Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Îndrăciţii la minte proiectează boala lor mintală asupra celui mai sănătos Om, numindu-L pe El conspirator cu Belzebul.

Acest viciu de minte, acest tip de alienaţi mintal îl demască Iisus, spărgându-1 în ele­mentele sale contradictorii şi ireductibile: absurzii aceştia trebuie să-şi recunoască ab­surditatea. „O Împărăţie dezbinată întru sine mai dăinuieşte sau nu mai dăinuieşte?”, ei însă nu pot pricepe aceasta. A spune că o îm­părăţie dezbinată dăinuieşte, e o imposibili­tate în termeni, o absurditate; iar a recunoaşte că nu mai dăinuieşte va însemna recunoaş­terea Împărăţiei lui Dumnezeu care venise.

Reducerea lor la absurd, demonstrarea Lui ca poziţie (dreaptă) a minţilor, sigur că nu I-o puteau ierta lui Iisus. Aceasta e cate­goria de oameni în care nu încape adevărul;