Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

HAINA DE NUNTĂ
ŞI „SFATUL” DIN IAD

- 95 -­

Haina noastră de nuntă e îmbrăcămintea sufletului în Lumina lui Hristos. E haina de la Botez, când ne-am îmbrăcat în Hristos şi Hristos s-a îmbrăcat în noi.

Intrarea noastră în Creşinism e intrarea noastră în sfinţenia lui Iisus.

Am început cu sfinţenia.

De aceea copiii care mor botezaţi se mântuiesc fără pocăinţă. Haina lor de nuntă e albă ca lumina.

Adăugându-se anii haina se pătează.

Sângerează… Fiindcă nu e simplă haină, ci e Fiinţă: Omul din Cer, făptura cea nouă.

Iar la nuntă se caută câtă asemănare este între tine şi Iisus?

Câştigarea asemănării cu Iisus are trecutul ei pe pământ. Iar asemănarea e în lumină. Lumina rezultă din capacitatea omului de iubire, de cunoştiinţă şi de suferinţă.

Dar puţini sunt oamenii pe pământ care să nu păteze haina sfântului Botez. De aceea Dumnezeu, întru mila milostivirii Sale, a rânduit al doilea botez, Botezul pocăinţei: Taina Pocăinţei sau spovedania, care reface strălucirea primului Botez.

Dar oamenii pun diferite motive să nu vie la Taina Pocăinţei. Iată câteva:

1. „N-am timp” de Biserică. - De fapt n-au dragoste.

2. „Nu-s păcătos, ca alţii” - Un fel de farisei moderni.

3. „Acuma suntem tineri; când om fi bătrâni” - Ca şi când ar avea cineva în scris că va ajunge bătrâneţele. Focul tinereţelor crede că poate înşela pe Dumnezeu, lăsându-I bătrâneţele. Căci întrebare dacă vei ajunge bătrâneţele şi, cu o aşa socoteală de viaţă, întrebare dacă o grămadă de doage şi cioburi se vor mai putea pocăi şi vor fi primite.

Cei ce amână pocăinţa pe la bătrâneţe sunt asemenea oamenilor care vor să treacă un râu mare, dar stau la marginea lui, aşteptând până trece toată apa. În vicleşugul acestei socoteli se prind oamenii cei mai mulţi.