Dimitriecantemir

Consonanțe și rezonanțe ale românismului în gândirea cantemireană

Romanian consonance and resonance in the Cantemirian thinking

Conf. univ.dr.Agata-Mihaela POPESCU, Institutul Internațional pentru Drepturile Omului, Facultatea de Științe Juridice și Administrative, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

Rezumat: Deși gândirea cantemireană și opera lui Dimitrie Cantemir poartă amprenta universalității, iluminismului vremii și enciclopedismului, în spiritualitatea ei și, prin urmare, în esența ei, se înscrie și o dimensiune endogenă, necuantificabilă cu totul și cu totul specială, un fel de structură de rezistență, o spiritualitate ancestrală care se numește românism. În aproape tot ce a scris, Cantemir a păstrat nu doar amprenta limbii și culturii spațiului românesc, chiar dacă pe atunci nu se numea așa, ci și acel fior identitar pe care noi, azi, îl numim românism. Acest românism, înțeles ca un spirit peste timp, ca o definiție a ființării neamului și oamenilor care au locuit și însuflețit de mii de ani aceste pământuri, își găsește consonanțe și rezonanțe speciale în opera lui Cantemir. Este vorba de o spiritualitate ancestrală, de un fior care însoțește aproape toate operele românilor geniali, oriunde s-ar afla or s-ar fi aflat ei. Dar, la Dimitrie Cantemir, acest fior se prezintă ca un fel de sinapsă a spațiului plin, a spațiului care ființează în oameni și a oamenilor care ființează în cumințenia, iubirea și neliniștea pământului.

Cuvinte cheie: românism, ființare, timp, perenitate, fior

Abstract: Although Cantemir's thinking and Dimitrie Cantemir's work bears the imprint of universality, enlightenment of time and encyclopedism, in its spirituality and consequently in its essence, there is also an endogenous dimension, not quantifiable altogether and entirely, a kind of resistance structure, an ancestral spirituality that is called Romanianism. In almost everything he wrote, Cantemir preserved not only the imprint of the language and culture of Romanian space, even though it was not so called at that time, but also the identity thrill that we today call Romanianism. This Romanianism, understood as a spirit over time, as a definition of the being of the people and of the people who lived and animated these lands for thousands of years, finds special consonants and resonances in Cantemir's work. It is an ancestral spirituality, a thrill that accompanies almost all the works of the genius Romanians, wherever they are or they would have been. But, at Dimitrie Cantemir, this thrill is presented as a kind of synapse of the full space, the space that exists in men and the people who are in the cosiness, the love and the anxiety of the earth.

Keywords: Romanianism, being, time, perenniality, chill