Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Puterea care nu ascultă

În vremea aceea, Samuil trimis a fost de Domnul către Saul să-i spună:           „Adusu-mi-am aminte de cele ce a făcut Amalec lui Israil, cum i s-a împotrivit în cale, când venea din Egipt. Mergi acum şi bate pe Amalec… şi nimiceşte toate ale lui. Să nu iei de la ei nimic pentru tine, ci nimiceşte-i şi dă blestemului toate câte le are. Să nu-1 cruţi, ci să dai morţii: de la bărbat până la femeie, de la tânăr până la pruncul de ţâţă, de la bou până la oaie, de la cămilă până la asin” (I Regi 15,3).

Aceasta era porunca lui Dumnezeu către Saul, care purtând sabie a primit în ascultare o treabă de sabie. „Dar Saul şi poporul (iarăşi au făcut de capul lor) au cruţat pe Agag, regele lui Amalec, pe cele mai bune din oi şi din vitele cornute, mieii îngrăşaţi şi tot ce era bun n-a vrut să piardă. Iar toate lucru­rile neînsemnate şi rele     le-au pierdut. Atunci a fost cuvântul Domnului către Samuil, zicând: „Îmi pare rău că am pus pe Saul rege, căci el s-a abătut de la Mine şi cuvântul Meu nu l-a împlinit” (I Regi 15, 8-10).

Iată cum, de la neascultare începe căderea de la Dumnezeu şi greşelile se ţin lanţ, una după alta.

Oare pentru nişte miei şi oarece vite cornute şi pentru că războinicii au cruţat pe căpetenia lui Amalec, să se fi supărat Dumnezeu aşa de tare în­cât să se tânguie omului că-i pare rău de ce a făcut, punând pe Saul rege?

Sfânta Scriptură, cartea lui Dumnezeu, are literă şi are duh. De aceea şi citiri sunt două. Dacă-ţi dezleagă El, Dumnezeu, taina ascunsă în litere, te pricepi, dacă nu ţi-o dezleagă, nu pricepi decât litere.

Astfel, cufundându-ne în urmă, peste rostogolul veacurilor, dăm de vedenia lui Avraam (Facere 15):

12. La asfinţitul soarelui, a căzut pe Avraam somn greu, şi iată că 1-a cuprins întunericul şi frică mare.

13. Atunci a zis Domnul către Avraam: „Să ştii bine că urmaşii tăi vor nemernici în pământ străin, unde vor fi robiţi şi apăsaţi patru sute de ani.

14. Dar pe neamul acela, căruia vor robi, îl voi ju­deca Eu, şi după aceea vor ieşi, să vină aicea, cu avere mare.

15. Iar tu vei trece la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat la bătrâneţi fericite.

16. Ei însă se vor întoarce aici în al patrulea veac de oameni, căci nu s-a umplut încă măsura nele­giuirilor Amoreilor”.

Ce să fie cuvintele acestea? O descoperire fă­cută lui Avraam, un cuvânt al lui Dumnezeu către om, care dezvăluia purtarea Sa de grijă, cu care ocârmuieşte neamurile peste veacuri, înspre o ispă­şire şi o mântuire a neamurilor. Cuvântul acesta al lui Dumnezeu, spus lui Avraam cu sute de ani în urmă, venea să se împlinească în zilele lui Saul. De aceea, aşa a fost cuvântul Domnului către Saul, prin Samuil, zicând: „Adusu-mi-am aminte de cele ce a făcut Amalec lui Israel… când venea din Egipt. Mergi acum (I Regi 15, 2-3) şi bate pe Amalec şi nimiceşte toate ale lui”.

Cuvântul acestei ocârmuiri a lui Dumnezeu nu 1-a ascultat regele, şi de aceea S-a supărat Dumnezeu şi I-a părut rău că 1-a pus rege, căci nu i-a împlinit porunca întocmai, cuvântul care arcuia voia Sa peste veacuri şi „acum” atingea din nou pe oameni.