Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

UCIGAŞA CETATE

- 71 ­-

În sfârşit: iată şi nişte farisei milostivi: îi aduc lui Iisus vestea că Irod vrea să-L omoare, deci să se ducă de prin părţile acelea. Iisus îl ştia pe Irod capabil de rele, totuşi nici cea mai uşoară înfricare nu i-a pricinuit vestea; dimpotrivă i-a zis „vulpe bătrână”, ca unul ce umbla cu două feţe între slăbiciunile lui Israel şi ale slăbiciunii romane, şi i-a trimis vorbă cu aceiaşi vestitori, că puţine zile mai are şi ştie ce-L aşteaptă, dar în Ierusalim. Ierusalimul, cetatea lui David, cetatea Templului lui Solomon, una din cele şapte minuni ale antichităţii, dar calificată de faptele ei: cetatea ucigaşă de prooroci, multe osânde şi-a luat, şi n-a învătat; şi-o va lua şi cu Iisus.

Toată strădania lui Iisus de-a aduna pe fiii sfintei cetăţi, cum adună găina puii sub aripi, a fost zădărnicită de conducerea din Ierusalim. Dar bine cu sila nici Dumnezeu nu face. Dar dacă Dumnezeu vrea binele şi omul îi stă împotrivă, împotrivirea are urmări.

Conducerea din Ierusalim a avut prilejul să vadă ce a păţit falnica cetate pentru faptele locuitorilor ei, cu prilejul ducerii lor în captivitatea babilonică. Ieremia proorocul se întreba în durere: „Cui i-ai mai făcut, Doamne, ce ne-ai făcut nouă?” Cu toate acestea istoria nu i-a învăţat nimic pe contemporanii lui Iisus.

Drept aceea Ierusalimul se va pustii din nou. Iisus i-a prezis pustiirea: o pustiire din care nu se va mai reface niciodată. Urgia lui Titus la anu1 70, n-a mai lăsat în picioare decât „zidul plângerii”. Acesta a mai rămas din ucigaşa cetate. Dărâmarea cetăţii a început mai devreme: în prima Vinere a patimilor, când un fulger al mâniei divine a rupt în două catapeteasma Templului lui Solomon. Aceasta a fost dărâmarea spirituală a lui Israel. De atunci nu mai au ei Templu, nici prooroc.

A încercat Iulian Apostatul să contrazică profeţia Mântuitorului, vrând să restaureze Templul dar, cu o suliţă în piept, a sfârşit declarându-se învins de Galileian. Dar în Ierusalim strigă şi pietrele, mai ales cele care n-au mai rămas una peste alta, mărturisind şi aşteptând zdrobite: Noul Ierusalim. (Apocalipsă 21,2).

Bixadul Oltului, Vineri XXV

11.XI.949              Luca 13, 31-35