| Silvia (Merghindeal):
Când eram copil (cu vreo 68 de ani în urmă) veneam la mănăstire cu o mătuşă din Merghindeal. Părintele Arsenie ne strângea pe noi, copiii, pe un deluşor în, grădina mănăstirii de la Sâmbăta. Stăteam în jurul Părintelui şi ne povestea câte ceva, ne dădea sfaturi. La un moment dat Părintele a luat-o la fugă- în glumă şi noi, copiii, după dânsul. Dar pleca aşa de repede (ca o nălucă) că noi copiii nu puteam să ne ţinem după el. La poalele dealului era un pârâiaş şi Părintele trecea (nu sărea!) la vreo 30 de centimetri pe deasupra pământului şi a pârâiaşului. Noi însă buluc prin apă.
Dostları ilə paylaş: |
