Cântare limbii române activitate extracurriculară

Cântecul ,,Limba română”.

Vers.: Ion Aldea-Teodorovici

Muz.: Ion Aldea-Teodorovici

Hai, hai,

Hora mare se roteşte,
Iar la mijloc străluceşte
Floarea stăpână,
Floarea ceea se numeşte,
Floarea ceea se numeşte
Limba română.

Refren:

Graiul râului,
Graiul ramului,
Graiul grâului,
Graiul neamului!

Hai, hai,

Doina sfânta se doineşte,
Iar la mijloc străluceşte
Floarea stăpână.
Floarea ceea se numeşte,
Floarea ceea se numeşte
Limba română.

Refren:

Graiul râului,
Graiul ramului,
Graiul grâului,
Graiul neamului!

Hai, hai,

Cer cu stele se roteşte,
Iar la mijloc străluceşte
Floarea stăpână.
Floarea ceea se numeşte,
Floarea ceea se numeşte
Limba română.

Refren:

Graiul râului,
Graiul ramului,
Graiul grâului,
Graiul neamului!

Fundal musical Gheorghe Zamfir- Adagio-

Elev 5:

Graiul neamului e cerul albastru, iar noi suntem cârdul de păsări din acest cer. Călătorind, suntem capabili de a depăși impedimente precum munții cu stăncile lor singuratice. Cei care-și pierd graiul, se zdrobesc ireversibil de stânci și și cad în valurile învolburate ale mării.

Elev 6:

În graiul neamului se-acunde amintirea trecutului nostrum, zestrea noastră strămoșească, a originilor cu care suntem înfrățiți încă de la naștere.

Elev 7:

Mulți au fost s-o smulgă ființării noastre, dar nici s-o clintească nimeni n-a putut.

Elev 8:

Cântăreții meșteri te-au purtat departe. Cu cetăți de piatră Ștefan te-a păzit.

Elev 9:

În grai istoria încape,

Ne-arată – așa, precum suntem

Cu tot cu dușmani, cu prieteni,

Cu ce-am avut, cu ce avem.

Elev 10:

Căți au călcat străini p-aicea

În viacuri ce au asfințit,

Ei n-au ochit numai pământuri –

Și-n graiul nostrum au ochit.

Elev 1:

De-aceea-n vremuri zbuciumate

Destinul nu ne-a răsfățat

Strămoșii, apărânduși țara,

Și graiul și l-au apărat.

Elev 2:

De s-a-ntâmplat să piardă-n lupte

Și oaste multă, și pământ,

Ei niciodată, nici pe-o clipă

Nu au cedat nici un cuvânt.

Elev 3:

Dar știi câți au căzut sub coasă și limba-n gură li s-a fript, pentru ca tu s-o ai frumoasă și s-o vorbești nestingherit?!

Elev 4:

Când sabia sărea din teacă sau când cu sânge-n două-a nins

Ei graiul au știut să-l tacă, însă de el

Toți: - Nu s-au dezis.

Elev 5:

Prin pânza lacrimii îi văd pe cei, stand focul să-i vegheze, ce l-au salvat de la prăpăd, dar n-au știut să se salveze.

Elev 6:

Și hrană-au fost pentru jivine, desculți dansat-au pe cărbuni- ca să păstreze, pentru tine, limba lasată din străbuni.

Elev 7:

Nemuritorii, cei care ne privesc de sus imbrăcați în mantalele genialității, au știut s-o păstreze în cel mai gingaș și mai pur mod.