Liturghia Cuvântului (catehumenilor) Lecturi din Noul si Vechiul Testament Omilia (explicarea textelor citite)
Liturghia euharisticã (credinciosilor) Rugãciunea generalã pentru Bisericã si lume Sãrutarea pãcii aducerea darurilor de pâine si vin ("a luat") rugãciunea de sfintire - anaforaua ("a binecuvântat") rostitã cu voce tare de întâistãtãtor la care credinciosii rãspund cu Amin exprimându-si adeziunea frângerea pâinii ("a frânt") împãrtãsirea tuturor ("a dat").
Aceastã formã originarã a Liturghiei se va dezvolta treptat deoarece, în cadrul schemei de mai sus, liturghisitorii aveau o mare libertate de improvizaţie în ceea ce priveste formularea rugãciunilor, stabilirea lecturilor biblice, introducerea unor imne religioase etc. Cu timpul s-au precizat anumite idei principale care trebuiau abordate, într-o anumitã ordine, în cadrul rugãciunilor, s-au generalizat anumite anaforale liturgice (rugãciunea centralã a Sfintei Liturghii) alcãtuite de personalitãti marcante ale vietii bisericesti si, mai apoi, în diverse regiuni, s-au stabilit chiar formule fixe ale slujbei individualizându-se traditii liturgice. Între acestea s-au impus cele specifice principalelor centre crestine: Ierusalim, Antiohia, Cezareea Capadociei, Alexandria, Roma.
În sec. IV-V Sfintii Ioan Gurã de Aur si Vasile cel Mare alcãtuiesc, pe baza traditiilor vechi, Liturghiile care le poartã numele, folosite pânã azi de Biserica Ortodoxã
Anul 313 marcheazã încetarea persecutiilor împotriva crestinilor si începutul unei epoci de mare înflorire în istoria Bisericii. În aceastã perioadã are loc o unificare a ritualurilor liturgice marcatã de alcãtuirea, pe baza traditiilor vechi, de cãtre Sfintii Ioan Gurã de Aur si Vasile cel Mare a Liturghiilor care le poartã numele, folosite pânã azi de Biserica Ortodoxã. Forma si evolutia acestor Liturghii numite Liturghii bizantine le vom analiza în numãrul urmãtor.
