Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

ICONOMUL NEDREPT

- 77 -

Pilda aceasta poate fi înţeleasă şi în sensul ei literal. Iconomul denunţat că risipeşte, că lucrează după alte norme decât ale capitalizării dobânzii, la o adică, îşi face prieteni pe datornici, iertându-le jumătate din datorii, ca să fie primit în casele lor, când va fi dat afară din iconomie. E o socoteală părtinitoare de oameni, deşi păgubitoare de avuţie. Dar, întrucât totuşi, pune omul mai presus de avuţie, socoteala sa e găsită, în felul ei, mai bună decât a fiilor luminii.

Totuşi pilda aceasta e una din cele mai grele şi mai pline de înţelesuri.

Diavolul ştie cât iubeşte Dumnezeu pe om, de aceea îl pârăşte neîncetat înaintea lui Dumnezeu, că-i risipeşte avuţiile.

Omul este iconomul lui Dumnezeu al lumii. Îngerii căzuţi au fost aruncaţi pe pământ. De aici tot războiul văzut şi nevăzut asupra proprietăţii lumii.

A scoate din preţul lumii un câştig lui Dumnezeu, câştigul acesta înseamnă jaf în păruta proprietate a căzuţilor îngeri, deci motive de pâră şi război omului.

Fiindcă proprietatea lumii e discutată între om şi pârâş, ea e o avuţie nedreaptă. Peste tot nu lumea aceasta e avuţia caracteristică firii nemuritoare a omului. Aici e pus doar iconom nedrept, iconom de probă, peste nişte lucruri provizorii. Cum iconomiseşte cele improprii firii sale, aşa va primi sau i se vor refuza, cele proprii veşniciei sale.

Iar proprii veşniciei sale sunt Darurile Duhului Sfânt. „Duhul Sfânt va da vouă”. Iar „Duhul suflă unde vrea” şi suflă şi în iconomia lumii, pe care o preschimbă, pentru câte unii, în socoteală mai înţeleaptă decât a fiilor luminii. (Poate că a foştilor fii ai luminii, îngerii căzuţi).

Omul, ca slujitor al Stăpânului, mai este şi „iconom al Tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4,1). Ca atare multă pagubă face un preot în averea de păcate a oamenilor, ştergându-le, cu darul Duhului Sfânt, datoriile:  agonisirile diavolului, capitalizate în om.         Iertând, ştergi ce ierţi. Ce ierţi la altul, ţi se şterge şi ţie. Judecata aceasta te scoate de sub Judecată. Şi vor mai fi înţelesuri…

Sibiu, Joi XXVI

16.XI.949              Luca 16,1-9