Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

DINCOLO DE CHIP

- 37 ­-

Evanghelia aceasta prezintă pe Iisus în misiune „prin oraşe şi sate, propoveduind şi binevestind Împărăţia lui Dumnezeu”. Era însoţit de cei 12 ucenici şi de nişte femei, cărora Iisus le făcuse bine şi de aceea ele Îl urmau şi-I aveau de grijă din averile lor.

E un tablou simplu şi impresionant.

Ignatiu de Loyola era un militar ambiţios; din ambiţie a creat ordinul iezuit, numai ca să facă şi el ceea ce făcuse sfântul Francisc de Assisi. Metoda duhovnicească a lui Ignatiu de Loyola se bazează pe imaginaţie.

Îţi reprezinţi cu mintea pe Iisus într-o împrejurare oarecare şi te închipui şi pe tine amestecat printre auditorii de atunci ai lui Iisus. Stărui în această închipuire şi în toate sentimentele ce le trezeşte această transpunere.

Pentru începător e o treabă de ajutor; dar riscurile imaginaţiei sunt ocolite în duhovnicia Răsăritului. (Năluciri, vedenii false, etc.)

Răsăritul meditează fără imagini, chiar contra imaginilor, ba şi vedeniile reale le refuză - nu din rea credinţă sau din duh de împotrivire, ci din grija de-a nu greşi primind orice. Şi se ştie că Dumnezeu nu se supără când se stă pe acest punct de vedere.

Meditaţia ortodoxă e cu termenii care „nu pun tipar pe minte”, cum zice unul din sfinţi, termeni care nu stârnesc nici o imagine. Iată câţiva termeni fără chip: „Eu sunt Adevărul”; „Dumnezeu este iubire”; „Duh este Dumnezeu”; „Cunoaşterea de Dumnezeu este viaţa veşnică”, etc.

Dar fiindcă noi nu putem fi contemporanii lui Iisus, ca unii ce trăim în hotarele vremii, poate fi Iisus contemporanul sufletului nostru peste veacuri; contemporan peste timp şi chip.

Iată o motivare şi un cadru a rugăciunii meditative: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”.

Inspirăm atotprezenţa Sa în Preasfânt numele Său şi expirăm chipul nostru de păcat…

Prislop, Marţi XXI

10.X.949    Luca 8,1-3