Data şedinţei: 2005-02-28 Titlul şedinţei


Domnul Adrian Mihai Cioroianu



Yüklə 123,01 Kb.
səhifə2/3
tarix03.11.2017
ölçüsü123,01 Kb.
#29065
1   2   3

Domnul Adrian Mihai Cioroianu:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este o declaraţie politică poate puţin mai neobişnuită şi mă bucur că este în sală şi colegul nostru, domnul fost ministru Athanasiu. La sfârşitul săptămânii trecute m-am întors dintr-o vizită de două săptămâni din Statele Unite ale Americii, la invitaţia unui Centru pentru Educaţie Civică. Permiteţi-mi să vă spun că România este într-un parteneriat cu câteva state din Statele Unite ale Americii: Mississippi, Texas, Florida şi cu Ungaria, într-un proiect, „CIVITAS” se cheamă, de creare a cetăţenilor, şi această vizită pe care am întreprins-o alături de domnul deputat Andea, de la PSD, deputat de Timiş, a fost la Washington, în capitala Floridei, Tallahassee şi statul Mississippi, în oraşele Starkville şi Jackson. În esenţă, ramura românească a acestui proiect „CIVITAS” este un institut din Timişoara, Institutul Intercultural din Timişoara, probabil că, colegii mei parlamentari de Timişoara, indiferent de partid, domnul Teodorescu îşi aduce aminte, un institut care, în opinia mea, este un ONG, total apolitic, dar îşi face foarte bine treaba şi din legăturile pe care le-a avut în Statele Unite ale Americii, şi pe care mi le-a pus la dispoziţie, mie mi-a dat convingerea că această treabă trebuie răsplătită şi voi spune foarte direct că eu voi fi unul dintre cei care va face lobby în continuare pentru acest institut. Ideea de bază este că învăţământul trebuie să dea cetăţeni, ştim că învăţământul dă oricum meseriaşi sau artişti, sau savanţi, sau cercetători, dar uităm de multe ori că învăţământul trebuie, mai ales, să dea cetăţeni şi România , credem, este chiar în această situaţie. Noi, ca senatori, trebuie să avem ca obiectiv inclusiv transformarea acestei ţări, care este, sau a fost în orice caz, o ţară de supuşi într-o naţiune de cetăţeni. Şi ceea ce spunea domnul senator Frunda legat de acea apariţie, revistă pe care am primit-o şi eu la Comisia pentru cultură, întăreşte, într-un fel, ceea ce spunea, acum mai bine de 40 de ani, Raymond Aron, că numai democraţiile au cetăţeni. Practic, dictaturile sau statele totalitare au artişti sau au meseriaşi, au savanţi, au cercetători, dar nu au cetăţeni. Numai democraţiile au cetăţeni.

O bună parte dintre dumneavoastră aţi fost sau sunteţi profesori şi ştiţi foarte bine că mai ales în învăţământul primar, în şcoli, în liceele din România, toţi profesorii ştiu că elevii noştri au prea multe ore. Totodată, simultan, fiecare dintre profesori vrea mai multe ore pentru materia sa, şi vă cer foarte simplu, dincolo de ideile, principiile sau valorile care ne despart, să susţinem împreună un accent suplimentar pus în şcolile noastre pe educaţia civică şi cetăţenească. În aceste condiţii, aş putea da chiar şi un exemplu. N-o fac cu foarte mare plăcere, pentru că trimite la intervenţia unuia dintre cei care au fost înainte aici, şi mă gândesc la distinsul nostru coleg, domnul Şerban Nicolae. Această idee de misoginism, destul de puţin subtil strecurat de domnia-sa în cuvântare, vorbind despre nişte femei, şi comparându-le cu Ana Pauker. Aceasta este o dovadă de lipsa spiritului civic. Nu luăm în discuţie care femeie, că poate fi prefectul Mantale, că poate fi doamna Macovei, şi nu luăm în discuţie faptul că se întâmplă înainte de 1 sau de 8 Martie. Personal, am convingerea că nici măcar Ana Pauker nu poate fi vorbită de rău înainte de 8 Martie. 8 Martie nu e o sărbătoare. Ştiţi foarte bine originea zilei de 8 Martie. Cred eu şi o spun cu toată prietenia că, poate, domnia-sa, distinsul coleg Şerban Nicolae a fost puţin grăbit sau emoţionat de apropierea zilei de mâine. Domnia-sa ştiu că apreciază foarte mult doamnele şi nu putea să facă o asemenea gafă. În orice caz, nu cred că este rolul nostru să dăm această impresie.

Vă spuneam că intervenţia va fi total sau puţin neuzuală pentru dumneavoastră. În fond, acest Institut Intercultural din Timişoara a semnat în noiembrie 2004 un acord cu Ministerul Învăţământului. Un acord de parteneriat, prin care Ministerul Învăţământului recunoştea valoarea acestei metode pentru învăţământ, dacă nu mă înşel, la clasa a 7-a. Şi deşi am fost deseori într-o totală diferenţă de opinii, fie cu doamna Andronescu, fie cu domnul Athanasiu, ţin să spun că cel care a semnat atunci în noiembrie a făcut un lucru bun. Nu contează că este un adversar. Eu cred că este de datoria noastră ca cetăţeni, ca senatori, să ne păstrăm acel cavalerism care să ne dea posibilitatea de a spune că fie şi un adversar politic a făcut un lucru bun. Domnul Athanasiu, semnând cu Institutul Intercultural acel acord în noiembrie 2004, a făcut un lucru bun. Eu am văzut roadele acestui lucru şi îl felicit aici. Vă mulţumesc.



Domnul Mircea Geoană :

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, în continuarea declaraţiei colegului nostru, daţi-mi voie să prezint o declaraţie politică în numele Grupului parlamentar al Partidului Social-Democrat care conţine şi pe foarte mulţi din cei care, în funcţii ministeriale sau în alte funcţii, au pus umărul cu sinceritate şi într-un spirit bipartizan la integrarea europeană a României.

Mă voi referi, astăzi, la recentele avertismente apărute în presa germană şi în presa română privind demersurile pe care le întreprinde gruparea conservatoare din Parlamentul european, după cum ştiţi cea mai importantă şi mai influentă grupare politică din forul de la Strasbourg.

Aşa după cum ştiţi, atât creştin-socialii, cât şi creştin-democraţii germani fac presiuni puternice pentru îngheţarea procesului de aderare a României la UE din cauza a ceea ce numea un europarlamentar german „corupţia generalizată din ţara noastră”.

Mai mult, aceştia se pare că au adresat un demers formal preşedintelui Comisiei europene şi oaspetelui nostru de astăzi, de la Bucureşti, comisarul pentru extindere Olli Rehn. Sunt convins că am primit acest semnal din partea familiei politice populare creştin-democrate cu îngrijorare, dar nu cu panică. Sunt multe semne de întrebare în jurul extinderii şi în jurul României, care sunt cunoscute. În egală măsură, trebuie să fim conştienţi că tratarea superficială a acestui tip de semnale reprezintă o problemă de risc grav pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

Aş vrea să vă readuc în atenţie episodul cu fostul raportor al Parlamentului european, Emma Nicholson, care a putut genera, un singur euro-parlamentar, cu o voce puternică, o întreagă dezbatere cu privire la România şi la integrare. Avem obligaţia comună ca acest tip de episoade să nu se întâmple.

Am luat notă de declaraţia făcută de preşedintele Băsescu şi de premierul Tăriceanu cu privire la acest subiect. Nu pot să nu îmi exprim surprinderea şi îngrijorarea faţă de răspunsul dat de preşedintele ţării. Citez : „Guvernul este al României şi nu intră în dispută cu un politician oarecare, fie el şi din Germania.” Ar trebui să-i reamintim domnului preşedinte Băsescu că Markus Ferber nu este un politician oarecare şi nu reprezintă o familie politică oarecare, şi nu vine dintr-o ţară oarecare, şi nu vine dintr-un land oarecare din Germania şi cine are habar de politică externă să asculte atent la mesaje de acest gen.

În egală măsură, aş vrea să reamintesc faptul că nu putem să avem mai multe voci în politica externă, nu putem să vorbim de axe cu Washington şi cu Londra, oricât de importantă ar fi relaţia cu America şi relaţia transatlantică, şi să vină ministrul de externe francez la Bucureşti şi să ne spună elegant, dar transparent, „Dragi români, primul vostru reflex trebuie să fie un reflex european.” A fost gingaş, a fost elegant, dar pentru cine ştie politică externă ştie ce a spus ministrul de externe francez la Bucureşti, vinerea trecută.

Nu trebuie să cădem nici în explicaţia facilă pe care purtătorul de cuvânt al PNL-ului – şi o spun cu prietenie şi cu respect – a avut-o faţă de declaraţia europarlamentarului german. Domnul Nicolaescu spune: „Probabil că europarlamentarul german nu ştie că s-a schimbat puterea la Bucureşti şi că este o nouă guvernare mult mai competentă, mult mai profesionistă, mult mai în regulă decât guvernarea precedentă”. Vreau să vă spun că acest tip de explicaţii poate ţine aici, la noi, dar nu ţine în Europa. Oamenii sunt informaţi şi aşteaptă rezultate complete, nu numai retorică. Iar, dacă cineva crede că un europarlamentar şi aceste instituţii europene nu au informaţii despre România, înseamnă că este bine să mergem puţin la reciclare.

Aş face o referire şi la o declaraţie pe care domnul preşedinte Băsescu a avut-o, în mare măsură justificat, vinerea trecută, cu privire la nevoia de informare mai bună a opiniei publice faţă de problematica europeană. A atras atenţia asupra riscului de a prezenta, citez : „o gogoaşă umflată” în jurul ideii europene, susţinând faptul că poate şi, într-adevăr, există o insuficientă informare faţă de costurile şi constrângerile integrării europene, dar aş vrea să atrag atenţia că nici căderea în tentaţia facilă de a prezenta integrarea europeană ca o sperietoare şi ca o scuză pentru măsurile dure pe care Guvernul actual trebuie să le ia, pentru că despre asta e vorba, despre reforme grele, nu este o soluţie. Nu este o soluţie să revenim la demonizarea fondului monetar, nu este o soluţie să demonizăm Uniunea Europeană. Avem nevoie de eurolucizi în România, n-avem nevoie de euronaivi, dar nu avem nevoie nici să transformăm România într-o ţară de eurosceptici. Dacă a fost ceva care a ţinut România, de-a lungul acestei tranziţii lungi şi frustrante, pe direcţia occidentală, a fost sprijinul bipartizan al nostru, al tuturor şi al sprijinului opiniei publice. Să fim atenţi când prezentăm integrarea europeană ca o sperietoare sau ca o scuză pentru nepriceperea sau neîmplinirea actuală sau de viitor a guvernării.

De aceea, dragi colegi, în numele Grupului parlamentar PSD, aş dori să revin cu propunerea către Guvernul Tăriceanu şi către colegii din Senat şi din Parlamentul României, să revenim la formulele de colaborare bipartizană, transpartizană care le-am avut până acum. Am avut spiritul de la Snagov, am avut un forum de integrare, am avut un forum al negociatorului şef. Să revenim la aceste formule de colaborare transpartinică.

În egală măsură, solicităm în mod oficial Guvernului Tăriceanu introducerea unui mecanism independent, paralel, de monitorizare a îndeplinirii angajamentelor asumate de România. Avem, la ora aceasta, suficient de multe institute specializate în România, neguvernamentale, cu bani europeni şi cu bani din România, care pot să facă pentru noi acest lucru şi insist asupra nevoii unui control independent pentru a putea fi siguri că România îşi îndeplineşte obligaţiile.

Mai mult decât atât, vin cu un nou apel în spiritul european, pe care partidul meu şi partidele care sunt reprezentate în Parlament le-au avut în mod constant, să ne facem datoria şi să mergem, reprezentanţi din familiile politice româneşti afiliate la marile familii europene, înainte de avizul conform din 13 aprilie, să ne facem obligaţia de onoare de a vorbi cu partenerii noştri europeni şi a explica de ce este important ca România să intre la 1 ianuarie 2007, de ce este important ca România să confirme că nu este doar un venit din milă în Europa, ci este o ţară care merită să fie un jucător important în Europa.

De aceea, ca şi preşedinte al Comisiei pentru politică externă, vin cu invitaţia – discutată deja cu colegii din comisia noastră – de a avea un desant parlamentar la Bruxelles, în luna martie, reprezentând membrii din Senat, din Camera Deputaţilor şi din Comisia pentru integrare, iar, acolo unde nu avem o reprezentare suficient de puternică cu familia populară, deşi UDMR-ul încearcă parţial să facă acest lucru, să solicităm – de ce nu ? – domnului primar Ciuhandru să vină cu noi pentru că este, la ora aceasta, singurul afiliat în mod formal la Partidul Popular.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vreau să ştiţi că pentru noi, ca şi grup parlamentar şi ca principal partid de opoziţie, integrarea europeană rămâne un obiectiv bipartizan. Suntem dispuşi să colaborăm, în bună credinţă, cu oricine va face un lucru bun şi să criticăm cu profesionalism pe cei care decât pretind că fac o pregătire bună pentru integrarea europeană.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze din partea Grupului parlamentar PSD.)

Domnul Nicolae Văcăroiu :

Am înţeles, stimaţi colegi.

Mai aşteptăm să vină şi restul colegilor. (Discuţii în sală .)

(În acest moment în sală întră doamna senator Maria Petre .)



Domnul Nicolae Văcăroiu :

Lipsea doamna senator Maria Petre, domnilor colegi .

(Din sală ): Acum suntem.

Domnul Şerban Nicolae:

Nu „bă”, că „bă” este în altă parte, hai să fim serioşi.

De fapt, apucăturile de care am vorbit mai sus aduc, mai degrabă cu Ghiţă Pristanda. Este deosebit de grav, însă, că în anul 2005, în România, când ministrul justiţiei devine un jandarm de secol XIX, condus de formula: „Curat neconstituţional, coane Trăienică, da-i umflu!”.

Partidul Social Democrat cere Guvernului „Nichiteanu”…, pardon, Partidul Social Democrat cere Guvernului Tăriceanu să pună capăt acestor practici profund antidemocratice şi anticonstituţionale şi să înceteze acţiunile de intimidare a autorităţilor statului şi a opoziţiei.

De asemenea, cerem puterii să lase deoparte fariseismul şi demagogia, să se concentreze asupra obligaţiilor deosebit de importante impuse de calendarul aderării la Uniunea Europeană, iar dacă cei de la putere vor să respecte interesul naţional şi voinţa electoratului să îşi recunoască grava incompetenţă, să lase locul celor care ştiu şi înţeleg ce trebuie făcut. Vă mulţumesc pentru atenţie.

(aplauze)



Domnul Nicolae Văcăroiu :

Dau cuvântul domnului senator Gyorgy Frunda din partea Grupului parlamentar al UDMR.



Domnul Nicolae Văcăroiu :

Imediat.


Vă rog să votaţi ordinea de zi, stimaţi colegi.

Vă rog să votaţi.

Ordinea de zi a fost aprobată cu 77 de voturi pentru, nici un vot împotrivă şi o singură abţinere.

Domnul Puiu Haşotti :

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În cei patru ani cât m-am aflat pe băncile opoziţiei, am fost un critic vehement, dar, zic eu, obiectiv al fostului partid de guvernământ.

În perioada aceasta mă simt dator să felicit din toată inima Partidul Social Democrat pentru că printr-o mişcare dibace ne-a oferit pe cel mai reprezentativ candidat al său pentru înalta funcţie de edil-şef al Capitalei, pe domnul Marian Vanghelie, „care este”, potrivit propriilor sale afirmaţii, un om „cu foarte multe opinii la care trebuie să se gândească foarte bine”.

Locuitorii Bucureştiului se pot considera adevăraţi răsfăţaţi ai soartei pentru că, iată, în sfârşit, PSD-ul a găsit soluţia magică, a scos din rezerva sa de cadre pe cel mai valoros candidat.

Fără îndoială, Caragiale ar putea fi invidios pe un astfel de personaj, are două facultăţi, în timp ce alţii au doar una, nu conjugă verbul „a fi”, dar cunoaşte foarte bine conjugarea lui „a avea, avere”. Este un om care, aşa cum remarca şi şeful său de campanie electorală „a crescut în viaţa culturală şi profesională”, este totodată, profund preocupat pentru soarta învăţământului Capitalei, ca să nu mai vorbim de starea drumurilor publice şi a transportului în comun care îi provoacă amândouă insomnii „poate nu am în spatele meu o activitate profesională foarte mare, dar cred că prin ceea ce am demonstrat în sectorul 5, faptul că i-am capacitat pe cetăţenii sectorului 5”, declara recent temerarul Marian Vanghelie, omiţând predicatul, dar atrăgându-ne atenţia că „a scăpat de dezagrementele PNA”.

Cu alte cuvinte, asemenea altor monştri sacri PSD, de „notorietate”, de acum incontestabilă, precum Mazăre, Sechelariu, Mischie, Oprişan etc. domnia sa, nu prea se lasă intimidat cu una cu două, chiar dacă „dezagrementele”, în traducerea noastră liberă înseamnă economie de sector, revelioane, artificii, privatizări dubioase etc.

Într-adevăr, stimaţi colegi, domnul Vanghelie, deşi fără virtuţi intelectuale, dar om de acţiune, cum îl caracteriza deunăzi domnul Ion Iliescu, „nu este perfect, dar a realizat multe”, adică, vorba lui Conu’ Iancu „la aşa partid mon cher, aşa candidat”.

Nu în ultimul rând, ar fi de luat în consideraţie, un alt avantaj, graţie doar vocabularului domnului Vanghelie, vom avea o campanie electorală „mai policromă”. Trebuie să recunoaştem însă, că domnul Vanghelie reprezintă cea mai grăitoare dovadă că PSD-ul se află în proces de reformare şi „nu una infirmă” şi că doreşte, într-adevăr, integrarea în Europa „care este”, parafrazându-l pe acelaşi etern Caragiale, închei spunând : Bravos PSD, halal frăţie!

Şi, ca să nu credeţi, stimaţi colegi, că Marian Vanghelie, este singur, el are tot felul de diferite clone, una dintre ele este, cum spuneam, Mazăre, primarul Constanţei.

Vă voi citi doar un articol, art.1 al unui proiect de hotărâre pe care distinsul primar Mazăre l-a formulat, ca să nu mai spun că în curând, în Constanţa se va importa nisip din Sahara şi marea nu va mai avea valuri, citez „se emite acordul Consiliului local al Municipiului Constanţa cu privire la constituirea Fundaţiei Fantasio” - noi avem un Teatru Fantasio - „şi participarea în calitate de…” atenţie aici „…membru fondator a Municipiului Constanţa, reprezentat prin primar, alături de judeţul Constanţa la constituirea Fundaţiei…” mai sus amintite şi aşa mai departe… Şi agramat…, şi nu ştiam că domnul Mazăre este membru fondator „a Municipiului Constanţa”. „Fondator”! (Râsete în sala de şedinţă.)

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu :

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social-Democrat, pe domnul senator Mircea Geoană.

Domnul Nicolae Şerban:

Exact.


Din sală: Asta e cea mai scurtă declaraţie politică?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la cuvânt pe doamna senator Paula Ivănescu, din partea Alianţei „Dreptate şi Adevăr, P.N.L.-P.D.”



Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rugăm să încheiaţi, domnule senator. Vă rog foarte mult.



Domnul Nicolae Văcăroiu :

Supun votului dumneavoastră ordinea de zi.

Vă rog să votaţi, stimaţi colegi! Domnule Talpeş, mulţumesc.

Vă rog foarte mult să votaţi. (Tabela electronică indică în acest moment 64.) (Discuţii în sală.)

Dacă nu este cvorum aşteptăm, dar având la punctul întâi declaraţii politice am putea începe .

(Din sală): Mai aşteptăm.



Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi.

Pentru că văd că se inflamează spiritele în legătură cu modificările la Codul muncii şi că vin să îşi spună părerea oameni pe care i-a pălit amnezia, după ce au părăsit clădirea Guvernului, şi care, în postura de miniştri, chiar şi ai muncii, n-au încercat să facă un Cod al muncii corespunzător şi după normele moderne.

Vreau să aduc aminte, să fac nişte precizări şi să aduc aminte colegilor din P.S.D., care au fost în Guvernul Adrian Năstase, ce s-a întâmplat în ultimii ani?

În data de 13 noiembrie 2003, între fostul Guvern şi reprezentanţii Consiliului investitorilor străini a fost semnat un Memorandum privind îmbunătăţirea mediului de afaceri, prin flexibilizarea pieţei forţei de muncă.

În rapoartele de ţară ale Comisiei Europene pe anii 2003 şi 2004 , au fost semnalate anumite îngrijorări ale Uniunii Europene faţă de unele reglementări existente în actualul Cod al muncii. Modificarea Codului muncii este un angajament stabilit cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Banca Mondială, asumat de Guvernul Adrian Năstase, Guvernul P.S.D., acest angajament având termene precise de îndeplinire, respectiv, martie 2005 – transmitere la Parlament, 1 iulie 2005 – intrare în vigoare. În acest sens, fostul Guvern, ca parte a implementării Programului PAL-1, a autorizat efectuarea unui studiu, începând cu luna august 2004, de către un expert străin, în vederea revizuirii Codului muncii din România şi finalizat în luna noiembrie 2004.

La data de 20 ianuarie 2005, domnul Jonathan Scheele, într-o scrisoare adresată ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, a atras atenţia asupra unor directive ale Uniunii Europene, care lipsesc sau care sunt incorect transpuse în actualul Cod al muncii. Evaluarea priveşte transpunerea corectă şi compatibilitatea cu acquis-ul comunitar, din punct de vedere legislativ.

Prin intervenţia Direcţiei Afacerilor Economice şi Financiare a Comisiei Europene, în dezbaterile privind „Efectele adverse ale supra-reglementării pe piaţa ocupării forţei de muncă din România”, împărtăşeşte aceeaşi preocupare cu cea a Băncii Mondiale referitoare la prejudiciile pe care Codul muncii, în forma sa actuală, le va aduce asupra întregii economii.

Stimate colege şi stimaţi colegi, noi, ca reprezentanţi ai cetăţenilor din România, care, o parte, sunt întreprinzători şi cea mai mare parte sunt oameni care îşi vând forţa de muncă, noi nu trebuie să instigăm pe nimeni, unii contra altora, ci trebuie să facem apel la dialog, ca dialogul social să continue şi să facem din România, din piaţa din România, o piaţă modernă, o piaţă în care şi capitalul, şi cel care îşi vinde forţa de muncă trăiesc bine. (Aplauze.)



Domnul Gyorgy Frunda :

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni senatori, când am ajuns azi, acum o oră şi ceva, la Senat – e foarte greu de ajuns în Bucureşti – am avut surpriza neplăcută de a primi oficial, prin poştă, această revistă care se intitulează „Obiectiv legionar”. Este numărul 12, decembrie 2004 – ianuarie 2005, costă 30.000 lei, are un director, pe domnul Şerban Suru, doi redactori – Petru Pieptănaru şi Adrian Gheţiu, un secretar de redacţie. Una din ilegalităţi – abonamentul poate fi făcut prin RODIPET şi să dă numele de catalog.

Nu vreau să vă citesc toate mizeriile care se scriu aici, dar daţi-mi voie să vă citesc un singur exemplu. Spune autorul editorialului, Şerban Suru, „Să presupunem, prin absurd, că cineva ar face următoarea afirmaţie incredibilă : eu sunt de părere că legea ar merita să fie schimbată şi ar trebui ca toţi ţiganii să fie castraţi, toţi evreii să fie băgaţi în lagăre de concentrare şi puşi la muncă forţată, ungurii să fie expulzaţi, iar toate femeile să fie obligate să stea la cratiţă, acasă. Dacă aţi auzi aşa ceva, probabil că aţi spune că omul care face asemenea afirmaţii criminale trebuie băgat în puşcărie.”

Şi acum, concluzia dânsului. „Dar într-o ţară şi într-o lume cu adevărat democrată aşa ceva nu s-ar întâmpla la adresa persoanei impricinate şi a ţării din care face parte, căci persoana respectivă nu a făcut altceva decât să-şi dea cu părerea, să-şi exprime o opinie, chiar dacă aberantă din punctul nostru de vedere. Ea nu a încălcat cu nimic legea, căci nu a instigat la încălcarea legii, ci a cerut doar schimbarea ei. Până nu se schimbă legea, individul în cauză nu o încalcă pe cea în vigoare doar prin simpla exprimare a dorinţei de a modifica legislaţia. Acesta este un drept care stă la baza democraţiei.”

Alt citat: „Amintiţi-vă că rasele colorate inferioare sunt duşmanii noştri de moarte şi cea mai periculoasă dintre toate acestea este rasa evreiască. Obiectivul nostru imediat este acela de a înmulţi cât de mult putem rasa albă şi de a continua să ne diminuăm inamicii”.

Iar pe verso: Lick it or hick it… the choice is yours, white America!... Linge aici sau loveşte aici… Alegerea este a ta, America Albă!

Mi se pare incredibil ca în România lui 2005, uneia dintre comisiile Senatului, Comisia pentru drepturile omului, să-i fie trimisă o asemenea revistă.

Îmi aduce aminte ceea ce învăţam, copil fiind, despre fascism, despre nazism, despre naţional-socialism, care au fost din Germania până în Rusia, şi care, astăzi, îşi arată colţii în unele ţări ale Europei. Din păcate, şi la noi. Am interzis orice fel de mişcare fascistă, nazistă, comunistă şi, cu toate acestea, iată, există reviste care – culmea cinismului – sunt trimise comisiilor Senatului.

Dacă aceşti oameni îşi permit acest lucru, să ne închipuim ce fac ei cu adevărat. Şi nu cred că este cazul să zâmbim superficial şi de sus. Este un pericol iminent, este un pericol real – scuzaţi-mă! – , nu iminent, ci real. Este un pericol real faţă de care cred că trebuie să luăm toate măsurile legale care se impun.

Cer Ministerului Public, Parchetului, parchetelor judeţene de pe lângă tribunale, de pe lângă Curţile de apel, să pornească imediat investigaţiile legale împotriva acelora care şi-au dat semnătura şi a acelora care difuzează această presă. Este o infracţiune şi sper că nu este Parlament sau grup parlamentar în acest Senat care să nu fie de această părere.

Mai ales cei care vrem integrarea României, ştim că minorităţile naţionale sunt apărate în Uniunea Europeană. De aceea, noi, Uniunea Democrată Maghiară din România suntem port-drapelul sau unul din port-drapelurile integrării europene. Sunt alţii care au interesul blocării intrării României, dar orice minoritate care se simte periclitată, în pericol, ea vrea Uniunea Europeană pentru că este, sigur, apărarea ei faţă de intoleranţă, faţă de xenofobie, faţă de fascism şi faţă de nazism.

De aceea, doamnelor şi domnilor colegi, vă rog să facem un efort comun, acelaşi pe care îl solicita şi domnul senator Mircea Dan Geoană şi cu care sunt de acord întru totul, cu singura menţiune că Uniunea Democrată Maghiară din România este membră, cu drepturi depline, a Partidului Popular European, cu toate drepturile ce decurg din acest lucru şi vă garantăm că suntem gata să facem toate demersurile necesare pentru semnarea Tratatului de aderare, la 25 aprilie, pentru îndeplinirea cu onoare, cu capul sus şi mintea limpede, a obligaţiilor pe care ni le asumăm, pentru ca Uniunea Europeană să nu trebuiască să se folosească de Articolul de salvgardare şi de amânare a integrării ţării noastre cu un an.

Vă mulţumesc că m-aţi ascultat! (Aplauze.)



Yüklə 123,01 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin