Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 119
— Accelerează! ţipă Soshi din spatele camerei. Nu e codul bun! Toată lumea urmări ecranul într-o tăcere îngrozită.

Pe monitor apăru mesajul de eroare:

„INTRARE NEPERMISĂ. DOAR CÂMP NUMERIC”
— La naiba! răbufni Jabba. Doar numeric! Deci trebuie să căutăm un blestemat de număr! S-a zis cu noi! Inelul ăsta e de rahat!

— Viermele înaintează cu viteză dublă! ţipă Soshi. Runda de penalizare!

Pe ecranul central, chiar sub mesajul de eroare, diagrama RV ilustra o imagine terifiantă. Pe măsură ce al treilea scut de pro­tecţie ceda, cele câteva linii negre reprezentând hackeri flămânzi se avântau tot mai tare, înaintând necontenit către miez. O nouă linie apărea cu fiecare clipă care trecea.

— Se înmulţesc! ţipă Soshi.

— Confirmăm conexiuni de peste hotare! urlă un alt tehnician. S-a dus vestea!

Susan îşi luă privirea de la imaginea scuturilor care cedau şi se întoarse spre ecranul lateral. Scena asasinării lui Ensei Tanka­do intrase într-o buclă de derulare. La fel de fiecare dată — Tankado apucându-se de piept, căzând, apoi, cu o privire de pa­nică disperată pe chip, împingând inelul către ochii unui grup de turişti surprinşi. „N-are sens”, gândi ea. „Dacă nu ştia că noi l-am omorât...” Dar renunţa. Era prea târziu. „Ne-a scăpat ceva.”

Numărul de hackeri de pe diagramă se dublase în doar câteva minute. De acum înainte, avea să crească exponenţial. Ca nişte hiene, hackerii erau o singura mare familie, întotdeauna gata de a răspândi vestea unei noi crime.

Leland Fontaine părea că ajunsese la capătul răbdării.

— Închideţi totul, declară el. Opriţi blestemăţia asta.

Jabba privea drept înainte, precum un căpitan pe o navă care se duce la fund.

— E prea târziu, domnule. Ne scufundăm.