RĂSPLATA ÎN LUMINĂ
- 74 -
Intrând Iisus în casa unui fariseu să mănânce pâine, şi fiind Sâmbătă în ziua aceea, s-a întâmplat să mai fie la masă şi bogaţi şi rudenii de ale fariseului.
Iisus, deşi oaspe, deci obligat la politeţe, face totuşi o aspră îndreptare stăpânului casei care L-a invitat; anume: dacă vrea să aibă un folos, să nu mai cheme rudeniile şi bogaţii la masă, că aceştia îi pot anula binefacerea, chemându-1 şi ei la rândul lor, ci să cheme săracii, orbii, şchiopii şi neputincioşii, fiindcă aceştia n-au să-1 poată răsplăti niciodată. Şi cum toată fapta are răsplată, în locul săracilor rămâne Dumnezeu dator cu răsplătirea.
Dar termenul lui Dumnezeu la care răsplăteşte până şi „un pahar de apă” e ziua Învierii.
Dar precum „stea de stea se deosebeşte în strălucire” (I Corinteni 15,41), aşa va fi deosebirea şi între strălucirile pe care le vom avea întreolaltă „fiii învierii”.
În această strălucire, a Învierii, răsplăteşte Dumnezeu faptele rămase nerăsplătite pe pământ.
Şi aceeaşi răsplată o au şi toate ocările, răbdate cu senin, stropi din noroiul lumii, pe veşmântul alb, atunci se vor schimba în scăpărări de stele.
Braşov, Luni XXVI
13.XI.949 Luca 14,12-15
Dostları ilə paylaş: |
