Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

CUVINTE INTERZISE

- 80 -

Cuvântul „nebun” e un cuvânt interzis. Cine zice fratelui său ,,nebunule” se pedepseşte cu matca focului. De ce?  Fiindcă şi numai simpla aruncare a acestui cuvânt în obrazul unui om e în stare să-i desfigureze fizionomia minţii.

E cunoscută experienţa mai multor inşi care au organizat odată următorul complot psihologic: şi-au ales victima şi i s-au prezentat pe rând, la intervale neregulate, şi au început a se nedumeri înaintea omului: - Ce-i cu tine, parcă te-ai schimbat cumva!? Şi s-a dus. A venit următorul: -Ce-ai păţit frate, că nu-ţi mai caută ochii bine, ce-i cu tine? Şi s-a dus. Altă dată, al treilea, îi spune marea sa uimire, că-1 găseşte aşa de schimbat şi nu îndeajuns de normal. Următorul îl găseşte cu totul curios la minte. Şi aşa şi ceilalţi, până când ultimul i-a propus să se ducă la un spital de boli nervoase şi să-şi repare deranjurile la minte. Şi biata victimă, pierzându-şi treptat liniştea şi neştiind capcana, a ajuns şi la nebuni.

Au trebuit apoi să vie toţi şi să-şi mărturisească complotul, şi cu mare greutate i-a revenit omului mintea la loc. Adevărul abia a putut limpezi mintea zăpăcită de minciuna repetată sistematic. Dar minciuna, chiar în treptele ei uşoare, de glumă, poate fi dăunătoare. Experienţa următoare mi-a dovedit-o.

Aveam în meditaţie un şcolar. Întâmplându-i-se odată să doarmă după amiaza cam mult - era toamna şi ziua scăzuse - când s-a trezit era 7½ seara. Cum era somnoros 1-am luat prin surprindere: -Repede, băiete, la şcoală că-i târziu! - Dar parcă-i întunerec afară, zise el. -Da este, dar în „dimineaţa” asta e eclipsă de soare.

S-a conformat crezând situaţia descrisă. Luând ceva în gură dă să plece la şcoală. Stai, Gicule, că-i seară! -Aa, râzi de mine, şi dă repede să plece. Au trebuit şi alţi ajutori ca să-i dovedească evidenţa că e seară şi nu dimineaţă. Iată un exemplu că o minciună când e crezută, stăruie ca un adevăr. Atunci am văzut „chipul dezorientării” pe faţa unui copil.

Cuvintele interzise orientează greşit sau dezorientează. Deci trebuie să fii mai presus de cuvintele oamenilor, ca să nu te-atingă nici ocara, nici lauda din ele. Cuvintele sunt fiinţe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Şi trăiesc până la Judecata de apoi, dimpreună cu toate urmările lor. De aceea se zice: că zece porunci are Înţelepciunea: de nouă ori să taci şi o dată să vorbeşti, şi atunci puţin.

Prislop, Duminecă XXVI

19.XI.949  Luca 12,16-21