2.6.3. Stabiliţi corespunderea între:
-
Forma nosologică: Perioada de contagiozitate:
1) difterie; a) câteva săptămâni;
2) HIV infecţie; b) luni şi ani;
3) rujeolă; c) 8–10 zile;
4) febră tifoidă; d) de la câteva zile până la zeci de ani.
-
Forma nosologică:
1) infecţia HIV/SIDA;
2) hepatita virală B;
3) bolile sexual transmisibile (sifilisul);
4) hepatita virală C;
Calea principală de transmitere:
a) parenterală;
b) hemotransfuzie;
c) administrarea intravenoasă a drogurilor;
d) sexuală.
-
Forma nosologică:
1) HVC;
2) infecţia HIV/SIDA;
3) HVB;
Termenele orientative de depistare a agentului patogen la pacient:
a) a doua jumătate a perioadei de incubaţie;
b) peste 4–6 săptămâni după debutul bolii;
c) 15 zile – 2 luni după infectare.
-
Forma nosologică:
1) infecţia HIV/SIDA;
2) hepatita virală B;
3) hepatita virală C;
4) hepatita virală D.
Principala măsură antiepidemică:
a) minimalizarea indicaţiilor pentru hemotransfuzie;
b) profilaxia specifică;
c) profilaxia specifică a HVB;
d) informatizarea populaţiei.
-
Sursa de infecţie:
1) infecţia HIV/SIDA;
2) rujeola;
3) dizenteria.
Contagiozitatea:
a) cu 4 zile înainte de debutul clinic, 4–5 zile în perioada manifestărilor clinice;
b) 3–12 săptămâni după infectarea prin agent patogen până la deces;
c) odată cu apariţia manifestărilor clinice până la sfârşitul proceselor reparative.
-
Forma nosologică: Preparatul vaccinal:
1) infecţia HIV/SIDA; a) vaccin plasmatic, genoingeneric;
2) hepatita virală B; b) vaccin corpuscular inactivat;
3) tusea convulsivă; c) vaccin viu atenuat;
4) rujeola; d) imunoprevenţia nu se efectuează.
-
Forma nosologică: Perioada de incubaţie:
1) HVB; a) 21–90 zile;
2) HVD; b) 45–180 zile;
3) inf. HIV/SIDA; c) 2–10 ani;
4) HVC; d) 14–110 zile.
-
Infecţia HIV/SIDA
1) se transmite;
2) nu se transmite;
Condiţiile:
-
prin contact sexual neprotejat cu persoane infectate;
-
prin înţepături deinsecte hematofage;
-
prin instrumente medicale contaminate;
-
prin sărut, strângere de mână.
-
Doza de infectare:
1) se conţine absolut în toate cazurile în cantitate necesară pentru a provoca infecţia;
2) se conţine în doză de infectare;
3) nu se conţine în doza necesară pentru a provoca infecţia;
Fluidele organice:
a) sânge, spermă;
b) lichid amniotic, salivă, urină, LCR etc.;
c) secreţii vaginale.
-
Forma nosologică: Calea principală de transmitere:
1) infecţia HIV/SIDA; a) parenterală;
2) HVB; b) hemotransfuzie;
3) HVC; c) hidrică;
4) HVE; d) sexuală.
-
Forma nosologică:
1) infecţia HIV/SIDA;
2) hepatita virală D;
3) BDA;
4) bolile transmisive (malaria);
Principala măsură antiepidemică:
a) vaccinoprevenţia;
b) măsuri de ordin sanitaro-igienic;
c) informatizarea populaţiei, conştientizarea populaţiei;
d) dezinsecţia.
II.7. Zooantroponoze
2.7.1. Complement simplu
-
Un număr mai mare de căi de transmitere este caracteristic pentru:
-
tuberculoză;
-
dizenterie;
-
tularemie.
-
Tularemia este o infecţie:
-
numai a animalelor domestice;
-
numai a animalelor sălbatice;
-
cu focalitate naturală.
-
Perioada de incubaţie în tularemie constituie:
-
1–6 zile;
-
de la 1 zi la 3 săptămâni;
-
1–3 luni.
-
Tularemia face parte din grupul de infecţii:
-
dirijabile;
-
nedirijabile;
-
parţial dirijabile.
-
Cea mai importantă măsură individuală de protecţie de tularemie în focarele naturale este:
-
folosirea repelenţilor,
-
folosirea plaselor protectoare de ţânţari;
-
vaccinoprofilaxia.
-
Cel mai rezistent în mediul ambiant este microorganismul:
-
B.anthracis;
-
Br. melitensis;
-
L. icterohemoragica.
-
Agentul patogen al antraxului:
-
nu este rezistent în mediul ambiant;
-
are o rezistenţă medie în mediul ambiant;
-
este foarte rezistent în mediul ambiant.
-
Sursele principale de agenţi patogeni în antrax sunt:
-
porcinele;
-
vitele mari şi mici cornute;
-
şobolanii, şoarecii.
-
Mecanismul principal de transmitere în antrax este:
-
transmisiv;
-
respirator;
-
contact.
-
Perioada de incubaţie în antrax este de:
-
2–3 ore;
-
1–10 zile;
-
6–14 zile.
-
Factorul de virulenţă al B.anthracis este:
-
capsula şi forma de spor;
-
capsula;
-
forma de spor.
-
Cadavrele animalelor pierite de antrax:
-
se îngroapă;
-
se încinerează;
-
se utilizează tehnic.
-
În profilaxia de urgenţă a antraxului prioritate se acordă:
-
antibioticoprofilaxiei;
-
vaccinului;
-
anatoxinei.
-
În profilaxia de urgenţă a antraxului se utilizează:
-
imunoglobulina;
-
antibiotice;
-
ambele enumerate mai sus.
-
Proba cutanată alergică se foloseşte în cazul când se suspectă:
-
febră galbenă;
-
antrax;
-
leptospiroză.
-
Surse de infecţie în bruceloză servesc animalele:
-
sinantrope;
-
xenantrope;
-
domestice.
-
Sursele principale de infecţie în bruceloză sunt:
-
bovinele;
-
porcinele;
-
câinii şi pisicile.
-
Virulenţă mai mare posedă:
-
B. melitensis;
-
B. abortus;
-
B. bovis.
-
Indicaţie pentru vaccinare contra brucelozei serveşte riscul infectării cu bruceloză tip:
-
abortus;
-
melitensis;
-
bovis.
-
Măsura de bază în prevenţia leptospirozei este:
-
vaccinarea planificată;
-
deratizarea;
-
izolarea persoanelor bolnave.
-
Focare naturale de leptospiroze formează:
-
şobolanii sinantropi;
-
animalele domestice;
-
animale xenantrope.
-
Metoda de bază a dignosticului de laborator în leptospiroze este:
-
bacteriologică;
-
microscopică;
-
serologică.
-
Dispensarizarea persoanelor care au suportat leptospiroză durează:
-
1 lună;
-
1,5 luni;
-
6 luni.
-
Profilaxia specifică a leptospirozei se efectuează cu:
-
anatoxină;
-
gamaglobulină;
-
vaccin corpuscular inactivat.
-
Profilaxia leptospirozei se bazează pe:
-
măsuri antiepizootice;
-
profilaxie specifică;
-
dezinfecţie profilactică.
-
Rabia se referă la grupul de infecţii:
-
obligator transmisive;
-
facultativ transmisive;
-
netransmisive.
-
Sursă de infecţie în rabie poate fi câinele:
-
cu 7 zile până la îmbolnăvire;
-
cu 14 zile până la îmbolnăvire;
-
pe parcursul întregii perioade de incubaţie.
-
Agentul patogen al rabiei este:
-
enterovirus;
-
rabdovirus;
-
picornovirus.
-
Supravegherea animalului care a muşcat omul durează:
-
4 zile;
-
6 zile;
-
10 zile.
-
Cursul condiţionat de vaccinări antirabice este indicat:
-
tuturor persoanelor muşcate de animale carnivore;
-
persoanelor muşcate de animale care pot fi supravegheate timp de 10 zile;
-
persoanelor muşcate de degetele mâinilor, gât, cap.
-
Pentru ornitoză sunt corecte afirmaţiile:
-
omul bolnav este sursa principală de infecţie;
-
în focar este necesară dezinfecţia terminală;
-
în focar se efectuează vaccinarea selectivă a persoanelor contacte.
-
Febrele hemoragice sunt:
-
antroponoze;
-
zooantroponoze cu focalitate naturală;
-
sapronoze.
-
Agentul cauzal al listeriozei este:
-
bacterie;
-
un virus;
-
un parazit.
-
Mecanismul de transmitere în listerioză este:
-
fecal-oral;
-
de contact;
-
respirator.
-
Mecanismul de transmitere a tetanosului, care permite păstrarea agentului cauzal ca specie biologică, este:
-
transmisiv;
-
fecal-oral;
-
de contact.
-
Perioada de incubaţie în tetanos este de:
-
2–4 zile;
-
4–21 zile;
-
14–36 zile.
-
Sporii agentului cauzal al tetanosului se păstrează în sol timp de:
-
un an;
-
până la 11 ani;
-
până la 30 ani.
-
Măsura principală în profilaxia tetanosului este:
-
depistarea şi izolarea sursei de agenţi patogeni;
-
dezinfecţia;
-
profilaxia specifică.
-
În profilaxia specifică a tetanosului se utilizează:
-
vaccin viu atenuat;
-
vaccin corpuscular inactivat;
-
anatoxină.
-
Titrul minim protectiv de anticorpi antitoxinici în tetanos constituie:
-
0,1 UI / ml;
-
0,01 UI / ml;
-
0,03 UI / ml.
-
Principala sursă de infecţie în iersinioză sunt:
-
oamenii bolnavi;
-
animalele domestice şi păsările;
-
animalele xenantrope carnivore.
-
Izbucniri epidemice de pseudotuberculoză apar mai frecvent:
-
vara;
-
primăvara;
-
în orice perioadă a anului.
-
Surse de agenţi patogeni în pseudotuberculoză sunt:
-
animalele;
-
omul;
-
apa.
-
Surse principale de infecţie în pseudotuberculoză servesc animalele:
-
domestice;
-
sinantrope;
-
xenantrope.
-
Pentru encefalita de căpuşă sunt caracteristice:
-
focare epidemice;
-
focare naturale;
-
focare antropurgice.
-
Infectarea cu encefalită de căpuşă poate avea loc:
-
prin apă;
-
prin lapte;
-
prin obiectele de uz habitual din apartamentul bolnavului.
-
Surse de agenţi patogeni în encefalita de căpuşă sunt:
-
animalele domestice;
-
păsările;
-
oamenii bolnavi.
-
Vaccinarea contra encefalitei de căpuşă cu vaccin inactivat se indică:
-
întregii populaţii adulte;
-
populaţiei din segmentul de vârstă 4–70 ani care locuieşte în limitele focarului natural;
-
persoanelor ce pleacă în zona focarului natural în perioada de primăvară-vară.
Dostları ilə paylaş: |