Epidemiologia



Yüklə 3,29 Mb.
səhifə27/36
tarix30.07.2018
ölçüsü3,29 Mb.
#62925
1   ...   23   24   25   26   27   28   29   30   ...   36

2.10.2. Complement compus





  1. Scopurile de bază ale serviciului medico-militar în direcţia asigu­ră­rii anti­epidemice a efectivului militar sunt:

    1. menţinerea situaţiei sanitaro-epidemiologice favorabile şi pre­ve­ni­rea importului bolilor infecţioase în efectivul militar;

    2. organizarea şi asigurarea cu apă potabilă a trupelor în condiţii de câmp;

    3. localizarea şi lichidarea focarelor epidemice apărute în efectiv prec­um şi în mediul populaţiei civile din zona de dislocare a efec­ti­vului;

    4. preîntâmpinarea apariţiei cazurilor de boli infecţioase în populaţia civilă surse a căror poate fi efectivul;

    5. pregătirea efectivului în scopul profilaxiei bolilor infecţioase în cazul aplicării armei biologice.




  1. Supravegherea sanitaro-epidemiologică a zonei de dislocare per­ma­nen­tă a unităţilor militare include:

  1. depistarea la timp a bolnavilor cu boli infecţioase şi epizootiilor periculoase pentru om;

  2. depistarea surselor de poluare a apei potabile, alimentelor, aerului etc.;

  3. controlul medical permanent al teritoriului de dislocare pentru men­ţinerea situaţiei sanitaro-igienice;

  4. în mod obligatoriu şeful serviciului medical al utităţii zilnic rapor­tea­ză la Centrul de Sănătate Publică militar despre situaţia sani­ta­ro-epidemiologică şi lucrul efectuat;

  5. studierea situaţiei sanitaro-epidemiologice a zonei de dislocare.




  1. Pentru arma biologică sunt caracteristice:

  1. afectările în masă a populaţiei;

  2. retroactivitatea;

  3. capacitatea de a pătrunde în mijloace tehnice neiermetice;

  4. o singură metodă de aplicare;

  5. rapiditatea în indicaţie.




  1. Regimul de observare prevede:

    1. interzicerea intrărilor şi ieşirilor din zonă;

    2. limitarea contactului militari-civili;

    3. limitarea intrărilor şi ieşirilor din zonă;

    4. paza în armată a frontierelor din zonă;

    5. continuarea activităţilor militare.




  1. Regimul de carantină prevede:

    1. interzicerea intrărilor şi ieşirilor din zonă;

    2. limitarea contactului militari-civili;

    3. paza în armată a frontierelor zonei;

    4. limitarea intrărilor şi ieşirilor din zonă;

    5. contactul cu lumea externă doar prin puncte speciale.




  1. Măsurile efectuate în momentul aplicării armei biologice sunt:

  1. informarea efectivului;

  2. folosirea mijloacelor individuale de protecţie;

  3. folosirea mijloacelor colective de protecţie;

  4. vaccinarea;

  5. prelucrarea sanitară a efectivului şi echipamentului.




  1. Pentru procesul epidemic artificial (în urma aplicării armei bio­lo­gi­ce) sunt caracteristice:

  1. apariţia cazurilor de boală la persoane imune;

  2. lipsa sursei de agenţi patogeni;

  3. ciclitatea;

  4. sezonalitatea;

  5. căile de transmitere neadecvate.




  1. Particularităţi ale procesului epidemic artificial (în urma aplicării ar­mei biologice) sunt:

    1. lipsa cazurilor de boală la persoanele imune;

    2. lipsa sursei de agenţi patogeni;

    3. dificultăţi în indicarea agenţilor patogeni;

    4. lipsa efectului antibioticoterapiei;

    5. lipsa infecţiilor mixte.




  1. Arma bacteriologică se caracterizează prin următoarele par­ti­cu­la­ri­tă­ţi şi priorităţi de luptă:

  1. eficacitate şi contagiozitate înaltă;

  2. prezenţa perioadei latente de activitate;

  3. simplă în producere şi puţin costisitoare;

  4. activitate psihologică;

  5. simplă în indicaţie.




  1. Selectaţi metodele posibile de aplicare a armei biologice:

  1. contaminarea aerului cu aerosoli bacterieni;

  2. infectarea prizionerilor cu eliberarea lor ulterioară;

  3. infectarea şi răspândirea vectorilor;

  4. diversiuni;

  5. există o singură metodă de aplicare, contaminarea apei şi pro­du­se­­lor alimentare.




  1. Despărţiturile de bază ale protecţiei antibacteriene:

    1. măsuri efectuate în caz de pericol al aplicării armei biologice;

    2. măsuri efectuate în momentul aplicării armei biologice;

    3. dezinfecţia, dezinsecţia, deratizarea;

    4. vaccinoprofilaxia;

    5. măsuri efectuate după aplicarea armei biologice.




  1. În momentul aplicării armei biologice este necesar a fi efectuate ur­mă­­toarele măsuri:

  1. depistarea faptului aplicării armei biologice;

  2. vaccinarea populaţiei;

  3. informarea populaţiei;

  4. utilizarea mijloacelor individuale de protecţie;

  5. utilizarea mijloacelor colective de protecţie.




  1. Măsurile de lichidare a consecinţelor armei biologice includ:

  1. profilaxia de urgenţă şi vaccinoprofilaxia;

  2. prelucrarea sanitară a efectuvului;

  3. prelucrarea sanitară a echipamentului;

  4. organizarea asigurării evacuării şi tratamentului efectivului;

  5. efectuarea recunoaşterii bacteriologice.




  1. Sunt cunoscute următoarele tipuri de indicaţie a mijloacelor ba­c­te­rie­ne:

  1. de laborator;

  2. epidemiologică;

  3. chimică;

  4. specifică;

  5. nespecifică.




  1. Sunt cunoscute următoarele scheme de indicaţie specifică:

  1. totală;

  2. parţială;

  3. desfăşurată;

  4. restrânsă;

  5. complexă.




  1. Indicaţia prevede următoarele etape de lucru:

  1. primirea, înregistrarea şi selectarea probelor cu prelucrarea lor pri­ma­ră ulterioară;

  2. analiza expres a probelor native;

  3. analiza rapidă a materialului biologic îmbogăţit;

  4. aprecierea rezultatelor;

  5. evaluarea efectului biologic pe animale de laborator.




  1. Măsuri preventive, în cazul condiţiilor excepţionale provocate de ca­la­­mităţi, sunt:

  1. educaţia igienică a populaţiei;

  2. salvarea răniţilor;

  3. pregătirea cadrelor;

  4. evacuarea cadavrelor;

  5. elaborarea planurilor de acţiune.




  1. Calamităţi naturale sunt:

  1. de producţie – cu eliminări de energie mecanică, chimică, termică, radioactivă, agenţi bacteriologici;

  2. cosmice;

  3. meteorologice;

  4. telurice şi tectonice;

  5. sociale – foame, terorism, narcomanie, dezordini sociale.




  1. Riscul răspândirii maladiilor infecţioase în situaţii excepţionale este de­terminat de:

  1. situaţia epidemiologică prealabilă în teren;

  2. nivelul pregătirii cadrelor medicale;

  3. calitatea sistemului de alarmă;

  4. nivelul educaţiei igienice a populaţiei;

  5. asigurarea cu apă potabilă şi alimente calitative.




  1. Primar calamităţile se clasifică în:

  1. sociale;

  2. naturale;

  3. artificiale;

  4. de transport;

  5. specifice.




  1. Focarele epidemice în zona de calamitate are următoarele parti­cu­la­ri­tăţi epidemiologice:

  1. în zona de calamitate focarele epidemice nu se caracterizează prin particularităţi epidemiologice specifice;

  2. posibilitatea formării focarelor epidemice active de durată;

  3. perioada relativ scurtă de incubaţie;

  4. afectarea în masă doar a persoanelor adulte;

  5. contaminarea în masă a populaţiei şi, drept consecinţă, formarea focarelor multiple secundare.




  1. Riscul apariţiei focarelor epidemice în situaţii excepţionale depindede:

  1. anotimpul în care s-a produs calamitatea;

  2. migraţia neorganizată a contingentelor de oameni;

  3. nivelul socio-economic al populaţiei de până la calamitate;

  4. acumularea de deşeuri şi imposibilitatea evacuării lor;

  5. deteriorarea condiţiilor igienice ale mediului.




  1. Calamităţile se clasifică în următoarele tipuri:

  1. calamităţi naturale;

  2. calamităţi tehnogene;

  3. calamităţi sociale;

  4. calamităţi economice;

  5. calamităţi specifice.




  1. Calamităţile tehnogene pot fi:

  1. industriale;

  2. specifice;

  3. de transport;

  4. sociale;

  5. naturale.




  1. Calamităţile naturale se clasifică în:

  1. industriale;

  2. telurice şi tectonice;

  3. topologice;

  4. cosmice;

  5. meteorologice.




  1. Calamităţile sociale includ:

  1. dereglări ale ordinii publice, cutremure de pământ;

  2. războaie, foamete;

  3. acte de terorism, bioterorism;

  4. nivel sporit de alcoolism şi narcomanie în populaţie;

  5. alunecări de teren, uragane, furtuni.




  1. Calamităţile specifice includ:

  1. uraganele, furtunile, ploile torenţiale;

  2. epidemiile;

  3. pandemiile;

  4. intoxicaţiile în masă a populaţiei;

  5. dereglările ordinii publice, cutremurele de pământ.




  1. Contaminarea în masă a populaţiei în situaţii excepţionale depinde de:

  1. anotimpul în care s-a produs calamitatea;

  2. acţiunea contagioasă de durată a surselor de infecţie nedepistate;

  3. contactul permanent cu sursele de infecţii nedeterminate;

  4. deficienţe în izolarea bolnavilor contagioşi;

  5. multitudinea căilor de transmitere a agenţilor patogeni în zona de calamitate.




  1. Limitele focarului de afectare în masă a populaţiei sunt dependente de următorii factori:

  1. prezenţa bolnavilor contagioşi printre sinistraţi şi posibilitatea răs­pân­dirii de la ei a agenţilor patogeni;

  2. corectitudinea evacuării populaţiei sinistrate şi stoparea mig­raţiei neorganizate;

  3. asigurarea populaţiei sinistrate cu necesarul pentru respectarea igie­nei personale;

  4. corectitudinea şi posibilitatea organizării profilaxiei de urgenţă în populaţie;

  5. toţi factorii enumeraţi mai sus au importanţă epidemiologică.




  1. În planificarea măsurilor antiepidemice în situaţii excepţionale im­por­tant este de a:

  1. stabili termenele de activitate epidemică a focarului;

  2. diagnostica formele nosologice posibile;

  3. monitoriza evoluţia procesului epidemic;

  4. determina contingentele de populaţie cu risc sporit pentru in­fec­ta­re;

  5. doar acţiunile expuse în punctele a, b şi d.




  1. Posibilitatea răspândirii pestei în situaţii excepţionale este de­ter­mi­na­tă de următoarele particularităţi:

  1. contagiozitatea înaltă şi posibilitatea răspândirii epidemice rapide, în special a formelor pulmonare de pestă;

  2. receptivitatea înaltă a populaţiei şi posibilitatea infectării prin di­fe­ri­te căi;

  3. dificultăţi în diagnosticul diferenţial al primelor cazuri de boală;

  4. posibilitatea formării focarelor stabile de pestă în caz de prezenţă în focar a rozătoarelor şi vectorilor;

  5. corecte sunt doar particularităţile expuse în punctul a, b şi c.




  1. Investigaţia epidemiologică în zona de calamitate include:

  1. analiza dinamicii şi structurii morbidităţii, conform indicilor epi­de­­miologici;

  2. evaluarea situaţiei epidemiogene în populaţia din zona afectată de sinistru şi în locul ei de dislocare temporară;

  3. determinarea obiectivelor economiei naţionale, parţial distruse care complică situaţia epidemiologică dificilă;

  4. analiza datelor obţinute şi determinarea legăturilor cauză-efect în co­respundere cu materialele prezentate despre tipul epidemiei prin forma nosologică concretă;

  5. investigaţia epidemiologică nu include aprecierea vizuală şi de la­bo­­rator a mediului extern.




  1. Situaţia epidemiologică în zona de calamitate poate fi apreciată ca:

  1. nesatisfăcătoare;

  2. parţial dificilă;

  3. instabilă;

  4. extraordinară;

  5. satisfăcătoare.



  1. În cazul când în zona de calamitate au loc mari distrugeri ale sis­te­mu­lui de asigurare materială şi socială, au avut loc contaminări şi po­luări cu remedii microbiene, toxine, etc., sunt focare de boli in­fec­ţi­oa­se, erupţii epidemice şi condiţii ce favorizează manifectarea lor, pro­bleme de sănătate, situaţia epidemiologică este apreciată ca:

  1. satisfăcătoare;

  2. instabilă;

  3. parţial dificilă;

  4. nesatisfăcătoare;

  5. extraordinară.




  1. Măsurile antiepidemice organizate în situaţii excepţionale se di­vi­zea­ză în:

  1. măsuri de planificare;

  2. măsuri preventive;

  3. măsuri de restricţie;

  4. măsuri efectuate în momentul declanşării calamităţii;

  5. măsuri de lichidare a consecinţelor.




  1. Măsurile preventive organizate în situaţii excepţionale includ:

  1. elaborarea planurilor de acţiune;

  2. instalarea sistemelor de alarmă bine concepute;

  3. evacuarea populaţiei;

  4. educaţia pentru sănătate în populaţie;

  5. asigurarea serviciilor interesate cu mijloace de intervenţie.




  1. Măsurile efectuate în momentul declanşării calamităţii includ:

  1. evacuarea populaţiei;

  2. măsuri de salvare a persoanelor pătimite;

  3. acordarea primului ajutor medical;

  4. evacuarea cadavrelor de animale şi oameni;

  5. instalarea sistemelor de alarmă bine concepute.




  1. Măsurile efectuate după declanşarea calamităţii, includ:

  1. acordarea îngrijirii medicale;

  2. restabilirea comunicaţiilor;

  3. elaborarea planurilor de acţiune;

  4. punerea în funcţie a adăposturilor temporare dotate cu duşuri, chiuvete, spălătorii, săli de dezinfecţie şi dezinsecţie;

  5. efectuarea analizei epidemiologice operative.

  1. În situaţii excepţionale, protecţia produselor alimentare se rea­li­zea­ză strict după următoarelor principii:

  1. descentralizarea rezervelor de produse alimentare;

  2. distribuirea produselor alimentare doar de specialiştii CSP;

  3. ermetizarea depozitelor şi automatizarea liniilor de producere, cons­trucţia depozitelor ermetice subterane;

  4. ambalarea calitativă a produselor alimentare şi în cantităţi sufi­ci­en­te pentru distribuire;

  5. utilizarea mijloacelor de transport speciale pentru transportarea pro­duselor alimentare şi materie primă.




  1. În situaţii excepţionale în locurile de aglomerare în masă a popu­la­ţi­ei se:

  1. organizează puncte de evacuare a populaţiei;

  2. amenajează puncte medicale pentru acordarea asistenţei medicale;

  3. amenajează izolatoare pentru bolnavi contagioşi;

  4. desfăşoară spitale de campanie;

  5. instalează regimul de carantină în mod obligatoriu.




  1. Programele de educaţie pentru sănătate în situaţii excepţionale tre­bu­ie să includă instrucţiuni despre:

  1. modul de utilizare a apei din surse nesigure;

  2. riscul utilizării produselor alimentare alterate;

  3. importanţa respectării regulilor de igienă personală;

  4. importanţa participării la activităţile colective de menţinere în stare igienică a localurilor pentru evacuarea populaţiei sinistrate;

  5. necesitatea modificării structurii serviciului sanitaro-epi­de­mio­lo­gic de stat.




  1. În situaţii excepţionale este necesar a fi luate sub un control riguros:

  1. ministerele şi departamentele de forţă;

  2. sistemele de aprovizionare cu apă şi canalizare;

  3. obiectivele industriei alimentare, alimentaţie publică şi comerţ;

  4. spaţiul locativ, inclusiv afectat şi neafectat de calamitate;

  5. instituţiile de sănătate publică.




  1. Măsurile antiepidemice în zona afectată de calamitate necesită a fi direcţionate spre:

  1. respectarea cerinţelor regimului antiepidemic la etapele de eva­cua­re a sinistraţilor;

  2. asigurarea antiepidemică a sinistraţilor evacuaţi din zona de cala­mi­tate;

  3. prevenirea importului şi exportului infecţiei în/din zona afectată;

  4. planificarea asigurării regimului antiepidemic;

  5. supravegherea medicală a sinistraţilor în scop de depistare a bol­na­vi­lor contagioşi cu izolarea lor ulterioară.




  1. Eficacitatea măsurilor antiepidemice realizate în zona de calamitate depinde de:

  1. tipul calamităţii;

  2. corectitudinea şi oportunitatea efectuării recunoaşterii sanitaro-epidemiologice;

  3. aprecierea corectă a tacticii de activitate a instituţiilor şi populaţiei din teritoriul afectat;

  4. estimarea situaţiei epidemiologice la etapele posibile de evacuare şi argumentarea necesităţii instalării regimului de observaţie sau carantină;

  5. asigurarea depistării active, spitalizării şi tratamentului bolnavilor contagioşi.




  1. Principiile de bază ale asigurării antiepidemice în condiţiile de eva­cua­re a populaţiei din zona de calamitate sunt:

  1. lărgirea hotarelor zonei de carantină până la hotarele ad­mi­nis­tra­ti­ve ale teritoriului;

  2. asigurarea diminuării pericolului epidemic la etapele de evacuare me­dicală;

  3. asigurarea regimului strict antiepidemic cu izolarea bolnavilor con­tagioşi la toate etapele de evacuare medicală;

  4. asigurarea protecţiei sigure de contaminare a populaţiei locale, unde vor fi dislocaţi sinistraţii veniţi din zona afectată de cala­mi­ta­te;

  5. transformarea localităţilor în care au fost dislocate izolatoarele pen­tru sinistraţi în localităţi cu regim special de carantină nu se con­sideră necesar.




  1. Măsurile sanitaro-igienice şi antiepidemice de bază întreprinse în cadrul evacuării populaţiei din zona de calamitate includ:

  1. depistarea bolnavilor infecţioşi şi suspecţilor la punctele pentru evacuare special amenajate cu selectarea lor pentru izolare şi tratament în instituţii de profil;

  2. organizarea izolatoarelor cu inventarul şi încăperile respective pen­tru efectuarea prelucrării sanitare a sinistraţilor şi echi­pa­men­tu­lui;

  3. controlul organizării alimentaţiei sinistraţilor şi personalului im­pli­cat în lucrările de salvare;

  4. controlul asigurării staţiilor de epurare a apei potabile are im­por­tan­ţă nesemnificativă;

  5. controlul calităţii apei potabile pentru asigurarea instituţiilor me­di­ca­le.




  1. În perioada de evacuare, asigurarea sanitaro-igienică şi anti­epi­de­mi­că a populaţiei evacuate include:

  1. organizarea controlului respectării nivelului necesar de menţinere a stării sanitare în locurile şi localurile de dislocare temporară a populaţiei;

  2. controlul respectării regulilor sanitaro-igienice ale asigurării cu apă potabilă şi păstrării produselor alimentare;

  3. asigurarea populaţiei cu remedii pentru decontaminarea ind­i­vi­dua­lă a apei în caz de necesitate;

  4. organizarea supravegherii medicale a sinistraţilor cu eventuala de­pis­­tare a bolnavilor contagioşi şi izolarea lor oportună;

  5. nici o acţiune expusă în punctele a, b, c, şi d nu se referă la asi­gu­rarea sanitaro-igienică şi antiepidemică a populaţiei în perioada de evacuare.




  1. Cerinţele pentru efectuarea vaccinărilor în zona de calamitate sunt:

  1. amenajarea unor încăperi sau automobile speciale;

  2. formarea grupurilor de specialişti, instruiţi în imunoprofilaxie;

  3. utilizarea instrumentarului şi mijloacelor respective pentru obţine­rea efectului scontat în vaccinoprevenţie;

  4. efectuarea manipulaţiilor de vaccinare în situaţii ex­cep­ţio­nale nu necesită condiţii strict aseptice;

  5. efectuarea manipulaţiilor de vaccinare se va face în condiţii strict asep­tice.




  1. În caz de contaminare a mediului cu agenţi cauzali ai bolilor infec­ţi­oa­se, investigaţiile de laborator în zona de calamitate sunt di­rec­ţio­na­te spre:

  1. indicaţia specifică a bacteriilor, virusurilor, richettsiilor, fungilor şi toxinelor;

  2. efectuarea controlului microbiologic al produselor alimentare, semi­fabricatelor, apei potabile şi eliberarea concluziei despre admi­terea sau inadmiterea pentru consum;

  3. determinarea nivelului radiaţiei gama în teritoriu;

  4. evaluarea cantitativă şi determinarea tipului de substanţă chimică în mediul extern;

  5. toate acţiunile expuse în punctele a, b, c şi d sunt corecte.




  1. Cauzele principalele ale apariţiei epidemiilor cu boli infecţioase în timp de război sunt:

  1. înrăutăţirea bruscă a condiţiilor de viaţă şi activitate, precum şi a efec­ti­vu­lui militar şi a populaţiei din teritoriul în limitele căruia au loc acţiuni (campanii) militare;

  2. migrarea în masă a populaţiei;

  3. înrăutăţirea condiţiilor sanitaro-igienice;

  4. locaţia în zone nefavorabile privitor la boli infecţioase;

  5. toate acţiunile expuse în punctele a, b, c şi d sunt corecte.




  1. Sarcinile de bază ale serviciului medical în protecţia antiepidemică în efectivul militar includ:

  1. menţinerea situaţiei sanitaro-epidemogene favorabile şi prevenirea importului de boli infecţioase în efectivul militar;

  2. localizarea şi lichidarea focarelor epidemice atât în efectivul mi­li­tar, cât şi în populaţia civilă din zona de amplasament sau aplicaţii militare;

  3. profilaxia bolilor infecţioase în populaţia civilă;

  4. instruirea efectivului militar în măsurile de profilaxie şi combatere a bolilor infecţioase, inclusiv în caz de aplicare a armei biologice;

  5. toate acţiunile expuse în punctele a, b, c şi d sunt corecte.




  1. Realizarea sarcinilor de bază ale serviciului medical în protecţia anti­epidemică în efectivul militar este în funcţie de:

  1. numărul efectivului militar în unitate;

  2. asigurarea şi controlul calităţii alimentaţiei;

  3. controlul calităţii asigurării cu apă potabilă a efectivului militar;

  4. organizarea asigurării cu apă potabilă în condiţii de câmp;

  5. asigurarea materială şi comunală calitativă a efectivului militar.



  1. În cadrul efectuării recunoaşterii sanitaro-epidemiologice este nece­sar de a concretiza:

  1. situaţia epidemiologică în teritoriul afectat de calamitate sau în teri­toriul de dislocare a efectivului militar şi inamicului;

  2. situaţia tehnico-sanitară a rezervoarelor de apă, inclusiv a ape­duc­te­lor, fântânilor de mină şi arteziene, rezervoarelor de suprafaţă, cali­ta­tea şi fluxul de apă, efectuarea investigaţiilor de laborator şi mo­da­­litatea de prelucrare a apei potabile;

  3. prezenţa instituţiilor alimentare şi starea lor igienică, posibilitatea uti­lizării lor pentru alimentaţia efectivului militar, precum şi a bol­na­vilor, răniţilor sau sinistraţilor, caracterul de alimentaţie a po­pu­la­ţiei locale, prezenţa rezervelor de produse alimentare, calitatea lor şi condiţiile de păstrare;

  4. condiţiile de salubrizare a localităţilor, evacuarea şi prelucrarea de­ş­eurilor etc.;

  5. prezenţa rezervelor de substanţe dezinfectante, preparate bio­lo­gi­ce, medicamente, cantitatea şi calitatea lor, condiţiile şi termenele de păstrare, etc.




  1. În efectuarea recunoaşterii sanitaro-epidemiologice un moment im­por­tant este selectarea corectă a sursei pentru obţinerea informaţiei, cum ar fi:

  1. descrierile medico-geografice ale teritoriului;

  2. informaţia operativă şi actele emise de instanţele medicale su­pe­ri­oa­re;

  3. datele despre instituţiile medicale, veterinare şi sănătate publică lo­cală;

  4. informaţia oficială a organelor de administraţie publică locală ori comenduirilor militare;

  5. nici una din acţiunele descrise în punctele a, b, c şi d nu sunt co­rec­te.




  1. În efectuarea recunoaşterii sanitaro-epidemiologice un moment im­por­tant este selectarea corectă a sursei pentru obţinerea informaţiei, cum ar fi:

  1. rezultatele chestionării populaţiei băştinaşe, în special a lu­cră­to­ri­lor medicali şi altor specialişti cu funcţii responsabile;

  2. rezultatele interogării prizonierilor de război, refugiaţilor, altor per­soane ce pot prezenta date informative privitor la situaţia epi­de­mio­logică;

  3. documentaţia serviciilor medicale din teritoriul afectat de cala­mi­ta­te;

  4. rezultatele cercetărilor efectuate în teritoriu nemijlocit de re­pre­zen­tanţii serviciului sanitaro-epidemiologic de stat sau medico-mili­tar;

  5. toate acţiunele descrise în punctele a, b, c şi d sunt corecte.




  1. Recunoaşterea sanitaro-epidemiologică se efectuează respectând:

  1. continuitatea;

  2. veridicitatea;

  3. oportunitatea;

  4. succesivitatea;

  5. în punctele a, b, c şi d nu sunt enumerate toate cerinţele re­cu­noaş­te­rii sanitaro-epidemiologice.




  1. Selectaţi direcţiile principale ale recunoaşterii bacteriologice:

  1. colectarea şi prelucrarea datelor privitor la posibilităţile, intenţiile şi pregătirea aplicării armei biologice;

  2. determinarea orientativă a proporţiilor posibile de afectare;

  3. distribuirea în teritoriul inamicului a recepturilor bacteriene;

  4. indicaţia armei biologice;

  5. toate acţiunele descrise în punctele a, b, c şi d sunt corecte.




  1. Complexul de acţiuni din cadrul recunoaşterii bacteriologice are ur­mă­­toarele obiective:

  1. depistarea oportună a pregătirii inamicului către aplicarea armei bio­logice;

  2. determinarea posibilităţilor de aplicare a armei biologice între tru­pe­le ina­micului şi eventualele pierderi sanitare;

  3. depistarea contaminării cu recepturi bacteriene a solului, apei, pro­du­selor alimentare, furajului şi cartografierea sectoarelor con­ta­mi­na­te;

  4. determinarea agentului cauzal aplicat;

  5. supravegherea bacteriologică continuă a teritoriului de dislocare a tru­pelor şi aplicaţiilor militare.




  1. În complexul general de acţiuni în cadrul recunoaşterii bac­te­rio­lo­gi­ce, serviciului medical îi revin următoarele sarcini:

  1. determinarea hotarelor focarului de afectare în masă în baza da­te­lor obţinute de posturile de supraveghere şi subdiviziunile de re­cu­noaş­tere;

  2. protecţia efectivului militar şi a populaţiei civile aflată în zona fo­ca­rului;

  3. abandonarea afectaţilor din rândurile efectivului militar şi popu­la­ţi­ei civile;

  4. supravegherea respectării regimului sanitaro-epidemiologic în zo­na de dislocare şi aplicaţii militare;

  5. determinarea tipului armei biologice în baza investigaţiilor de la­bo­rator.




  1. Selectaţi măsurile efectuate în caz de pericol al aplicării armei bio­lo­gi­ce:

  1. pregătirea populaţiei, efectivului militar, comandanţilor, statului ma­jor şi serviciilor speciale în domeniul protecţiei anti­bac­te­rio­lo­gi­ce;

  2. efectuarea sistematică a supravegherii şi recunoaşterii bac­te­rio­lo­gi­ce, elaborarea complexului de măsuri sanitaro-igienice şi anti­epi­demice;

  3. planificarea măsurilor medicale pentru diminuarea acţiunii recep­tu­rilor bacteriene în caz de aplicare;

  4. utilizarea mijloacelor individuale şi colective de protecţie;

  5. profilaxia specifică a efectivului militar, în special împotriva in­fec­­ţiilor incluse în calitate de armă biologică.




  1. Regimul de observaţie prevede:

  1. limitarea intrărilor şi ieşirilor din zona cu regim de observare, pre­cum şi inadmiterea scoaterii din zonă a bunurilor fără prelucrarea sanitară anterioară;

  2. limitarea ori întreruperea contactului efectivului militar al diferitor unităţi militare şi cu populaţia civilă din zonă;

  3. decontaminarea obiectelor din mediul extern;

  4. depistarea activă şi precoce a bolnavilor infecţioşi cu ulterioara lor izolare;

  5. regim de lucru antiepidemic obişnuit al instituţiilor medicale.




Yüklə 3,29 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   23   24   25   26   27   28   29   30   ...   36




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin