Selectaţi definiţia corectă a epidemiologiei militare:
epidemiologia militară este o ştiinţă medico-militară care are drept scop profilaxia bolilor infecţioase în efectivul militar în timp de război;
epidemiologia militară este un compartiment al epidemiologiei care are drept scop studierea legităţilor procesului epidemic în efectivul militar şi elaborarea sistemului de măsuri profilactice şi antiepidemice;
epidemiologia militară este o ştiinţă preocupată de studierea armei biologice,precum şi a altor metode de nimicire în masă, elaborarea complexelor de protecţie a efectivului militar.
Protecţia antibacteriologică a populaţiei şi efectivului militar prevede:
un complex de măsuri organizatorice, sanitaro-igienice, antiepidemice, de tratament şi evacuare, îndreptate la prevenirea şi lichidarea focarului epidemic în condiţii de aplicăre a armei biologice;
conştientizarea preventivă a populaţiei despre eventuala aplicare a armei biologice de către inamic, asigurarea populaţiei cu măşti antigaz şi costume antipestă;
efectuarea curentă a recunoaşterii bacteriologice şi evacuarea populaţiei civile din zonele de aplicare eventuală a armei biologice.
Observaţia este:
un sistem de măsuri antiepidemice cu regim şi restricţie îndreptate la izolarea totală a focarului epidemic şi lichidarea morbidităţii infecţioase;
supravegherea medicală continuă asupra persoanelor civile, precum şi din efectivul militar, care au fost în zona de aplicare a armei biologice;
un sistem de măsuri de izolare, restricţie şi curativ-profilactice îndreptate la prevenirea răspândirii bolilor infecţioase, atât în interiorul focarului, cât şi în afara lui.
Carantina este:
un sistem de măsuri antiepidemice cu regim special care ţine de izolarea totală a focarului epidemic;
un sistem de măsuri antiepidemice în focar, care prevede în special supravegherea medicală pe perioada minimă de incubaţie din momentul izolării ultimului bolnav şi efectuarea dezinfecţiei terminale;
izolarea focarului epidemic cu efectuarea măsurilor antiepidemice. Pătrunderea persoanelor străine în zona de carantină este posibilă numai cu permisiunea specială a comisiei excepţionale.
Prin indicaţie se subînţelege:
determinarea teritoriului în care a fost aplicată arma biologică şi precizarea măsurilor de protecţie a populaţiei;
un complex de măsuri destinate depistarii faptului aplicării armei biologice şi identificarea apartenenţei speciei agentului patogen;
aprecierea situaţiei epidemogene în zona focarului contaminat şi estimarea pierderilor sanitare ale efectivului.
Selectaţi definiţia corectă a recunoaşterii sanitaro-epidemiologice:
recunoaşterea sanitaro-epidemiologică este un sistem de măsuri medico-militare efectuate în scopul depistării precoce a pregătirii inamicului pentru aplicarea armei biologice;
recunoaşterea sanitaro-epidemiologică constă în primirea la timp şi continuă a datelor veridice necesare pentru asigurarea situaţiei sanitaro-epidemiologice a efectivului;
recunoaşterea sanitaro-epidemiologică este parte componentă a recunoaşterii medicale efectuate în scopul prevenirii importului de infecţii zooantroponoze în efectiv.
Recunoaşterea bacteriologică este:
un complex de măsuri speciale pentru determinarea precoce a pregătirii inamicului pentru aplicarea armei biologice, depistarea agenţilor patogeni şi toxinelor bolilor infecţioase în diferite substrate ale mediului extern;
efectuată de un grup special de profesionişti militari care activează în vederea depistării laboratoarelor bacteriologice, unde se produce arma biologică;
un complex de măsuri efectuate de specialişti medico-militari în corespundere cu Convenţia de la Geneva „Despre interzicerea întrebuinţării armei biologice”.
Care dintre calamităţile enumerate, conform clasificaţiei, aparţin grupului de calamităţi naturale:
cutremure de pământ, erupţii de gaze, incendii, inundaţii;
alunecări de teren, depuneri atmosferice abundente, uragane, erupţii vulcanice;
intoxicaţii în masă cu substanţe chimice, apariţia epidemiilor ca urmare a afectării sistemului de aprovizionare cu apă potabilă a populaţiei.
Care dintre calamităţile enumerate, conform clasificaţiei, aparţin grupului de calamităţi artificiale:
telurice;
de producere;
meteorologice.
Care dintre factorii enumeraţi fac parte din grupul factorilor cu grad de afectare în cazul calamităţilor:
acţiune termică;
gradul înalt de dezvoltare industrială a societăţii;
nivelul de informatizare a societăţii.
Câte tipuri de costume antipestă pot fi folosite în cazul declanşării unei calamităţi specifice artificiale:
două;
trei;
patru.
Măsuri antiepidemice, întreprinse după declanşarea calamităţii sunt:
elaborarea sistemului de alarmă;
vaccinarea după indicaţii;
supravegherea epidemiologică strictă.
Condiţii, ce favorizează răspândirea maladiilor infecţioase în situaţii de calamitate:
dereglări în asigurarea cu apă potabilă şi produse alimentare, precum şi existenţa de dezintegrare a cadavrelor de oameni şi animale;
introducerea în teritoriu a agenţilor patogeni noi;
modificări în rezistenţa către diferiţi agenţi patogeni.
Calamităţile tehnogene se clasifică în calamităţi:
sociale;
specifice;
detransport.
Calamităţile specifice includ:
dereglări ale ordinii publice, cutremure de pământ;
epidemii;
războaie, foamete, bioterorism.
Calamităţile sociale includ:
dereglări ale ordinii publice, cutremure de pământ;
războaie, foamete, acte de terorism, bioterorism;
alcoolism şi narcomanie, inundaţii, alunecări de teren, furtuni.
Epidemiile, pandemiile, epizootiile pot fii apreciate ca calamităţi:
naturale;
specifice;
tehnogene.
Riscul apariţiei focarelor epidemice în situaţii excepţionale depinde de mai mulţi factori, inclusiv de:
anotimpul în care s-a produs calamitatea;
tipul calamităţii;
nivelul socio-economic al populaţiei înregistrat până la calamitate.
Contaminarea în masă a populaţiei în situaţii excepţionale depinde de:
anotimpul în care s-a produs calamitatea;
contactul de durată cu surse de infecţie nedepistate;
contactul de durată cu surse de infecţie nedepistate în raport cu anotimpul în care s-a produs calamitatea.
Limitele focarului de afectare în masă a populaţiei depind de următorii factori:
asigurarea populaţiei sinistrate cu necesarul pentru respectarea igienei personale;
prezenţa bolnavilor contagioşi printre sinistraţi care elimină agenţi patogeni;
factorii enumeraţi în punctul a şi b au importanţă epidemiologică în egală măsură.
În planificarea măsurilor antiepidemice în situaţii excepţionale important este de a:
stabili formele nosologice posibile;
stabili contingentele de populaţie cu risc sporit pentru infectare;
corecte sunt acţiunile expuse în punctele a şi b.
În situaţii excepţionale răspândirea în masă a infecţiilor aerogene în primul rând poate fi determinată de:
asigurarea populaţiei sinistrate cu apă potabilă şi alimente;
aglomerarea masivă în diferite localuri semicondiţionate;
răspândirea în masă a infecţiilor aerogene în situaţii excepţionale nu poate fi influenţată de factorii expuşi în punctele a şi b.
Pericolul apariţiei holerei în zona de sinistru este consecinţa următoarelor particularităţi ale acestei infecţii:
contagiozitatea înaltă şi capacitatea de a determina îmbolnăviri cu o perioadă relativ scurtă de incubaţie;
imposibilitatea contaminării apei şi a produselor alimentare;
particularităţile expuse în punctele a şi b sunt corecte.
Pericolul apariţiei focarelor epidemice cu antrax în caz de calamităţi este determinat de:
lipsa de posibilitate a contractării agentului patogen prin mai multe căi de transmitere;
stabilitatea înaltă a agenţilor patogeni în forma sporulată în mediul extern;
stabilitatea redusă a agenţilor patogeni în forma sporulată în mediul extern.
În situaţii excepţionale noţiunea de pierderi sanitare primare constituie:
leziuni şi traume obţinute drept consecinţă a calamităţii;
pătrunderea în organismul uman a germenilor infecţioşi după producerea calamităţii;
ambele expuse în punctul a şi b aparţin pierderilor sanitare primare.
Supravegherea sanitaro-epidemiologică în zona de calamitate prevede:
două etape de lucru;
trei etape de lucru;
patru etape de lucru.
În cazul când în zona de calamitate sunt produse distrugeri masive cu pierderi de vieţi omeneşti, dereglări esenţiale în sistemele de asigurare cu minimul necesar de existenţă al populaţiei, se înregistrează focare de boli infecţioase, inclusiv boli convenţionale cu carecter de răspândire epidemică, situaţia epidemiologică poate fi apreciată ca:
instabilă;
nesatisfăcătoare;
extraordinară.
În perioada de evacuare, asigurarea sanitaro-igienică şi antiepidemică a populaţiei evacuate include:
organizarea şi controlul asigurării populaţiei sinistrate cu baie în locurile de dislocare temporară;
evacuarea oportună a deşeurilor menajere şi decontaminarea locurilor de colectare a lor;
ambele acţiuni expuse în punctele a, şi b se includ în asigurarea sanitaro-igienică şi antiepidemică a populaţiei în perioada de evacuare.
Efectuarea vaccinărilor în zona de calamitate se realizează în:
condiţii strict aseptice;
condiţii obişnuite;
condiţiile vor depinde de infecţie.
În caz de contaminare a mediului ambiant cu agenţi cauzali ai bolilor infecţioase, investigaţiile de laborator în zona de calamitate sunt direcţionate spre:
indicaţia specifică a bacteriilor, virusurilor, richettsiilor, fungilor şi toxinelor;
efectuarea controlului microbiologic al produselor alimentare, semifabricatelor, apei potabile şi eliberarea concluziei despre posibilitatea de a le consuma;
ambele acţiuni expuse anterior sunt corecte.
În realizarea recunoaşterii bacteriologice oportunitatea ca cerinţă de bază prevede:
evaluarea în cel mai scurt timp a rezultatelor obţinute;
verificarea şi confirmarearezultatelor obţinute în mod de urgenţă, fapt ce ar permite implicarea mai operativă a forţelor şi mijloacelor corespunzătoare, inclusiv celor de profilaxie specifică şi urgenţă;
raportarea rezultatelor recunoaşterii bacteriologice pe verticală şi orizontală a tuturor verigilor serviciului medicalîn vederea organizării şi efectuării măsurilor antibacteriologice adecvate.
În caz de apariţie a focarelor epidemice în efectivul militar sau la suspectarea diagnosticului de boală infecţioasă este necesară:
depistarea activă, nemijlocit în subdiviziuni, a bolnavilor infecţioşi şi purtătorilor de germeni;
atât izolarea de urgenţă a bolnavilor şi suspecţilor, cât şi diagnosticarea precoce cu evacuarea lor;
ambele acţiuni expuse anterior sunt corecte.
Recunoaşterea sanitaro-epidemiologică se efectuează neîntrerupt, fiind respectate:
două cerinţe;
trei cerinţe;
cinci cerinţe.
Selectaţi măsurile necesare în cazul pericolului aplicării armei biologice:
efectuarea sistematică a complexului de măsuri sanitaro-igienice şi antiepidemice;
utilizarea mijloacelor individuale şi colective de protecţie;
identificarea germenilor infecţioşi la pestă, holeră, antrax şi toxinul botulinic.
Selectaţi măsurile necesare în cazul aplicării armei biologice:
efectuarea sistematică a complexului de măsuri sanitaro-igienice şi antiepidemice;
utilizarea mijloacelor individuale şi colective de protecţie;
vaccinarea efectivului medical şi populaţiei afectate.
Regimul de carantină prevede:
limitarea intrărilor şi ieşirilor din zona cu regim de observare, precum şi inadmiterea scoaterii din zonă a bunurilor fără prelucrare sanitară anterioară;
limitarea ori întreruperea contactelor efectivului militar din diferite unităţi militare şi/sau cu populaţia civilă din zonă;
