Epidemiologia


Stabiliţi corespunderea între



Yüklə 3,29 Mb.
səhifə21/36
tarix30.07.2018
ölçüsü3,29 Mb.
#62925
1   ...   17   18   19   20   21   22   23   24   ...   36

2.7.3. Stabiliţi corespunderea între:





  1. Forma nosologică:

1) salmoneloza;

2) antrax;

3) bruceloză;

4) leptospiroză;


Sursa de infecţie:

a) porcinele, păsări acvatice;

b) vite mari şi mici cornute (văcile, oile, caprele);

c) şobolani, murinele;

d) vitele mari şi mici cornute, caii, porcii.


  1. Forma nosologică: Agentul patogen:

  1. rabia;

  1. B.anthracis;

  1. bruceloza;

  1. Brucella;

  1. tifos recurent;

  1. virus din familia Rhabdoviridae;

  1. antrax;

  1. Borrelia recurrentis.




  1. Forma nosologică: Rezervorul de infecţie:

  1. bruceloza;

  1. rozătoare xenantrope;

  1. antraxul;

  1. lupii, vulpile, pisicile;

  1. hidrofobia;

  1. animale cornute mari şi mici;

  1. tularemia;

  1. animale cornute mari şi mici, caii, porcii.




  1. Forma nosologică: Factori de transmitere:

1) salmoneloza; a) apa;

2) bruceloza; b) laptele;

3) leptospiroza; c) ouăle;

4) febra galbenă; d) ţânţarii.




  1. Forma nosologică: Caracteristica epidemiologică:

1) pesta; a) focalitate naturală;

2) rabia; b) infecţie convenţională;

3) tularemia; c) agent cauzal sporulat;

4) antraxul; d) transmitere prin contact direct.




  1. Forma nosologică: Perioada de incubaţie:

1) pesta; a) 1–8 zile;

2) rabia; b) 1–3 săptămâni;

3) leptospiroza; c) 2–22 zile;

4) antraxul; d) 1–6 zile;

5) bruceloza; e) 10–200 zile.


  1. Forma nosologică: Măsura profilactică:

1) antraxul; a) vaccinarea;

2) tularemia; b) vaccinarea animalelor;

3) bruceloza; c) deratizarea;

4) leptospirozele; d) prevenirea importului.



II. 8. Parazitozele




2.8.1. Complement simplu





  1. Amebiaza este o:

  1. antroponoză;

  2. sapronoză;

  3. zooantroponoză.




  1. Mecanismul de transmitere în amebiază este:

  1. fecal-oral;

  2. contact;

  3. respirator.




  1. Agentul patogen al amebiazei este:

  1. Enterobius vermicularis;

  2. Entamoeba hystolytica;

  3. Chlamydia psittaci.




  1. Surse de agenţi patogeni în amebiază sunt:

  1. pisicile bolnave;

  2. omul bolnav şi purtătorii de germeni;

  3. peştii şi moluştele.




  1. Dejecţiile bolnavilor cu amebiază se dezinfectează cu:

  1. soluţie de clorură de var de 5%;

  2. soluţie de lizol de 2%;

  3. soluţie cloramină de 0,5%.




  1. Lamblioza este o:

  1. viroză;

  2. parazitoză;

  3. richettsioză.




  1. Surse de agenţi patogeni în lamblioză sunt:

  1. bovinele şi porcinele;

  2. câinii vagabonzi;

  3. oamenii bolnavi şi purtătorii de germeni.




  1. Mecanismul de transmitere în lamblioză este:

  1. respirator;

  2. transmisiv;

  3. fecal-oral.




  1. Leişmanioza cutanată tip urban face parte din:

  1. antroponoze;

  2. zooantroponoze;

  3. sapronoze.




  1. Mecanismul de transmitere în leişmanioză este:

  1. respirator;

  2. contact;

  3. transmisiv.




  1. Prevenirea infestării pisicilor cu toxoplasme poate fi efectuată prin:

  1. hrănirea pisicilor numai cu carne prelucrată termic;

  2. interzicerea plimbărilor pisicilor;

  3. este imposibilă.




  1. Pentru trichineloză este greşită afirmaţia:

  1. este caracteristică pentru bovine;

  2. este o zooantroponoză;

  3. parazitul nu atinge gradul de maturitate în organismul omului.




  1. În scopul tratamentului profilactic în focarele de trichineloză poate fi aplicat:

  1. piperazină;

  2. fenosal;

  3. vermox.




  1. La contaminarea bazinelor de apă cu stadii propagative aledifilo­bo­trii­lor indică:

  1. depistarea D. latum la populaţia locală;

  2. depistarea D. latum la animalele domestice;

  3. depistarea plerocercoizilor la generaţii tinere de bibani.




  1. Investigaţiile coprologice în masă a populaţiei din focarele de difi­lo­bo­trioză necesită efectuarea anterioară a măsurilor:

  1. studierea gradului de infestare cu difilobotrioză a animalelor do­mes­tice;

  2. cercetarea peştilor la prezenţa plerocercoizilor;

  3. cercetarea de laborator a sângelui populaţiei locale.

  1. Difilobotrioza este o:

  1. geohelmintiază;

  2. biohelmintiază;

  3. helmintiază contagioasă.




  1. În organismul gazdei definitive Diphylobotrium latum se menţine (pa­ra­zitează):

  1. până la un an;

  2. câteva săptămâni;

  3. 10–20 ani.




  1. Este contagios bolnavul cu:

  1. ascaridoză;

  2. enterobioză;

  3. balantidiază.




  1. Toxoplasma gondi este:

  1. geohelmint;

  2. biohelmint;

  3. parazit intracelular.




  1. Surse de agenţi patogeni în toxoplasmoză sunt:

  1. oamenii bolnavi;

  2. câinii şi pisicile;

  3. reptilele.




  1. Transplancentar se transmite:

  1. trichineloza;

  2. opistorcoza;

  3. toxoplasmoza.




  1. Toxoplasmoza o suportă mai frecvent:

  1. lucrătorii sferei de deservire (frizeri, spălătorese, deriticătoare ş.a.);

  2. crescătorii de animale, vânătorii, cei de la întreprinderile de pre­lu­cra­re a cărnii;

  3. lucrătorii medicali.




  1. Geohelmintiaze sunt:

  1. tenioza, enterobioza;

  2. ascaridoza, opistorcoza;

  3. trichocefaloza, ascaridoza.




  1. Principiul de bază în combaterea helmintiazelor este:

  1. devastarea;

  2. dehelmentizarea;

  3. deratizarea.




  1. Profilaxia echinococozei se bazează pe:

  1. profilaxia specifică;

  2. depistarea şi tratamentul persoanelor bolnave;

  3. educaţia sanitară a populaţiei.




  1. Sursă de agenţi patogeni în ascaridoză servesc:

  1. animalele domestice;

  2. omul bolnav;

  3. mediul ambiant.




  1. Omul se infectează de alveococoză:

  1. de la câini, pisici;

  2. animale mari şi mici cornute;

  3. peşte, raci.




  1. Îngroparea sau incinerarea resturilor animalelor vânate e o măsură antiepidemică pentru:

  1. trichocefaloză;

  2. difilobotrioză;

  3. trichineloză.




  1. În cazul oxiuriazei măsurile antiepidemice de bază ţin de:

  1. sursa de agenţi patogeni;

  2. mecanismul de transmitere;

  3. receptivitatea populaţiei.




  1. Un număr mai mare de cazuri de ascaridoză se depistează:

  1. iarna-primăvara;

  2. primăvara-vara;

  3. toamna-iarna.



  1. Mai dependentă de condiţiile mediului ambiant este:

  1. ascaridoza;

  2. enterobioza;

  3. teniarincoza.




  1. Geohelmintiază este:

  1. difilobotrioza;

  2. ascaridoza;

  3. opistorcoza.




  1. Opistorcoza este o:

  1. geohelmintiază;

  2. biohelmintiază;

  3. helmintiază de contact.




  1. Biohelmintiaze sunt:

  1. enterobioza, echinococoza;

  2. opistorcoza, tenioza;

  3. alveococoza, ascaridoza.




  1. Gazdă definitivă pentru echinococ este:

  1. omul;

  2. vitele mari cornute;

  3. câinii, lupii, pisicile.




  1. Gazde intermediare pentru echinococ sunt:

  1. animalele erbivore şi omul;

  2. câinii, lupii, pisicile;

  3. moluştele.




  1. În Republica Moldova sunt condiţii de răspândire a:

  1. echinococozei;

  2. difilobotriozei;

  3. opistorcozei.




  1. Echinococoza este o:

  1. antroponoză;

  2. zooantroponoză;

  3. sapronoză.




  1. Gazde definitive pentru teniarincoză sunt:

  1. porcinele;

  2. vitele mari cornute;

  3. oamenii.




  1. Gazde intermediare pentru teniarincoză sunt:

  1. vitele mici cornute;

  2. oamenii;

  3. vitele mari cornute.




  1. Contaminarea omului prin teniarincoză are loc cu:

  1. mâinile murdare;

  2. carnea afectată, insuficient prelucrată termic;

  3. peştele, insuficient sărat.




  1. Cea mai răspândită helmintiază în R. Moldova este:

  1. enterobioza;

  2. ascaridoza;

  3. opistorcoza.




  1. Dezinfectarea fecalelor bolnavilor este necesară în cazul:

  1. trichinelozei;

  2. teniozei;

  3. alveococozei.




  1. Răspândire mai largă în Republica Moldova au:

  1. geohelmintiazele;

  2. biohelmintiazele;

  3. helmintiazele de contact.




  1. Contagioşi sunt bolnavii cu:

  1. ascaridoză;

  2. enterobioză;

  3. trichineloză.




  1. Sursă de agenţi patogeni la himenolepidoză este:

  1. omul;

  2. animalele mari cornute;

  3. porcii.




  1. Himenolepidoza este:

    1. geohelmintiază;

    2. biohelmintiază;

    3. biohelmintiază degradată.




  1. Mai multe cazuri de ascaridoză sunt depistate în:

  1. aprilie-mai;

  2. iunie-iulie;

  3. decembrie-ianuarie.




  1. Dehelmintizarea totală a populaţiei se efectuează în cazul nivelului de afectare cu ascaridoză de:

  1. 10%;

  2. 15%;

  3. 25%.




  1. Perioada de incubaţie (din momentul pătrunderii oului în organism până la atingerea fazei de maturizare) la ascaridoză e de circa:

  1. 2 săptămîni;

  2. 2 luni;

  3. 6–8 luni.




  1. Geohelmintiază este:

  1. trichocefaloza;

  2. himenolepidoza;

  3. alveococoza.




  1. Sursă de infestare în trichocefaloză serveşte:

  1. omul;

  2. rozătoarele;

  3. porcinele.




  1. Care dintre parazitozele enumerate se întâlneşte mai frecvent în R.Mol­do­va ?

  1. ascaridoza;

  2. enterobioza;

  3. opistorcoza.




  1. Cel mai lung helmint ce parazitează în organismul uman este:

  1. trichostrogylus orientalis;

  2. taenia solium;

  3. diphylobotrium latum.




  1. Gazdă definitivă în echinococoză e:

  1. omul;

  2. câinele;

  3. vitele.




  1. Infestarea congenitală poate avea loc în:

  1. toxocaroză;

  2. toxoplasmoză;

  3. teniarincoză.




  1. Agentul patogen al ornitozei e:

  1. chlamydia;

  2. treponema;

  3. mycoplasma.




  1. Răspândire mai largă în Republica Moldova are:

  1. ascaridoza;

  2. tricocefaloza;

  3. himenolepidoza.




  1. Biohelmintiaze sunt:

  1. ascaridoza;

  2. tricocefaloza;

  3. opistorcoza.




  1. Perioada de incubaţie la scabie e:

  1. câteva ore;

  2. 1–2 zile;

  3. de la câteva zile până la 2 săptămâni.




  1. Agentul cauzal al scabiei este:

  1. virus;

  2. bacterie;

  3. căpuşă.




  1. Sursă de infecţie la scabie poate fi:

  1. omul bolnav;

  2. animalele cornute mari;

  3. animalele cornute mici.




  1. Agentul cauzal al teniozei este:

  1. Taeniarhynchus sagenatus;

  2. Taenia solium;

  3. Hymenolepis nana.




  1. Hymenolepis nana se află în organismul uman:

  1. până la 1,5 luni;

  2. până la 5 luni;

  3. până la 1 an.




  1. Un factor mai important în răspândirea himenolepidozei este:

  1. mâinile murdare;

  2. apa;

  3. solul.




  1. Perioada de incubaţie în himenolepidoză este:

  1. până la 2 săptămâni;

  2. până la 3 zile;

  3. până la o lună.




  1. Sursa de invazie în tricocefaloză constituie:

  1. animalele domestice;

  2. omul bolnav;

  3. animalele xenantrope.




  1. Tricocefaloza este o:

  1. biohelmintiază;

  2. geohelmintiază;

  3. helmintiază de contact.




  1. Perioada de incubaţie în teniarincoză este:

  1. 8–10 săptămâni;

  2. 5 luni;

  3. 10 zile.




  1. Teniarincoza este o:

  1. antroponoză;

  2. zooantroponoză;

  3. sapronoză.




  1. Echinococoza este o:

  1. biohelmintiază;

  2. geohelmintiază;

  3. helmintiază de contact.




Yüklə 3,29 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   17   18   19   20   21   22   23   24   ...   36




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin