Dăinuire românească În covasna şi harghita

4. Ecouri mediatice, sau despre cum ne asumăm istoria
Din analiza articolelor apărute în presa locală rezultă că reînhumrea ostaşilor martiri de la Aita Seacă, la 60 de ani de la martirajul acestora a fost mediatizată negativ de publicaţiile de limbă maghiară. Redăm doar câteva exemple: „Organizaţiile civile româneşti din judeţ, Episcopia Ortodoxă Covasna-Harghita au reînhumt Sâmbătă (04.09.2004), cu onoruri militare, 12 militari români şi unul german (...). Fasificarea istoriei continuă şi azi fără probleme, profeţii acestora, care s-au trezit istorici peste noapte, ţin cuvântări evlavioase, acuză bazându-se pe ficţiuni”. „Falsificarea istoriei cu reînhumare” în cotidianul Haromszek, nr. 4260 / 07.09.2004 (semnează: S.).

„Iniţiativa aşa-numitelor organizaţii civile româneşti de a reînhuma cei 12 soldaţi ai armatei române şi un soldat al armatei germane, a generat nelinişte la Aita Seacă. Actul în sine este justificat, a stabilit protopopul pensionar Incze Sandor, deoarece, pe vremuri aceştia fiind înmormântaţi fără preot şi lor li se cuvine o slujbă religioasă creştină. Locuitorii satului sunt neliniştiţi din cauza avalanşei de minciuni şi suspectării rău itenţionate formulate atât cu ocazia reînhumării de la începutul lunii septembrie cât şi în presa de limbă română (...)”. Simo Erzebet, „Aita Seacă / Asta s-a întâmplat acum 60 de ani” în cotidianul Haromszek, nr. 4276 / 25.09.2004.

„La Aita Seacă, sâmbătă (25.09 n.n.), s-a organizat Ziua satului, iar duminică au fost comemoraţi cele 13 victime nevinovate executate de gardiştii lui Maniu. (...) Primarul localităţii ungare Okany, Fekete Zoltan, a donat satului un drapel naţional ungar şi drapelul localităţii înfrăţite. (...) Preotul reformat Barthalis Sz. Pal s-a referit la demonstraţia de forţă a Jandarmriei, exprindu-şi părerea că aceasta nu a fost întâmplătoare, ci este vorba de o acţiune comandată în scopul perturbării sărbătoririi şi în scopul jignirii localnicilor prin manifestarea neîncrederii. (...) Referitor la demonstraţia de forţă a autorităţilor, senatorul Puskas Balint a afirmat: nu trebuie să existe teamă de cei care comemorează şi se roagă ci de acuzaţiilor celor care organizează înmormântări aparte. (...) Din păcate unii răspândesc minciuna, şi chiar dacă sunt mascaţi, găsesc câţiva adepţi. (...) Referitor la reînhumare deputatul Marton Arpad a afirmat: ceea ce s-a întâmplat cu câteva zile în urmă nu este altceva decât legitimarea monstruozităţii lor. (...) Preşedintele Uniunii Civice Maghiare din Bazinul Baraolt a afirmat: deşi au trecut 60 de ani de la evenimentele groaznice, aceeaşi atmosferă şi atitudine se constată şi azi. Spiritul gardiştilor lui Maniu bântuie de atunci”. Hecser Laszlo, „Sărbătoarea şi tristeţea de la Aita Seacă”, în cotidianul Haromszek, nr. 4277 / 27.09.2004.

„Acţiunea de profanare şi demonstraţia de forţă a autorităţilor a fost o continuare organică a acţiunii de falsificare a istoriei demarată pe 4 septembrie şi concepută la Sf. Gheorghe. Aceasta a avut două scopuri: ascunderea realităţilor istorice şi intimidarea comunităţii maghiare. (...) Era necesar un gest spectaculos pentru denigrarea maghiarilor din localitate şi implicit a întregii comunităţi maghiare şi a-i pune în ţinta naţionalismului. (...) Ar fi bine să se aducă la cunoştinţa întregii lumi – documentat – activităţile de otrăvire a sufletelor, derulate de autoproclamaţii „istorici”, care nu au nici o legătură cu cest pământ, dar vor să fie mai experţi în ceea ce priveşte evenimentele din zonă, realităţile istorice locale decât cei care le păstrează ca moştenire a generaţilor. Şi dacă le cunosc mai bine, le deformează, le interpretează şi le supun scopurilor lor dubioase. Adică mint”. Magyari Lajos, „Natura profanării” în cotidianul Haromszek, nr. 4279 / 29.09.2004.

Fără comentarii. Este şi acesta un mod de asumare a istoriei, la începutul mileniului III.