Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Toţi aceştia sunt izbăvitorii de suferinţe ai tuturor oamenilor ameninţaţi să se piardă în acest fluviu universal de dureri, deasupra căruia pluteşte omenirea.

Cu acest prilej de solidaritate, de ce să nu primesc ca suferinţa mea să fie bine­făcătoarea altora? Aşa cum suferinţele predecesorilor mei, cu care eu fac un sin­gur om, m-au învăţat să merg pe un drum mai bun decât ei, de ce să nu primesc ca suferinţa mea să servească la fericirea ce­lor ce vor veni după mine? Toate ideile pe care ei le-au gândit şi pe care cu atâta suferinţă ni le-au lăsat nouă, toate strădu­inţele pe care ei şi le-au dat, de ce să nu le înmulţesc şi să le las generaţiilor viitoare îmbogăţite cu experienţă scoasă din suferinţele mele? Căci e necesar ca generaţiile actuale să arate viitorimii, cu degetul, o viaţă mai bună cucerită prin durere.