Capitolul I prezentarea generală a instanţEI
Yüklə 0,8 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 2.5. Concluzii privind evoluţia indicatorilor statistici în anul 2010. Vulnerabilităţi identificate. Măsuri de remediere propuse Volumul optim de muncă
- Durata de soluţionare a proceselor
- Secţia I Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie
- Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale
- Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal
- CAPITOLUL III ANALIZA CALITATIVĂ A ACTIVITĂŢII INSTANŢEI
- Secţia a II-a Civilă şi Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale
- Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori
FONDURI
2.5. Concluzii privind evoluţia indicatorilor statistici în anul 2010. Vulnerabilităţi identificate. Măsuri de remediere propuse
La finele anului 2009, Consiliul Superior al Magistraturii, în virtutea competenţelor sale a elaborat şi implementat Proiectul pentru stabilirea programului optim de muncă şi asigurarea calităţii activităţii în instanţă. Scopul programului îl constituie asigurarea calităţii actului de justiţie prin: stabilirea unui standard anual în raport de numărul, complexitatea şi stadiul procesual al dosarelor, alocarea unui timp adecvat fiecărei cauze, evitarea riscurilor legate de afectarea randamentului profesional al judecătorilor. De asemenea, proiectul urmăreşte creşterea eficienţei activităţii instanţei prin echilibrarea volumului de muncă. În derularea acestui proiect, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt, Tribunalul Dolj şi Judecătoria Craiova au făcut parte din instanţele pilot desemnate pentru prima etapă referitoare la determinarea nivelului de solicitare neuropsihică a judecătorilor cu consecinţe în planul suprasolicitării profesionale. Premisele cooptării acestor instanţe în Proiectul - Pilot l-a constituit volumul mare de cauze ce a determinat prin raportare la numărul de magistraţi o încărcătură medie de cauze pe judecător de 612 şi prin raportare la numărul de grefieri de şedinţă de 488 (curte de apel şi instanţe). Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a stabilit valoarea complexităţii tuturor cauzelor în cadrul aplicaţiei ECRIS 3.0 ca element determinant pentru punerea în aplicare a acestui proiect, volumul optim de muncă pentru instanţe fiind fixat la limita de 3960 puncte/judecător (punctaj rezultat în funcţie de gradul de complexitate ale cauzelor pentru fiecare obiect ataşat aplicaţiei ECRIS 3.0). Rapoartele ad-hoc privind datele statistice furnizate de Programul ECRIS (potrivit modificărilor aduse de Comisia de actualizare a nomenclatoarelor aferente aplicaţiei ECRIS şi a celorlalte aplicaţii cu specific judiciar) oferă la acest moment rezultate exacte asupra încărcăturii de dosare şi a complexităţii lor însumate pe fiecare judecător şi complet de judecată. Cu toate acestea, din consultările avute cu conducerile şi colectivele de judecători din raza Curţii de Apel Craiova, a reieşit faptul că o normare a muncii judecătorului prin raportare la diferite grade de complexitate atribuite obiectelor cauzelor nu răspunde exigenţelor unei activităţi de judecată echilibrate şi optime. În acest context, gradele de complexitate apar ca fiind stabilite în abstract, fără a se ţine seama de evoluţia ulterioară, concretă a cauzelor şi de alţi parametrii cum ar fi: durata procedurilor pe categorii, tipuri de cauze, etape procesuale – ca timp optim alocat proceselor în curs de soluţionare pentru studiul dosarelor, studiul legislaţiei şi al jurisprudenţei relevante, şedinţa de judecată, deliberarea, întocmirea minutei şi redactarea hotărârilor şi verificarea încheierilor de amânare. Aceste prime argumente au constituit premisele elaborării unui material amplu şi detaliat cu privire la aspectele care nu răspund cerinţelor şi scopului Proiectului de stabilire a volumului optim de muncă şi care, dat fiind încă stadiul experimental, pot fi analizate şi regândite astfel încât criteriile de normare a muncii să corespundă cu adevărat complexităţii activităţii judecătorului.
Analizând activitatea de judecată la nivelul Curţii de Apel Craiova şi a instanţelor din raza sa de competenţă, în raport de factorul timp, se poate conchide că în general, durata de soluţionare a proceselor se înscrie în reperele temporale de 1 an pentru cauzele în prima instanţă şi 6 luni pentru căile de atac. Există însă şi cazuri când durata judecăţii ajunge să fie nejustificat de lungă, ceea ce, evident, afectează finalitatea actului de justiţie pentru părţile implicate în procedurile judiciare. Preocuparea conducerii Curţii de Apel Craiova pentru diminuarea întârzierilor în soluţionarea proceselor s-a concretizat în mai multe măsuri astfel concepute încât să nu se creeze premisele unei imixtiuni în activitatea de judecată, cu repercusiuni asupra modului independent de gestionare a proceselor de către judecători. S-au identificat, împreună cu preşedinţii instanţelor şi cei ai secţiilor Curţii de Apel Craiova, categoriile de cauze care au condus la întârzieri mari în soluţionarea litigiilor: - cauze obiective (cum ar fi: creşterea volumului de activitate, complexitatea deosebită a unor cauze, număr redus de personal, număr insuficient de experţi, număr mare de cauze în care părţile nu beneficiază de asistenţă juridică calificată); - cauze imputabile participanţilor la proces (ex: formularea unor cereri informe sau incomplete urmate de multiple precizări, exercitarea abuzivă sau cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, durata mare de timp în care se efectuează expertiza); - cauze imputabile altor autorităţi (comunicarea cu întârziere a informaţiilor solicitate de instanţă unor instituţii publice, neexecutarea sau executarea cu întârziere a mandatelor de aducere de către agenţii de poliţie, neprezentarea sau netransferarea inculpaţilor arestaţi la termenele de judecată). În contextul acestor categorii de cauze, o primă măsură a vizat distribuirea adecvată, riguros argumentată, a corpului de judecători precum şi a celui de grefieri, pe instanţe/secţii şi complete specializate, astfel încât să se asigure şedinţe de judecată cu o încărcătură de dosare raportată nu numai la un număr - limită de procese, dar şi la gradul de complexitate al acestora. O a doua măsură s-a concretizat în monitorizarea proceselor care, înaintea unei instanţe, au acumulat durate excesive ale judecăţii, fiind necesară avertizarea judecătorului cu privire la existenţa lor, astfel încât acesta să aibă în atenţie, permanent, necesitatea adoptării măsurilor procedurale menite a urgenta judecata. Intervenţia conducerii instanţelor şi a secţiilor pe segmentul monitorizării acestor procese este de natură a asigura controlul statistic al acestui parametru şi de a sprijini judecătorul în activitatea sa de gestionare a proceselor, în conformitate cu obligaţia care îi revine prin art.71 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanţelor judecătoreşti, de a rezolva lucrările în termenele stabilite şi soluţiona dosarele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora. Secţia I Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie Comparativ cu anul 2009, volumul de activitate a înregistrat o creştere cu 441 dosare, număr semnificativ pentru condiţiile de desfăşurare a activităţii, ţinând seama că, începând din luna martie 2010, un complet de recursuri şi un complet de apeluri, lunar, au funcţionat prin întregirea cu un judecător din planificarea de permanenţă, iar de la 1 noiembrie 2010 s-au adăugat alte două complete de recursuri şi două de apeluri lunar, care au funcţionat în aceleaşi condiţii. Până la sfârşitul anului 2010 numărul judecătorilor din cadrul secţiei s-a redus cu 3, din diverse cauze (deces, pensionare, promovare). Numărul actual al judecătorilor secţiei, de 15, este insuficient, raportat la volumul de activitate, dar şi la deosebita complexitate a cauzelor, care necesită alocarea unui timp mare pentru studiul şedinţelor de judecată (o şedinţă de recursuri de 30 de dosare implică acordarea a două zile pentru studiu), şi a problemelor de drept ridicate de soluţionarea cauzelor, a căror cunoaştere şi rezolvare este esenţială pentru evitarea unei practici neunitare în cadrul secţiei. Rezolvarea deficitului de judecători prin participarea preşedintelui de secţie la activitatea de judecată în mod egal cu ceilalţi judecători ai secţiei (o şedinţă de judecată săptămânal), trebuie să reprezinte o soluţie temporară, întrucât permanentizarea acestei situaţii este în detrimentul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege şi regulament în sarcina acestuia. Pentru a nu se produce o supraîncărcare a şedinţelor de judecată, a se asigura timpul necesar studiului şedinţelor de judecată şi a problemelor de drept ivite, cât şi pentru obţinerea unui procent de operativitate corespunzător, şi asigurarea calităţii actului de justiţie, se impune suplimentarea numărului de judecători. Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale Volumul de activitate în cursul anului 2010, a fost în continuare foarte mare, fiecare judecător soluţionând, în medie, peste 330 dosare fiecare. Numărul de judecători a fost incomplet în condiţiile în care completul C.5 a funcţionat, in primul trimestru al anului 2010, cu 2 membri stabili plus judecătorul din lista de permanenţă, iar completul C.6 a funcţionat, de asemenea, cu 2 judecători stabili plus 2 judecători de la alte secţii (până la data de 1 aprilie 2010), consecinţa fiind creşterea încărcăturii pe fiecare judecător cu aceste şedinţe, în condiţiile în care şedinţele de judecată sunt supradimensionate. Prin Hotărârea nr. 400 din 8 aprilie 2010 a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a aprobat înfiinţarea a 2 complete specializate în materia pensiilor şi asigurărilor sociale, astfel că, începând cu data de 1 iunie 2010, au fost configurate si create cele 2 complete de pensii. Se impune astfel suplimentarea numărului de judecători în cadrul secţiei pentru a se asigura respectarea principiului continuităţii şi realizarea unui procent de operativitate ridicat şi pentru. Procentul de operativitate nu poate fi privit şi analizat distinct de volumul de activitate şi de încărcătura pe fiecare judecător într-un anumit interval de timp. Menţinerea unui procent de operativitate ridicat poate fi obţinută în condiţiile în care este asigurat un volum optim de activitate, astfel încât să fie menţinut şi standardul de calitate obligatoriu pentru actul de justiţie. De aceea, sunt necesare masuri pentru reducerea încărcăturii pe fiecare judecător, iar aceasta se realizează în primul rând asigurarea unui număr suficient de judecători la nivelul secţiei, avându-se în vedere şi ponderea volumului de activitate la nivelul întregii instanţe. În plus, stabilitatea completelor de judecată este un factor catalizator al activităţii eficiente. Pentru evitarea amânării cauzelor , este necesară acordarea unei atenţii sporite efectuării procedurilor de citare. Folosirea posibilităţilor oferite de Legea nr. 202/2010 privind acordarea de termene scurte, chiar şi de la o zi la alta, în cazul dosarelor de lot, ar duce creşterea operativităţii.
Faţă de anul 2009, volumul de activitate la nivelul secţiei a înregistrat o scădere sensibilă în anul 2010, de 137 de dosare, exprimată în procente - de 6,66 % însă, complexitatea cauzelor este în creştere continuă. Din punct de vedere al numărului de personal, secţia a funcţionat cu întregul efectiv de judecători (12) şi cu deficit de personal administrativ (din 12 au lipsit: 1 grefier întregul an şi unicul arhivar în perioada septembrie – decembrie, fiind în concediu de creştere a copilului, respectiv prenatal). Aceasta a impus ca un grefier să preia activitatea de arhivă, ceea ce a făcut ca practic secţia să lucreze cu numai 10 grefieri în a doua jumătate a anului. Numărul de 12 judecători este insuficient făcând imposibilă asigurarea continuităţii completelor, încât un complet de recurs a funcţionat întregul an cu 1 judecător din planificarea de permanenţă( preşedintele secţiei neputând să intre în acelaşi număr de şedinţe ca şi judecătorii cu funcţie de execuţie). Se impune suplimentarea numărului de judecători. Întrucât deficitul de personal se manifestă mai ales la nivelul grefei, se face resimţită tot mai acut necesitatea suplimentării numărului de grefieri faţă de faptul că în cadrul secţiei, grefierii au şi atribuţii de tehnoredactare. Totodată, necesitatea unei documentări tot mai temeinice, în vederea unificării practicii în acord cu dezideratele manifestate de Curtea de la Strasbourg, impune un număr cât mai mare de grefieri cu studii superioare cărora să le fie atribuite aceste sarcini, astfel ca judecătorul să aibă la baza fiecărei soluţii jurisprudenţa în materie la nivel naţional, timpul judecătorului fiind încă limitat de numărul mare de dosare. Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal Ca şi în anii anteriori, secţia de contencios administrativ şi fiscal a înregistrat un volum semnificativ de activitate, fiind aşa cum am arătat, a doua secţie a instanţei ca pondere a activităţii. Având în vedere acest aspect, în anul 2010 a fost suplimentat numărul magistraţilor ce compun secţia. Cu toate acestea, secţia de contencios administrativ şi fiscal încă se confruntă cu problema insuficienţei numărului de judecători şi în consecinţă, cu aceea a încărcăturii extrem de mare de dosare rulate şi soluţionate de fiecare magistrat. Deşi aceste aspecte nu au grevat asupra calităţii actului de justiţie şi nu au condus la probleme de practică neunitară, apreciem că se impune cu prioritate suplimentarea numărului de magistraţi şi continuarea procesului de echilibrare a secţiilor în ceea ce priveşte numărul de judecători, cel puţin în raport de criteriul numărului de cauze aflate pe rol. Totodată, este necesară identificarea cât mai curând posibil a unor soluţii prin care să fie suplinit deficitul de grefieri, având în vedere faptul că în cadrul secţiei funcţionează un număr de 14 grefieri - din care unul este în concediu pentru creşterea copilului – fiecare dintre aceştia participând pe parcursul anului 2010 în medie la câte 3 şedinţe de judecată pe lună şi care, în plus, desfăşoară şi activitatea de dactilografiere.
Secţia I Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie Principalele modificări legislative survenite în cursul anului 2010 vizează, în domeniul dreptului substanţial, Legile nr.221/2009 şi nr.248/2005, iar în domeniul dreptului procesual, Legea nr.202/2010. Cele mai multe implicaţii asupra activităţii de judecată, atât în privinţa soluţionării fondului litigiilor, cât şi în plan procesual, l-au avut modificările aduse Legii nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, prin OUG nr.61/2010 şi prin deciziile Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor texte din actul normativ menţionat. O primă modificare s-a adus legii prin OUG nr.61/1.07.2010, prin care s-a plafonat cuantumul daunelor morale acordate în baza art. 5 alin.(1) lit.a), modificare care a generat, pentru o perioadă scurtă de timp, schimbarea soluţiilor date în primă instanţă, sub aspectul vizat de norma de modificare. Aceasta până la pronunţarea Deciziei nr.1354/20.10.2010 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial la data de 15 noiembrie 2010, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor ordonanţei. Dacă aceste modificări nu au avut consecinţe decât în privinţa fondului cauzelor, pronunţarea, spre sfârşitul anului 2010, a Deciziilor Curţii Constituţionale nr.1358 şi 1360/21.10.2010, publicate în Monitorul Oficial la data de 15 noiembrie 2010, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art.5 alin.(1) lit.a) din Legea nr.221/2009, a avut efecte directe asupra operativităţii. Pronunţarea deciziilor de neconstituţionalitate a creat un vid legislativ, prin suspendarea de drept a normei vizate, pe perioada celor 45 de zile prevăzute de art. 147 alin.(1) din Constituţie, în care Parlamentul avea posibilitatea de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu cele ale Constituţiei, termen împlinit la începutul lunii ianuarie 2011, ceea a impus ca în lunile noiembrie şi decembrie 2010 un număr semnificativ de cauze cu acest obiect să fie amânate în anul următor, sau suspendate la cererea părţilor, conform art.242 pct.1 c.pr.civ. Prevederile art. XIII şi XXVI din Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, au adus modificări din punct de vedere procedural atât Legii nr.221/2009, cât şi Legii nr.10/2001, însă până la finalul anului, dată fiind perioada scurtă de aplicare (legea a intrat în vigoare la 25 noiembrie 2010), nu au influenţat activitatea de judecată. Nici modificarea adusă Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, prin Legea nr.206/17 noiembrie 2010, ale cărei dispoziţii au prevăzut încetarea de drept a măsurilor de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, dispuse în baza art.38 lit.a) şi 39 alin.(1), nu a avut consecinţe semnificative asupra activităţii secţiei. Faţă de momentul intrării în vigoare a Legii nr.202/2010, stabilit prin dispoziţiile art.XXII alin.(2), normele modificatoare ale legii, menite să asigure celeritatea în soluţionarea cauzelor, au avut aplicabilitate efectivă numai în privinţa procedurii de citare şi de comunicare a actelor de procedură. Consecinţele importante, preconizate prin aplicarea prevederilor referitoare la soluţiile instanţelor de control judiciar, urmează a se produce în cursul anului 2011.
În cursul anului 2010 au intervenit o serie de modificări ale actelor normative în materia conflictelor de muncă şi asigurări asigurărilor sociale. Un număr mare de litigii au vizat în cursul anului 2010 aplicarea Legii nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice . Diminuarea salariilor şi modul de efectuare a reîncadrărilor au dat naştere unui număr mare de litigii, în special la nivelul jud. Gorj. Această situaţie a avut în primul rând efecte de ordin cantitativ. Crescând numărul de dosare de soluţionat, a fost influenţată operativitatea instanţei, cu atât mai mult cu cât un număr mare de dosare au fost primite spre înregistrare în cursul lunii decembrie 2010, primind astfel prim termen de judecată în anul 2011. De asemenea Legile nr. 118 şi 119 din 2010 privind diminuarea pensiilor şi salariilor din sectorul bugetar au pus probleme privind aplicare, ceea ce a dus la un val de procese aflate pe rolul instanţelor de judecată. La nivelul Curţii de Apel Craiova, recursurile formulate împotriva sentinţelor pronunţate în cauzele având ca obiect aplicarea Legii nr. 118/2010 urmează a fi primite şi soluţionate în primul trimestru al anului 2011. Aplicarea Legii nr. 202/2010 a avut un impact pozitiv asupra activităţii secţiei, efectuarea procedurilor de citare, în special în cazul dosarelor în care există un număr mare de părţi , facilitând activitatea de judecată. Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori În prima parte a anului 2010 nu au intervenit modificări semnificative ale legislaţiei penale sau procesual penale cu impact asupra activităţii secţiei. La data de 25 noiembrie 2010 a intrat însă în vigoare L 202/2010 prin care s-a realizat modificări de competenţă în materie penală astfel încât, prin eliminarea căii de atac a apelului, curţile de apel au devenit instanţe de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorii. Având în vedere faptul că legea menţionată a intrat în vigoare abia la sfârşitul anului 2010, această modificare legislativă nu a apucat să aibă efecte deosebite asupra activităţii secţiei. Abia în anul 2011 ne aşteptăm că se vadă efectele acestei modificări, apreciind că, practic, volumul de activitate al secţiei va creşte cu cel puţin 50%. Şi în anul 2010, ca şi în ceilalţi ani, s-a urmărit ca actele normative adoptate în diferite domenii – şi care puteau conţine şi norme penale – precum şi deciziile Curţii Constituţionale, să fie aduse imediat la cunoştinţa magistraţilor. A fost urmărită în permanenţă şi activitatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului în interesul legii, magistraţii Curţii de Apel Craiova aplicând deciziile adoptate, din momentul publicării lor pe site.
Perseverenţa legiuitorului în asigurarea unui cadru legislativ incoerent şi instabil a făcut în continuare ca judecătorii să se confrunte cu diferite cauze în care sunt incidente prevederile mai multor legi cu conţinut contradictoriu sau neclar şi fără rigoare juridică, ceea ce a condus uneori la adoptarea unor soluţii neunitare şi criticabile. Modificarea Legii insolvenţei nr.85/2006, ca în fiecare an în timpul vacanţei judecătoreşti, a adus din nou schimbări semnificative în administrarea procedurilor de insolvenţă, fără ca aceste modificări să aducă neapărat o îmbunătăţire în procesul de administrare a procedurilor. Unele modificări lămuresc probleme ivite în practica judiciară, însă legea, după atâţia ani este încă pe alocuri neclară şi ridică numeroase probleme de aplicare. Programul de administrare a dosarelor (ecris 4) nu este nici astăzi compatibil cu prevederile legii insolvenţei. Deşi s-a adoptat soluţia dosarelor asociate, care asigură un plus de facilităţi în administrarea dosarelor, nici această soluţie nu este la adăpost de neajunsuri, principalul constând în faptul că dosarele asociate nu sunt preluate automat în statistică ca dosare cu o individualitate distinctă şi ca soluţii distincte. În anul 2010 legea societăţilor comerciale a suferit doar o modificare nesemnificativă din punctul de vedere al procedurilor judiciare, în ce priveşte opoziţia la divizare ori fuziune. Principala modificare s-a referit la codul de procedură civilă. Mica reformă a adus câteva modificări de natură să reducă durata procedurilor judiciare însă, ca orice act normativ postdecembrist, a generat şi probabil va mai genera câteva controverse. Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal In cursul anului 2010, în materia contenciosului administrativ şi a fiscalităţii au fost adoptate şi aplicate numeroase reglementări legale, au fost pronunţate recursuri în interesul legii şi decizii ale Curţii Constituţionale. Enumerăm, cu titlu de exemplu, doar câteva dintre acestea:
- Legea nr. 278/2010 privind aprobarea OUG nr.76/2010 pentru modificarea şi completarea OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii Unele dintre aceste acte normative au condus la lărgirea sferei de competenţă a instanţei de contencios administrativ iar altele au avut ca efect înlăturarea contradicţiilor şi inadvertenţelor cuprinse în dispoziţiile legale anterioare.
|