Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Nu trebuie să reacţionăm împotriva stă­pânirilor celor ce nu cred în Dumnezeu şi în lucrurile Lui: „Pentru că nu este stăpânire fără numai de la Dumnezeu” (Romani 13,1). Dar aceasta este o ascultare ce o aducem lui Dumnezeu şi ocârmuirii Sale providenţiale.

Dumnezeu este autoritatea superioară tu­turor stăpânirilor şi El le îngăduie pe toate cu scopuri foarte bine definite. Orişice lege o ascultăm deci din cauza autorităţii lui Dumnezeu.

Când legile şi stăpânirile sunt împotriva lui Dumnezeu, nu le ascultăm tot din acelaşi motiv, pentru că Dumnezeu nu mai este (şi nu poate fi) autoritate de sprijin a unei legi sau a unei stăpâniri împotriva Sa. Reacţionăm astfel împotriva păcatului ateismului, fiindcă e păcat împotriva Duhului Sfânt, păcat împo­triva Adevărului şi Dumnezeu este Adevărul; pentru vina asta, da, Stăpânirea poate să ne taie capul şi să facă cu noi ce va vrea, că o ascultăm. Cu aceasta suntem de câştig şi noi, şi stăpânirea şi-a făcut datoria. Am slujit lui Dumnezeu şi noi, şi ateul. Iar dacă cutare sau cutare vrea să fie ateu treaba lui noi în­căpem de el, chiar dacă nu încape el de noi. Simpla existenţă a noastră îl loveşte peste obraz şi nu ne poate suferi; deci va face totul în concordanţă cu ateismul său ca să scape de noi, chiar dacă noi nu-i zicem nimic. Ba mai mult, când noi îl iubim mai mult, cu atât mai mult îi ardem creştetul lui, fiindcă el, as­cultând de-o vrajă vrăjmaşă, nu poate iubi. Datoria ce-o avem noi este şi aceea ca să le spunem că ateismul lor e o greşeală, ori de-or asculta, ori de n-or asculta, şi aceasta trebuie s-o facem, pentru ca să cunoască şi ei că mai sunt încă oameni care cred în Dumnezeu (Iezechiel 2,5) şi la Judecata cea înfricoşată pe care o va face Domnul, să nu aibă cuvânt de apărare cum că nu i-a învăţat nimeni voia Domnului, şi pentru ca să nu ceară Domnul sângele lor din mâna noastră (Iezechiel 3, 18). Noi să nu ne temem de ei şi de vorbele lor să nu ne speriem, deşi ei vor fi pentru noi spini şi ciulini şi avem să trăim în mijlocul lor, ca între nişte scorpii (lezechiel 2,6). Noi trebuie să-i iubim în dragostea lui Dumnezeu - poruncă prin care stăm sau cădem din Creştinism, iar ce măsuri iau ei împotriva noastră îi priveşte; nouă nu ne rămâne altce­va decât să câştigăm din toate. Nu este treaba noastră de a judeca căderea stăpâni­rii în ateism. Acest drept nu este decât al lui Dumnezeu şi numai El o va face atunci când va veni să judece lumea.