Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Silvia Vasu (Arpaşul de Jos):

Părintele ne-a dat multe învăţături.

Când am mers prima dată la Părintele era într-o miercuri şi era slujbă. Am stat până s-a terminat şi s-a făcut seară. Cu toată lumea vorbea şi cu mine nu a mai vorbit. Mă tot întrebam de ce nu vorbeşte cu mine. Mai eram eu şi nişte oameni de pe lângă Drăgănescu. M-am dus la Părintele Bunescu şi i-am spus că am venit şi Părintele nu vorbeşte cu mine şi se face noapte. Am stat lângă uşă şi m-am tot uitat la Părintele, iar dânsul era lângă o strană. Şi mă gândeam: dacă ştie Părintele atâtea, de ce nu ştie şi despre mine?! Atunci s-a ridicat Părintele de la strană şi a venit direct la mine şi a zis: „Să ştii că stai de vorbă cu un călugăr”. Am început să plâng.

Eu am avut doar un copil şi ziceam că nu-mi mai trebuie copii. Am făcut mai multe păcate… Am mers la dânsul şi mi-a spus că sunt o păcătoasă, că n-am vrut copii şi acum sunt bolnavă. Mi-era frică să nu am cancer. Mi-a spus să merg la spital ca să mă tratez, dacă am făcut păcate şi nu am făcut copii câţi a dat Dumnezeu. Eu am zis în gândul meu că dacă mi-ar da Dumnezeu copii nu m-aş mai duce la spital. Am venit acasă şi am mai făcut o fetiţă.

Apoi am fost şi cu amândouă fetele şi ne-a binecuvântat şi orice gând aş avea către Părintele, mă ajută. Părintele m-a ajutat mult cu fetele. Am avut o încercare grea şi cu amândouă fetele, am fost acolo pe 14 septembrie în 1987. Deşi era foarte multă lume, Părintele mi-a simţit durerea din suflet şi a zis: „Faceţi loc să vină  femeia  aceea  cu două fete”. Aşa s-au ferit oamenii ca atunci când cădeşte preotul prin biserică. N-am crezut că sunt eu, dar am intrat împreună acolo şi le-a spus fetelor multe lucruri.

Odată am avut nişte necazuri acasă. L-am visat pe Părintele: era undeva bolnav şi n-am putut intra, dar până la urmă m-a primit şi a zis să stau în genunchi. Era acoperit cu un cearşaf şi la picioare era, aşa, cu sânge, cearceaful ud şi zdrenţuit. I-am spus mai multe lucruri de ce eram necăjită, printre care mi-a zis: „Ţi-am binecuvântat fetele, îţi binecuvântez şi nepoţii, dar fetele să se roage mai mult”. La urmă a zis: „Să te duci la Sinea lu’ Mitru (Dobrin Eufrosina) să-i spui să-mi dea o pătură că mi-e frig la picioare”. Dimineaţa m-am dus şi în curte era venit părintele Arsenie Dobrin (fiul Silviei Vasu), călugăr la Mănăstire la Sâmbăta. L-am întrebat ce face şi mi-a zis că a venit la mama lui să ia o pătură nouă ca să o ducă la cineva la mănăstire.

Am mers la Mănăstirea Prislop la Părintele cu maşina cu încă doi nepoţi (într-o zi de vineri). Era luna septembrie şi mormântul era acoperit cu o folie. La picioarele Părintelui era folia ruptă şi a venit o măicuţă cu o bucată de folie şi se întreba dacă o să-i ajungă folia pentru tot mormântul (se stricau florile). M-am gândit atunci că Părintele mi-a dat de înţeles că trebuia să aduc nişte folie. Lucram la Combinat la Victoria şi magazia era plină de folie. Lunea m-am dus la serviciu. L-am întrebat pe un coleg când merge băiatul lui la Prislop (tot mergea cu microbuzul acolo). Mi-a spus că mâine. Am scos folie de la magazie pe poartă şi aşa am putut trimite folia la Prislop.

Ne tot spunea să ne rugăm mult şi să ne ferim de păcate şi avorturi. Când te apropiai nu trebuia să spui tu pentru că dânsul îţi spunea tot. Prima dată când am fost la dânsul era o femeie care avea o fetiţă căreia i se lua pielea de pe mâini. Soţul ei a zis că el are păcate că a fumat şi a luat Sfânta Cuminecătură. Dar Părintele i-a zis: „Ia întreabă soţia… unde-s ceilalţi copii?”.

Eram tânâră şi când eram acasă  din auzite am dorit mult de tot să-l văd pe Părintele. L-am visat, într-o sâmbătă de Rusalii, şi aşa 1-am găsit în aceeaşi haină în care l-am visat.

Părintele avea vorba asta; „Mă, nu mă mai căutaţi acum că nu mă mai găsiţi!”. Era prin 1988-1989.

Dânsul întreba şi de serviciu. Printre altele a spus şi de Combinatul de la Victoria: „Pădure a fost, mă, şi pădure va rămâne”.

Când am avut dureri mai mari atunci a fost lângă mine Părintele.

Un coleg de serviciu, strungar, Vasile Bratu, a mers odată la Părintele când am fost şi eu. Părintele i-a spus lui: „Vrei să te căsătoreşti sau… ?”. Şi după nici o lună a plecat la Mănăstire la Sâmbăta. Acum e călugăr, preot econom (părintele Siluan) la Sâmbăta la mănăstire. Atunci avea o prietenă care şi ea s-a dus la mănăstire, acum fiind stareţă (Maica Marina) la Mănăstirea Horezu, jud. Vâlcea.