Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

SUPRAFAŢĂ ŞI ADÂNC…

- 38 ­-

Iisus dormea în corabie. Ce pildă de omenitate ! Frânt de ostenit, face şi Iisus ce face omul: se odihneşte, doarme. E ascunsă aci o divină smerenie.

„S-a stârnit vânt vijelios”. Iisus dormea. Corabia se primejduia. Iisus dormea înainte. Ucenicii s-au alarmat de spaima morţii, şi apropiindu-se de Iisus cu spaima lor „L-au deşteptat zicând: «Învăţătorule, învăţătorule», trezeşte-Te că pierim !”

Iisus a certat vânturile. Marea s-a liniştit cât s-au temut ucenicii.

Mai rămânea de liniştit defecţiunea sufletească a ucenicilor. Sufletul lor speriat de valuri s-a speriat şi de liniştirea lor. Frica de valuri pătrunsese furtună în suflete.

Iisus dorea de la ei - şi de la toţi credincioşii lumii - o linişte de adâncime: liniştea siguranţei în Dumnezeu. Aceasta ar da să se înţeleagă că, în jurul unui om liniştit - din cauza rădăcinilor lui în adâncul Cerului - se face linişte pe pământ. Omul trebuie să fie statomic în adânc de cer ca să nu-1 sperie neliniştile de la suprafaţa vieţii. Cam pe aşa raţiuni cred să-şi fi întemeiat Iisus înfrunarea de necredinţă, pe care a adus-o ucenicilor.

Întrebându-i de credinţă, Iisus a certat furtuna îndoielilor.

Iisus a adus credinţa Sa, liniştea Sa de adânc, leac nestatorniciei mării şi spaimelor sufletului omenesc.

Furtunile sunt lecţii inevitabile ale Cărţii Vieţii. Cea mai grea e furtuna răspunderilor. „Mai multe sunt furtunile care zbuciumă sufletul preotului, decât talazurile care bântuie marea”, - zice sfântul Ioan Gură de aur, despre preot.

Sunt însă ucenici ai lui Iisus, în care Cerul a prins rădăcini adânci. De aceştia a ascultat până şi firea neînsufleţită. Taina lor e aceasta: prin nevoinţă şi dar au dobândit o ascultare desăvârşită de Dumnezeu: au făcut linişte în firea lor mai întâi - şi zic părinţii: „De cine ascultă de Dumnezeu şi Dumnezeu ascultă !” În preajma lor fiarele şi talazurile îşi uită sălbătăcia. Ascultarea aceasta restabileşte omul şi natura în starea şi prietenia străveche din Rai.

„Fiule, zice sfântul Serafim, adună duh de pace în sufletul tău, şi mii de inşi se vor mântui în jurul tău”.

Prislop, Miercuri XXI

12.X.949    Luca 8,22-25