Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

NEAM FĂRĂ SEMN

- 105 -

E una din cele mai grele pedepse. Pe aceasta au căpătat-o jidovii pentru necredinţa lor ispititoare de Dumnezeu. Numai împietrirea egiptenilor o mai egalează pe a jidovilor. Ei însă nu învăţau nimic din dezastrele altora. Toate trebuiau să le păţească şi ei. Egiptenilor li se împlineau măsurile fărădelegilor, şi-i aştepta fundul Mării Roşii. Pe aceia Dumnezeu i-a împietrit.

Providenţa sfârşea o civilizaţie. Acum se apropia a evreilor.

Precum egiptenii se împotriveau evidenţei divine, aşa acum jidovii caută pricină cu Iisus, şi-I cer semn din Cer. Iisus însă îi cunoştea că nici un semn nu i-ar schimba din ce sunt, de aceea „suspinând adânc, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn ? Adevărul vă grăiesc: neamului acestuia nu i se va da semn ! Şi lăsându-i s-a suit în luntre şi a trecut de ceea parte.”

Să faci pe Dumnezeu să suspine adânc; să-L strâmtorezi după semne, după care eşti hotărât dinainte să nu te iei, fiindcă ai ateismul în inimă, nu e un lucru fără urmări. De aceea Iisus le-a apăsat destinul, să fie în lume un neam fără semn !

Şi a suspinat Iisus adânc, pentru veacuri viitoare…

Şi de fapt aşa a fost. „Semnul lui Iona”: Învierea lui Iisus din morţi a treia zi, n-a avut nici un efect asupra lor, încât până în ziua de astăzi ei cred mai bucuros minciuna lor, că Iisus a fost furat de ucenici, deşi ei au întărit mormântul cu peceţi şi paza cu ostaşi.

E semnificativă o deosebire între evangheliştii sinoptici. Evan­ghelistul Marcu redă cuvintele Mântuitorului aşa: „Adevărul vă grăiesc: neamului acestuia nu i se va da semn!” Matei şi Luca redau cuvintele lui Iisus aşa: „Neamului acestuia nu i se va da semn, fără numai semnul lui Iona”. Deci Matei şi Luca nu au cuvântul pe care-1 redă Marcu: „Adevărul vă grăiesc”. Acesta-i adevărul: „Semnul lui Iona” - Învierea lui Iisus, n-a contat ca semn pentru evrei, şi Iisus le-a spus-o dinainte. Deci singuri s-au exclus de la semn, iar Iisus a consfinţit cu anticipaţie ceea ce aveau ei să facă.

Neam fără semn: neam fără Înviere, neam fără Dumnezeu - neam împotriva lui Dumnezeu. Pentru ei Iisus a trecut de ceea parte a mării înţelesurilor. Ei au rămas dincoace, dar fără idealul care i-a părăsit.

A doua pedeapsă îi aşteaptă: vor îmbrăţişa pe omul trufiei absolute, omul care, în numele său, se va proclama ,,dumnezeul” lumii. Acela-i Antihrist: „Semnul” sfârşitului. Iată neamul care şi-a omorât Sensul, oameni care omoară sensul omului. Şi-1 vor omorî. De aceea vine Iisus a doua oară: „Să judece vii şi morţii”.

Prislop, Luni XXX

11.XII.949 Marcu 8,11-21