Epidemiologia


Stabiliţi corespunderea între



Yüklə 3,29 Mb.
səhifə19/36
tarix30.07.2018
ölçüsü3,29 Mb.
#62925
1   ...   15   16   17   18   19   20   21   22   ...   36

2.6.3. Stabiliţi corespunderea între:





  1. Forma nosologică: Perioada de contagiozitate:

1) difterie; a) câteva săptămâni;

2) HIV infecţie; b) luni şi ani;

3) rujeolă; c) 8–10 zile;

4) febră tifoidă; d) de la câteva zile până la zeci de ani.




  1. Forma nosologică:

1) infecţia HIV/SIDA;

2) hepatita virală B;

3) bolile sexual transmisibile (sifilisul);

4) hepatita virală C;


Calea principală de transmitere:

a) parenterală;

b) hemotransfuzie;

c) administrarea intravenoasă a drogurilor;

d) sexuală.


  1. Forma nosologică:

1) HVC;

2) infecţia HIV/SIDA;

3) HVB;
Termenele orientative de depistare a agentului patogen la pacient:

a) a doua jumătate a perioadei de incubaţie;

b) peste 4–6 săptămâni după debutul bolii;

c) 15 zile – 2 luni după infectare.




  1. Forma nosologică:

1) infecţia HIV/SIDA;

2) hepatita virală B;

3) hepatita virală C;

4) hepatita virală D.


Principala măsură antiepidemică:

a) minimalizarea indicaţiilor pentru hemotransfuzie;

b) profilaxia specifică;

c) profilaxia specifică a HVB;

d) informatizarea populaţiei.


  1. Sursa de infecţie:

1) infecţia HIV/SIDA;

2) rujeola;

3) dizenteria.
Contagiozitatea:

a) cu 4 zile înainte de debutul clinic, 4–5 zile în perioada ma­ni­fes­tă­ri­lor clinice;

b) 3–12 săptămâni după infectarea prin agent patogen până la de­ces;

c) odată cu apariţia manifestărilor clinice până la sfârşitul proceselor re­parative.




  1. Forma nosologică: Preparatul vaccinal:

1) infecţia HIV/SIDA; a) vaccin plasmatic, genoingeneric;

2) hepatita virală B; b) vaccin corpuscular inactivat;

3) tusea convulsivă; c) vaccin viu atenuat;

4) rujeola; d) imunoprevenţia nu se efectuează.




  1. Forma nosologică: Perioada de incubaţie:

1) HVB; a) 21–90 zile;

2) HVD; b) 45–180 zile;

3) inf. HIV/SIDA; c) 2–10 ani;

4) HVC; d) 14–110 zile.




  1. Infecţia HIV/SIDA

1) se transmite;

2) nu se transmite;


Condiţiile:

  1. prin contact sexual neprotejat cu persoane infectate;

  2. prin înţepături deinsecte hematofage;

  3. prin instrumente medicale contaminate;

  4. prin sărut, strângere de mână.




  1. Doza de infectare:

1) se conţine absolut în toate cazurile în cantitate necesară pentru a pro­voca infecţia;

2) se conţine în doză de infectare;

3) nu se conţine în doza necesară pentru a provoca infecţia;
Fluidele organice:

a) sânge, spermă;

b) lichid amniotic, salivă, urină, LCR etc.;

c) secreţii vaginale.




  1. Forma nosologică: Calea principală de transmitere:

1) infecţia HIV/SIDA; a) parenterală;

2) HVB; b) hemotransfuzie;

3) HVC; c) hidrică;

4) HVE; d) sexuală.




  1. Forma nosologică:

1) infecţia HIV/SIDA;

2) hepatita virală D;

3) BDA;

4) bolile transmisive (malaria);


Principala măsură antiepidemică:

a) vaccinoprevenţia;

b) măsuri de ordin sanitaro-igienic;

c) informatizarea populaţiei, conştientizarea populaţiei;



d) dezinsecţia.

II.7. Zooantroponoze

2.7.1. Complement simplu





  1. Un număr mai mare de căi de transmitere este caracteristic pentru:

  1. tuberculoză;

  2. dizenterie;

  3. tularemie.




  1. Tularemia este o infecţie:

  1. numai a animalelor domestice;

  2. numai a animalelor sălbatice;

  3. cu focalitate naturală.




  1. Perioada de incubaţie în tularemie constituie:

  1. 1–6 zile;

  2. de la 1 zi la 3 săptămâni;

  3. 1–3 luni.




  1. Tularemia face parte din grupul de infecţii:

  1. dirijabile;

  2. nedirijabile;

  3. parţial dirijabile.




  1. Cea mai importantă măsură individuală de protecţie de tularemie în focarele naturale este:

  1. folosirea repelenţilor,

  2. folosirea plaselor protectoare de ţânţari;

  3. vaccinoprofilaxia.




  1. Cel mai rezistent în mediul ambiant este microorganismul:

  1. B.anthracis;

  2. Br. melitensis;

  3. L. icterohemoragica.




  1. Agentul patogen al antraxului:

  1. nu este rezistent în mediul ambiant;

  2. are o rezistenţă medie în mediul ambiant;

  3. este foarte rezistent în mediul ambiant.




  1. Sursele principale de agenţi patogeni în antrax sunt:

  1. porcinele;

  2. vitele mari şi mici cornute;

  3. şobolanii, şoarecii.




  1. Mecanismul principal de transmitere în antrax este:

  1. transmisiv;

  2. respirator;

  3. contact.




  1. Perioada de incubaţie în antrax este de:

  1. 2–3 ore;

  2. 1–10 zile;

  3. 6–14 zile.




  1. Factorul de virulenţă al B.anthracis este:

  1. capsula şi forma de spor;

  2. capsula;

  3. forma de spor.




  1. Cadavrele animalelor pierite de antrax:

  1. se îngroapă;

  2. se încinerează;

  3. se utilizează tehnic.




  1. În profilaxia de urgenţă a antraxului prioritate se acordă:

  1. antibioticoprofilaxiei;

  2. vaccinului;

  3. anatoxinei.




  1. În profilaxia de urgenţă a antraxului se utilizează:

  1. imunoglobulina;

  2. antibiotice;

  3. ambele enumerate mai sus.




  1. Proba cutanată alergică se foloseşte în cazul când se suspectă:

  1. febră galbenă;

  2. antrax;

  3. leptospiroză.




  1. Surse de infecţie în bruceloză servesc animalele:

  1. sinantrope;

  2. xenantrope;

  3. domestice.




  1. Sursele principale de infecţie în bruceloză sunt:

  1. bovinele;

  2. porcinele;

  3. câinii şi pisicile.




  1. Virulenţă mai mare posedă:

  1. B. melitensis;

  2. B. abortus;

  3. B. bovis.




  1. Indicaţie pentru vaccinare contra brucelozei serveşte riscul infectării cu bruceloză tip:

  1. abortus;

  2. melitensis;

  3. bovis.




  1. Măsura de bază în prevenţia leptospirozei este:

  1. vaccinarea planificată;

  2. deratizarea;

  3. izolarea persoanelor bolnave.




  1. Focare naturale de leptospiroze formează:

  1. şobolanii sinantropi;

  2. animalele domestice;

  3. animale xenantrope.




  1. Metoda de bază a dignosticului de laborator în leptospiroze este:

  1. bacteriologică;

  2. microscopică;

  3. serologică.




  1. Dispensarizarea persoanelor care au suportat leptospiroză durează:

  1. 1 lună;

  2. 1,5 luni;

  3. 6 luni.

  1. Profilaxia specifică a leptospirozei se efectuează cu:

  1. anatoxină;

  2. gamaglobulină;

  3. vaccin corpuscular inactivat.




  1. Profilaxia leptospirozei se bazează pe:

  1. măsuri antiepizootice;

  2. profilaxie specifică;

  3. dezinfecţie profilactică.




  1. Rabia se referă la grupul de infecţii:

  1. obligator transmisive;

  2. facultativ transmisive;

  3. netransmisive.




  1. Sursă de infecţie în rabie poate fi câinele:

  1. cu 7 zile până la îmbolnăvire;

  2. cu 14 zile până la îmbolnăvire;

  3. pe parcursul întregii perioade de incubaţie.




  1. Agentul patogen al rabiei este:

  1. enterovirus;

  2. rabdovirus;

  3. picornovirus.




  1. Supravegherea animalului care a muşcat omul durează:

  1. 4 zile;

  2. 6 zile;

  3. 10 zile.




  1. Cursul condiţionat de vaccinări antirabice este indicat:

  1. tuturor persoanelor muşcate de animale carnivore;

  2. persoanelor muşcate de animale care pot fi supravegheate timp de 10 zile;

  3. persoanelor muşcate de degetele mâinilor, gât, cap.




  1. Pentru ornitoză sunt corecte afirmaţiile:

  1. omul bolnav este sursa principală de infecţie;

  2. în focar este necesară dezinfecţia terminală;

  3. în focar se efectuează vaccinarea selectivă a persoanelor contacte.

  1. Febrele hemoragice sunt:

  1. antroponoze;

  2. zooantroponoze cu focalitate naturală;

  3. sapronoze.




  1. Agentul cauzal al listeriozei este:

    1. bacterie;

  1. un virus;

  2. un parazit.




  1. Mecanismul de transmitere în listerioză este:

  1. fecal-oral;

  2. de contact;

  3. respirator.




  1. Mecanismul de transmitere a tetanosului, care permite păstrarea agen­tului cauzal ca specie biologică, este:

  1. transmisiv;

  2. fecal-oral;

  3. de contact.




  1. Perioada de incubaţie în tetanos este de:

  1. 2–4 zile;

  2. 4–21 zile;

  3. 14–36 zile.




  1. Sporii agentului cauzal al tetanosului se păstrează în sol timp de:

  1. un an;

  2. până la 11 ani;

  3. până la 30 ani.




  1. Măsura principală în profilaxia tetanosului este:

  1. depistarea şi izolarea sursei de agenţi patogeni;

  2. dezinfecţia;

  3. profilaxia specifică.




  1. În profilaxia specifică a tetanosului se utilizează:

  1. vaccin viu atenuat;

  2. vaccin corpuscular inactivat;

  3. anatoxină.

  1. Titrul minim protectiv de anticorpi antitoxinici în tetanos con­sti­tuie:

  1. 0,1 UI / ml;

  2. 0,01 UI / ml;

  3. 0,03 UI / ml.




  1. Principala sursă de infecţie în iersinioză sunt:

  1. oamenii bolnavi;

  2. animalele domestice şi păsările;

  3. animalele xenantrope carnivore.




  1. Izbucniri epidemice de pseudotuberculoză apar mai frecvent:

  1. vara;

  2. primăvara;

  3. în orice perioadă a anului.




  1. Surse de agenţi patogeni în pseudotuberculoză sunt:

  1. animalele;

  2. omul;

  3. apa.




  1. Surse principale de infecţie în pseudotuberculoză servesc animalele:

  1. domestice;

  2. sinantrope;

  3. xenantrope.




  1. Pentru encefalita de căpuşă sunt caracteristice:

  1. focare epidemice;

  2. focare naturale;

  3. focare antropurgice.




  1. Infectarea cu encefalită de căpuşă poate avea loc:

  1. prin apă;

  2. prin lapte;

  3. prin obiectele de uz habitual din apartamentul bolnavului.




  1. Surse de agenţi patogeni în encefalita de căpuşă sunt:

  1. animalele domestice;

  2. păsările;

  3. oamenii bolnavi.




  1. Vaccinarea contra encefalitei de căpuşă cu vaccin inactivat se in­di­că:

  1. întregii populaţii adulte;

  2. populaţiei din segmentul de vârstă 4–70 ani care locuieşte în li­mi­te­le focarului natural;

  3. persoanelor ce pleacă în zona focarului natural în perioada de pri­mă­vară-vară.




Yüklə 3,29 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   15   16   17   18   19   20   21   22   ...   36




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin