SFÂNTUL MUCENIC DIMITRIE
- 54 -
A vorbi cum trebuie despre sfinţii mucenici ai Creştinismului, înseamnă a avea curajul lor: de-a vorbi din punctul de vedere al „Adevărului care nu ştie de lanţuri” (II Timotei 2 ,9).-Şi fiindcă nu-L am, mă mărginesc a vă mai citi o dată Evanghelia profetică a tuturor sfinţilor mucenici (Matei 10,16-22), iar ca tâlcuire a ei, vă citesc două locuri paralele de la sfântul apostol Pavel (II Timotei 3,1-5 şi II Tesaloniceni 2,3-12).
Locul din scrisoarea către Tesaloniceni lămureşte ultimele cuvinte ale Evangheliei: „Că tot cel ce vă va omorî pe voi să i se pară că aduce slujbă lui Dumnezeu”.
E demonicul din câte unii oameni de-a se ridica pe ei mai presus de Dumnezeu şi a pretinde ei închinarea datorată lui Dumnezeu. Aşa făceau Cezarii, pretinzând creştinilor închinare. Aceasta a fost totdeauna motivul real al muceniciei, şi va fi întotdeauna: creştinii nu se închină trufiei omeneşti. În duhul acesta, al jertfei de sine, au trăit sfinţii. Ei deţineau argumentul decisiv al mărturisirii de Dumnezeu: moartea.
Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii, e preţul învierii oamenilor între sfinţi.
Prislop,
26.X.949
Dostları ilə paylaş: |