puternic, cu o viziune clară, atât de priceput la cifre. Deşi am avut parte şi de bune şi de rele în relaţia noastră, este foarte important să nu păstrăm resentimente, altfel nu vom putea să ne dezvoltăm personalitatea. Mă simt acum foarte apropiată de tine, atât din punct de vedere profesional, cât şi de tine ca bărbat.

Cu adevărată dragoste, Bridget
Cine o fi Ken? Aoleu! Ken e contabilul. L am întâlnit o singură dată în viaţă şi atunci m a luat la refec pentru că mi am predat cu întârziere declaraţia de impozit. O, Doamne. Trebuie să găsesc lista.

Aoleu! Pe lângă Jude, Shazzer, Magda, Tom etc., lista îi cuprinde pe:

Asistentul consulului britanic din Bangkok

Ambasadorul Marii Britanii în Thailanda

Onorabilul judecător Sir Hugo Boynton

Amiralul Darcy

Inspectorul Kirby

Colin Firth

Richard Finch

Ministrul de externe

Jed

Michael de la ziarul Independent

Grant D. Pike

Tony Blair

Felicitările sunt pe undeva prin lumea largă, iar eu habar n am ce am scris în ele.

miercuri, 17 decembrie
N a zis nimeni nimic despre Felicitări. Poate că celelalte au fost scrise ca lumea şi numai cea pentru Ken a fost o aiureală scăpată la beţie.

JOI, 18 DECEMBRIE
9:30 a.m. Tocmai ieşeam pe uşă când a sunat telefonul.

Bridget, sunt eu, Gary!

A, bună, am zis eu cu glas piţigăiat. Unde eşti?

Păi, la pârnaie, unde să fiu? Mulţam pentru felicitare. A fost foarte drăguţ din partea ta. Drăguţ, înseamnă foarte mult pentru mine.

O, hahahaha, am emis eu un râs nervos.

Atunci, vii azi pe la mine?

Ce?

Ştii tu... cum ai scris în vedere.

Cuum? am zis eu cu voce gâtuită. Păi, nu mi prea aduc bine aminte ce am scris acolo. Ai putea tu să...

Ţi o citesc eu, bine? a zis el cam timid.



Apoi s a apucat să mi o citească, poticnindu se în cuvinte.
Scumpul meu Gary,

Ştiu că meseria ta de muncitor constructor este foarte diferită de a mea. Dar respect acest lucru întru totul, pentru că e un adevărat talent. Tu lucrezi cu mâinile şi te scoli foarte devreme de dimineaţă şi noi doi — deşi lucrarea din apartamentul meu nu e încheiată — am construit ceva măreţ şi frumos, lucrând în echipă. Suntem doi oameni foarte diferiţi şi, cu toate că gaura din perete e tot acolo — după aproape opt luni! — eu realizez grandoarea proiectului iniţial. Ceea ce e minunat. Ştiu că te afli în închisoare, unde îţi răscumperi datoria faţă de societate, dar aceasta se va încheia în curând. Îţi mulţumesc pentru vederea în care îţi cereai scuze pentru glonte şi îmi povesteai despre concursul de pescuit şi te iert din toată inima.

Mă simt acum foarte apropiată de tine, ca meseriaş, dar şi de tine ca bărbat. Şi dacă e cineva pe lumea asta care merită fericire şi inspiraţie creatoare în anul care vine — chiar şi în puşcărie — acela eşti tu.

Cu dragoste, Bridget
Inspiraţie creatoare, a zis el gâtuit de emoţie.

Am reuşit să scap de el spunându i că întârzii la serviciu, dar... O, Doamne. Cui altcuiva am trimis oare astfel de felicitări?
7 p.m. Înapoi acasă. M am dus la birou la prima şedinţă de lucru, care a fost destul de plăcută — mai ales că Oribilul Harold fusese demis în urma programului de monitorizare a performanţei angajaţilor, în care s a constatat că e plicticos — dar la un moment dat Patchouli a zbierat că a sunat Richard Finch şi a pus receptorul la microfon, aşa că, vrând, nevrând, toată lumea l a ascultat.

Bonjour, echipă! a zis el. Am sunat să vă transmit puţină atmosferă festivă, că altceva nu am voie să vă dau. Aşa că aş vrea să vă citesc ceva.



Şi a dres vocea, apoi a continuat:

— „Un Crăciun foarte, foarte fericit, scumpul meu Richard". Nu că e drăguţ?



S au auzit câteva chicoteli, după care el şi a continuat lectura:

— „Ştiu că relaţia dintre noi a avut momente bune şi mai puţin bune. Dar acum, de Crăciun, îmi dau seama că a fost o relaţie foarte puternică — interesantă, cinstită şi sinceră. Eşti un bărbat foarte, foarte fascinant, plin de vigoare şi de contradicţii. Mă simt foarte aproape de tine acum, de Crăciun — atât în calitatea ta de producător, dar şi de tine ca bărbat. Cu dragoste, Bridget".



Of, of, asta era de a dreptul... Valeu! Sună la uşă.
11 p.m. Era Mark. Avea întipărită pe figură o expresie foarte ciudată. A intrat în apartament şi s a uitat de jur împrejur consternat.

Ce e cu mirosul ăsta ciudat? Şi ce Dumnezeu mai e şi aia?



I am urmărit privirea. Pomul de Crăciun nu arăta atât de bine pe cât mi l aminteam eu. Îi tăiasem vârful şi încercasem să îl tund şi să îi dau tradiţionala formă conică, dar am constatat că acum în mijlocul camerei trona o chestiuţă subţirică şi ciumpăvită, cu câte o crenguţă singuratică pe ici, pe colo, ca un pom artificial de la magazinul de vechituri.

Să vezi, era un pic cam..., am încercat eu să explic.

Un pic cam ce? a întrebat el, cu un amestec de amuzament şi incredulitate pe faţă.

Un pic cam mare, am sfârşit eu pleoştită.

Cam mare? Aha, înţeleg, în fine, să lăsăm asta deocamdată. Pot să ţi citesc ceva? a zis el şi a scos o vedere din buzunar.

O.K., am zis eu resemnată şi m am prăbuşit pe canapea.



Mark şi a dres vocea.

— „Dragul, scumpul meu Nigel", a început el. Ţi l aminteşti pe colegul meu, Nigel, nu i aşa, Bridget? Partener la firma mea. Cel gras, care nu e unul şi acelaşi cu Giles?



Şi a dres din nou vocea:

— „Dragul, scumpul meu Nigel. Ştiu că ne am întâlnit o singură dată acasă la Rebecca, atunci când ai scos o din lac. Dar acum, de Crăciun, îmi dau seama că, prin faptul că eşti cel mai apropiat coleg al lui Mark, mi ai fost şi mie foarte apropiat într un fel ciudat, pe toată durata anului. Mă simt..." — aici Mark s a oprit o clipă şi mi a aruncat o privire — „...foarte apropiată de tine acum. Eşti un om minunat: sportiv, atrăgător..." — îţi reamintesc că e vorba de Grăsanul Nigel — „...viguros..." s a oprit şi a ridicat din sprâncene — „...strălucitor de creator, pentru că a fi avocat e de fapt o profesie extrem de creatoare şi îmi voi aminti mereu de tine, cum sclipeai..." — Mark râdea deja de a binelea — „... cum sclipeai curajos în lumina soarelui, şiroind de apă. Un Crăciun fericit îi doresc dragului, scumpului meu Nigel. Bridget".


Yüklə 2,18 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   14




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin