II. Vine moartea.
Moartea este factorul care nu simplifică, ci complică toate problemele, implicându-le în veşnicie. Moartea în primul moment al ei pune capăt la o stare de lucruri, coseşte şi slava deşartă şi mizeria neînţeleasă. Cu moartea se termină timpul, dar începe veşnicia. Năpasta morţii este că pe bogat îl trimite în văpaia veşnică şi pe Lazăr la fericirea şi odihna veşnică. Dar este o acuză nedreaptă în seama morţii: nu ea face deosebirea.
Omul trece prin moarte ca printr-o poartă: dar dincolo de poartă are întinsă înainte veşnicia, aşteptându-1 veşnicia în care a trăit vremelnicia.
Dostları ilə paylaş: |