Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

conservare i se atrofiază, „umblă gol,şi doar­me în morminte”. Aşa se odihnesc duhurile rele: dărâmând zidirea lui Dumnezeu.

Se pot pune întrebări în legătură cu aceasta, ca de pildă: Cum de-i lasă Dumne­zeu să-şi facă de cap?

*

La obârşie, ca făpturi spirituale ale lui Dumnezeu, ele nu s-au întunecat cu totul,

dovadă că cunosc şi recunosc următoarele două lucruri:

1) Dumnezeirea lui Iisus: Demonii strigau şi ziceau „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi Iisus certându-i nu-i lăsa să vorbească fiindcă ştiau că El este Hristos” (Luca 4, 41).

2) Pedepsirea lor: „Au început să strige şi să zică: Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti” (Mate! 8, 29). Ei ştiau că-i aşteaptă o pedeapsă; când îi scotea Iisus din „odihna” lor afară, lor li se părea că le-a venit judecata. Totuşi li se părea lor că nu e judecata aceea care-i aşteaptă, de vre­me ce aceea nu e „aici” şi ca atare aceasta înainte de vreme încă era.

Măcar dacă aceste două lucruri le-ar şti şi oamenii!

*

- Cum intră diavolii în oameni?

1. Prin oricare din cele 7 păcate de moarte (de căpetenie). Întâi ca momeală de gând, pe urmă ca obsesie, apoi ca a doua natură pervertită.