Dăinuire românească În covasna şi harghita
Yüklə 1,03 Mb.
|
| Toate trec,
Durere sau noroc, Nimic nu ţine Viaţa-n loc”. „Muzeul eparhial s-a îmbogăţit prin chipul iconostasului …din Viena (I. David) şi calendarul din 1829 (Prof. T. Ungureanu)” Din spatele caietului, pe 18 file, este redat cuprinsul fiecărui număr al revistei lunare „Viaţa ilustrată”, din perioada 1943-1944, împreună cu diferite însemnări. În urma lecturii paginilor amintite, rezultă cu claritate faptul că, întreg conţinutul fiecărui număr din „Viaţa ilustrată”, a fost conceput de episcopul Nicolae Colan, de la aspectele de fond – orientarea tematică a publicaţiei, până la cele de formă – care priveau numărul de pagini şi raportul text-imagine („clişee”). De remarcat echilibru dintre articolele cu tematică teologică şi cele cu tematică laică, prezenţa constantă a încercărilor literare, a problemelor de artă, istorie, filosofie, cultură şi civilizaţie. Printre colaboratorii constanţi ai publicaţie respective, cei care semnau cu regularitate în paginile ei remmarcăm pe: Mircea Eliade, I. Agârbiceanu, Fl. şi C. Mureşan, Raul Şorban, L. Munteanu, C. Dragomir, R. Hatos, V. Sămărtineanu, M. Pop, A. Faur, V. Vlad, I. Nicolescu ş.a. După mai multe pagini albe, şi o filă îndoită, urmează patru file cu însemnări gen jurnal, scrise începând cu luna ianuarie 1943: «ian. 10(?) – Se stinge neaşteptat-iubitul meu împreună lucrător, Ion Goron. Sunt deznădăjduiţi cu toţii cei dimprejurul meu, căci lasă un loc pe care cu greu îl va putea umple cineva. La Consistor, la Academia teologică, la catedrală, la revistă, pretutindeni. Bunul Dumnezeu să-l odihnească, iar pe noi să ne mângăe şi să scoale alţi goruni din mijlocul nostru. 1 Febr. „V.I”- Viaţa Ilustrată – n.n. apare tehnoredactată tot de + I. Gorun. Asta ca să se plinească legea. Pe Martie şi April e gata, dar nu poate apărea până nu-şi câştigă hârtiile noul redactor: Păr. Rector Munteanu. Îi merge greu, căci domnii din Budapesta nu-l primesc la Camera de presă, fiindcă revista nu e autorizată să apară; iar revista nu primeşte autorizaţie fiindcă redactorul nu e primit la Camera presei. Vechiul cerc vicios. Reciprocitatea – deschide porţile. Aprilie 18. Florii: Slujbă arhierească în capela Gojdu din Budapesta. Cu un frumos terţet de studenţi. Lume multă. Intelectuali şi ţărani. Aceştia din urmă- concentraţi la muncă. O zi de îmbelşugat rod duhovnicesc.Participă, fireşte şi legaţia, în frunte cu domnul ministru Filotti, distinsul om de inimă. 25 april. I zi de Paşti. Acasă Invierea. Lume multă. După masă ora 6 Năsăud Vicernie. O mare de Români mă aşteaptă în faţa bisericii noastre. Am slujit şi predicat. Ce lume bună şi credincioasă! 26 April. La Săcel. Mă aşteaptă jandarmii. Abia mi-au deschis biserica. Am slujit Sf. Liturghie. După trei ani. (Nu-s ortodocşi !?). După masă. La Borşa – nu ne-au îngăduit jandarmii. În biserica sfinţită de mine! Fraţii uniţi nu s-au arătat! 7 V. Se recrutează fetele pentru lucru de folos profan şi se duc în Dunantul (?). E robie modernă. Un fel de deportare. 2 V. Adunarea eparhială - Ca anul trecut, am ţinut-o însă la Dumineca Tomii. Încă înainte de Paşti apărea „Întâia carte de învăţătură”, a Părintelui Florea Mureşan. E una din cele mai importante cărţi apărute de trei ani încoace. 1 August. A trecut vara – ca un vis. Nu-i nimic, să fii în ţară o lună jumătate. 1 Sept. Şcoala teologică o vom începe la 15 Sept. ca să putem da vacanţa mai lungă la Crăciun- cruţând lemnele. 28 XI 1943. De nu-mi aducea aminte lumea asta care m-a copleşit cu dragostea, nici nu ştiam că sunt de 50 de ani. Doamne, ajută-mă să fiu vrednic de această preţuire şi dragoste – făcându-mi slujba pe deplin. 6 Dec. Era să să se ţină la palatul „Albina” concertul şi şedinţa festivă a studenţilot teologi. Nu li s-a dat voie pe motivul că nu au destui ofiţeri de poliţie ca să trimită şi aici. Concertul şi cuvântările (religioase) deci numai programul religios s-a ţinut la Catedrală. 15 Dec. Liceul cu limba de predare română e închis – ca represalii pentru închiderea a trei şcoale secundare ungureşti confesionale din România. 24 Dec. Primesc prelungirea paşaportului – după şase săptămâni de la cerere. Cam aşa cum a primit lemnele, o şcoală din schiţa lui Caragiale.Dar încalte, am cerut pe 20 de zile şi mi s-a dat pe 60. Ca ţiganii lui Alexandri: n-am ce face cu atâta libertate. 25 Dec. Crăciun: La radoi Bucureşti aud o mulţime de melodii nemţeşti pe text românesc – toate de Crăciun, ca „O O Tannenbauu”, Stille Nacht etc- Ce bine că le cântă Românii, că nemţii nu se prea rup după ele! Aşa că războiul sfânt este şi nu prea. De Crăciun este şi Pastorala – foarte căutată. Probabil se va trece – ca Noul Testament – în mai puţin de un an. La Crăciun lume mai puţină ca de obicei la catedrală. Au cam plecat Românii pe la sate – căci cu 10 ecouri de carne la Cluj – cam slăbuţă treabă. Era să uit: în preajma Crăciunului Părintele I. Georgescu de la Oradea a ţinut o conferinţă despre Hristos în poezia românească A spus că Dante şi V. Hugo şi ceilalţi catolici – da, vorbesc despre Hristos, dar greco-orientalii aştia sunt tare slabi şi în această privinţă. Ce păcat – a spus Sfinţia Sa - scuzându-l pe P.S. Suciu din catehism, unde are ce are cu regăţenii aia de greci – că nu sunt toţi romano-catolici. Fiindcă (aici citez): „cel ce n-a trecut pe la Roma – fie ins singuratic sau popor –este şi rămâne un neisprăvit”. Câţi din cei prezenţi în sala „Albina” au ieşit, scârbiţi – de- atâta înţelepciune şi dragoste frăţească. Ceilalţi au rămas până la sfârşit, fiindcă se temeau „să nu fie daţi afară din sinagogă”. 25 spre 26 Dec. – Noaptea prietenii noştri au aşezat pe scările catedralei o şatră de târg (de poame). Săracii! Sâmb. 11 Martie (1944?) Seara la Academia teolgică unită prăpăd. Câteva zile în şir au durat bătăliile pe stradă. Nici o instituţie românească din Cluj n-a rămas fără reprezentant bătut. Ameninţări cu moartea. Am amânat conferinţa religioasă din catedrală. Dum. 19 martie Nemţii au ocupat Budapesta şi alte centre. Apoi lucrurile s-au liniştit. 2 Iunie, dim. 9,10 Clujul a fost bombardat de anglo-americani. Vreo sută de bombardiere au pustit cartiere întregi. Peste 400 de case complect dărmate şi aproape 1000 avariate. Jertfe omeneşti (?) 300 morţi civili şi mulţi răniţi. Cumplite clipe! Din pricina evenimentelor şi a greutăţilor de transport n-am convocat adunarea eparhială. Aproape seară de seară, uneori şi ziua şi noaptea, în adăpost. La- nceput emoţii. Apoi ne-am învăţat ca toamna cu grindina. 2 Iulie. Alarmă! Tocmai când eram gata să plec la Catedrală. Preoţii şi credincioşii au ieşit din biserică şi au venit în adăpostul Episcopiei, unde s-a continuat slujba. A şi predicat Părintele Nicoleascu? Ca în catacombele creştinismului primar. 4 VII. Mi se pare că trebue să stopez vizitaţiile canonice, că mi s-a rechiziţionat căruţa. De altfel şi cu „opinciile stau rău”.» Alte informaţii despre calvarul episcopului N. Colan în timpul ocupaţiei hortyste sunt redate în lucrarea lui Ioan N. Ciolan „Transilvania ultima prigoană maghiară”, apărută la Roma în anul 1980.7 (Anexa nr. 6) Împreună cu însemnările episcopului N. Colan am identificat textul predicii rostite de părintele Nicodim Belea, în Catedrala din Sibiu la 28 noiembrie 1943, cu prilejul împlinirii a 50 de ani a episcopului Vadului, Feleacului şi Clujului. (Anexa nr. 7) Bucuria trăită odată cu eliberarea Ardealului de Nord de sub ocupaţia străină este redată concis în scrisoarea trimisă de episcopul Nicolae Colan, nepotului său cărturarului braşovean Ioan Colan în toamna anului 1944.8 (Anexa nr. 8) Vocea societăţii civile, a reprezentantelor laicatului este redată de cuvântarea rostită la palatul episcopal din Cluj, în data 29 iunie 1946, de Sofia Meteş, soţia cunoscutului istoric Ştefan Meteş. (Anexa nr. 9) Note
Yüklə 1,03 Mb. Dostları ilə paylaş:
|