Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Sfânta Liturghie şi sfârşitul lumii
Preoţii şi Biserica - salvarea noastră

Sfânta Liturghie şi sfârşitul lumii

• 
  Spunea Părintele Arsenie să ne spovedim şi împărtăşim mai des, că va sosi timpul când se va lua Sfânta Liturghie la cer şi nu se va mai săvârşi pe pământ. (Septimia Maniş, 80 ani, Codlea)
  

• 
  De când eram de vreo 10 ani, duminica tata obişnuia să ne ducă pe toţi la Mănăstirea din Sâmbăta de Sus, cu căruţa. Dar nu mergeam la mănăstire chiar în toată duminica. Mi-aduc aminte că într-o duminică dimineaţa, tata s-a apucat să cearnă nisip. L-am întrebat: „Tăticule, azi nu mergem la mănăstire?”. El mi-a zis că nu mergem la mănăstire, mergem la biserică (biserica din sat). Când au tras clopotele la biserică, tata nu se oprise încă din lucru. L-am întrebat dacă nu mergem la biserică şi mi-a zis că mergem după ce se trage clopotul a treia oară. Au tras clopotul şi a treia oară, s-a intrat la Sfânta Liturghie, dar tata tot mai lucra. S-a terminat Sfânta Liturghie, tata era tot cu lopata în mână. L-am întrebat de ce nu a lăsat lucrul ca să mergem la biserică. El mi-a zis că a vrut să ter­mine de cernut grămada de nisip (lucra la casă), dar că duminica următoare mă va duce la Mănăstirea Sâmbăta şi-1 voi vedea pe Părintele Arsenie.
  

Duminica următoare tata nu m-a mai luat la mănăstire; s-a dus cu altcineva. A ajuns acolo la Sfânta Liturghie. Când 1-a văzut, Părintele Arsenie - care predica - a strigat la tata. I-a zis: „De ce nu ai lăsat lucru duminica trecută când cerneai nisip şi când te-a întrebat băiatul tău de ce nu te duci la biserica din sat, cu băiatul de mână, ca de obicei şi i-ai zis că vii astăzi la mănăstire? Pentru că ai cernut nisip în timpul liturghiei, îţi dau canon să ţii post nouă vineri, să nu mănânci nimic până la apusul soarelui. Pe urmă, să vii să te spovedesc”. Apoi, ştiu că vinerele acelea le-a postit! Pe urmă, tata, s-a dus iarăşi la Părintele Arsenie. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)

„Sfânta Liturghie şi sfârşitul lumii”

în scrierile Părintelui Arsenie:

• 
  Dumnezeu coboară între oameni şi suie oamenii la Sine, pe scara Sfintei Liturghii.
  
• 
  Precum Taina pocăinţei sau mărturisirea este judecata milostivă a lui Dumnezeu, ascunsă sub chip smerit, şi iubitorii de smerenie dau de darul acesta, asemenea şi Sfânta Jertfă a Mântuitorului, din Sfânta Liturghie, ascunde, iarăşi sub chip smerit, o taină a ocârmuirii lumii.
  
• 
  Cei vechi ştiau pricina pentru care nu se arată Antihrist în zilele lor, căci Sfântul Pavel vorbeşte despre taina aceasta în chip ascuns, dar n-o numeşte (2 Tesaloniceni 2, 6). E Sfânta Liturghie, sau Jertfa cea de-a pururi, despre care a grăit Domnul prin Daniil (Daniil 12, 10) şi apoi Însuşi ne-a învăţat. Ea este aceea care opreşte să nu se arate Antihrist, sau omul nelegiuirii (2 Tesaloniceni 2, 3) decât în vremea îngăduită lui de Dumnezeu. Căci, pentru mulţimea fărădelegilor, demult ar fi trebuit Dumnezeu-Tatăl să sfârşească lumea, însă Dumnezeu-Fiul, Cel ce este iubirea de oameni şi de toată firea, mereu se aduce pe Sine Jertfă Sfântă înaintea lui Dumnezeu-Tatăl, mijlocind milostivirea de la El.
  
• 
  Sfânta Liturghie mai ţine lumea.
  
• 
  Sângele Mielului din Sfânta Împărtăşanie mai ţine sufletul în oase şi lumea în picioare. Precum Taina Pocăinţei e un dar al Cerului, sub chip smerit, pentru mântuirea fiecărui suflet în parte, aşa Sfânta Liturghie, marea taină, ascunsă iarăşi sub chip smerit, mântuieşte lumea, sau o fereşte de urgiile Antihristului. Iată de ce, toată lumea ar trebui să vie la Sfânta Liturghie, că pentru dăinuirea lumii e darul acesta pe pământ.
  
• 
  Deci, câtă vreme mai sunt oameni ce caută pocăinţa şi Sfănta Împărtăşanie, Satana n-are putere: îl opreşte Dumnezeu. Dar când oamenii se vor întuneca la minte aşa de tare, încât vor împiedica Sfânta Liturghie, cu toată voia lor, vrând necredinţă, în zilele acelea va înceta şi Jertfa cea de-a pururi, şi va începe urâciunea pustiirii, precum zice la Daniil: “Şi din vremea când va înceta Jertfa cea de­-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii, vor fi 1290 de zile” (Daniil 12, 11).
  

Când fărădelegile vor încleşta mintea şi inima oamenilor şi-i vor sălbătici aşa de tare, încât vor zice că nu le mai trebuie Dumnezeu şi Biserică şi Preoţi, încât va fi sălbăticirea şi nebunia urii (Luca 6, 11) peste tot pământul, atunci vine sfârşitul.