Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Maica Stareţă Marina

Mănăstirea Hurez

Să-i iubeşti pe toţi care te batjocoresc

Erau două persoane din Oraşul Victoria -mama şi o fiică- şi 1-au întrebat pe Părintele Arsenie, că nu ştiau ce să facă: Să meargă la mănăstire sau să se căsătorească?  şi 1-au întrebat pe Părintele Arsenie. Părintele a zis: e grea călugăria, dar e mai grea căsătoria ca să ţi-o duci aşa cum trebuie”.

Eu nu am fost la înmormântarea Părintelui Arsenie. Când a murit, eu eram la Seminar la Craiova. Eram foarte tulburată, dar nu ştiam de ce. Numai după ce am ajuns în gară la Craiova a venit cineva şi mi-a spus: „Aţi auzit că a murit Părintele Arsenie?”. Atunci parcă mi-am găsit răspunsul de ce eram aşa de tulburată. Nu ştiu din ce cauză a murit Părintele, aşa a vrut Dumnezeu. Părintele s-a rugat să fie mucenic, să moară mucenic. Părintele a fost mucenic toată viaţa!

Părintele era pentru naştere de fii. Mi-aduc aminte că, la un moment dat, în mintea mea încolţise ideea ca, dacă mă căsătoresc, să trăiesc în curăţie. M-am dus cu un băiat din Sibiu la Părintele şi aveam în minte acest lucru, şi pentru că acest băiat mi-a garantat că se va lăsa cum vreau eu, adică se va conduce şi după cum vreau eu în familie. Aveam părul scurt şi aveam batic pe cap şi pe sub batic îmi cădea puţin păr pe frunte şi când am ajuns la Părintele, dânsul mi-a dat cu mâna pe frunte şi mi-a zis: „Nu vrei să ai frunte?”. Dar fără să-mi dau seama că „fruntea e ceea ce sunt acum”. I-am spus: „Ba da, Părinte, dar mi-am spălat părul şi de asta mi-a căzut”. Părintele mi-a zis a doua oară: „Nu vrei să ai frunte?”. I-am spus: „Ba da…”, îi tot explicam. Dar Părintele zice: „Ştiu, mă, ştiu”. Dar, probabil o fi zis: nu înţelegi nimic… A zis: „Dacă vrei să te căsătoreşti să nu crezi că trăieşti aşa cum te-ai gândit tu”. Asta nu o ştiam decât eu, că vroiam să trăiesc în curăţie, dar căsătorită. Mă făceam că nu înţeleg ce vrea să zică, dar eu ştiam foarte bine, însă ca să nu mă întrebe cei din jur. .. Părintele mă apasă încă o dată: ,,Dacă vrei să te căsătoreşti să aduci toţi copiii că asta-i familie binecuvântată, nu să crezi că trăieşti în feciorie aşa cum gândeşti tu”.

Şi mamei mele tot aşa i-a zis: „N-ai vrut să-1 ai şi de asta ai probleme cu copiii”.

În momentul în care i-am cerut binecuvântare pentru mănăstire, Părintele a zis: „Mă, du-te, dar vă va mai mătura”. În mintea mea am zis că să nu ne măture Dumnezeu. Apoi Părintele a continuat: „Şi pe mine m-a măturat, dar nu m-a măturat Dumnezeu”. Nu ştiu la ce s-a referit, pentru că dacă nu murea Ceauşescu deja era decretul care urma să fie pus în aplicare sau că va veni ceva de acum încolo peste noi.

Părintele mai zicea: „Dacă te duci la mănăstire să-i iubeşti pe toţi care te batjocoresc”. Eu ţineam foarte mult la fratele meu cel mic, care avea problemele lui, şi a zis Părintele: „Ia vezi, dacă, fratele tău ţi-ar da două palme, îl mai poţi iubi la fel ca înainte?”. Şi după ce am ajuns acasă, nu după multă vreme le-am primit, deşi nu mă aşteptam. Lupta a tost extraordinară ca să-1 pot iubi la fel, mai ales că atunci lucram pentru el un pulover şi mă gândeam atunci să i-1 stric.

Deşi înainte duceam o viaţă mai lumească, am fost şi la Părintele; intrarea încă în mănăstire se datorează Părintelui Arsenie. Pot să zic că intrarea mea în călugărie e numai a Părintelui. Părintele mi-a zis şi de Mănăstirea Horezu. Nu am lăsat să-mi spună dânsul la ce mănăstire să mă duc. Am zis eu: „Ce ziceţi de Horezu?”. Fără să ştiu că Părintele a fost pe la Horezu şi-1 cunoaşte foarte bine şi are fiice duhovniceşti. Părintele a zis: „Mă, du-te, dar o să-ţi fie greu la Horezu că e multă muncă”. Poate că s-a gândit la lucrul acesta şi pentru faptul că starea sănătăţii mele nu prea era bună. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Părintelui şi al Sfinţilor Brâncoveni am reuşit, până acum.