I introducere I scopul lucrării – pentru o reevaluare a teologiei exorcismului

I.4. Limite

Lucrarea de faţă nu are nici pe departe pretenţia a epuiza subiectul, dată fiind extensiunea şi importanţa temei pentru teologia şi practica Bisericii. Dealtfel, ar fi foarte greu să se spună totul cu referire la diavol şi exorcizarea sa, mai ales datorită cazurilor concrete, rare, de posesiune diabolică – în general ţinute secret, se înţelege de ce - şi datorită discreţiei de care dau dovadă cei experimentaţi în a scrie cărţi sau a face publice experienţele lor. Exorcismul ca fenomen este un domeniu destul de dificil de studiat în toate implicaţiile lui teologice, mistice, liturgice, sociale, psihologice şi medicale. De aceea, însăşi tema lucrării de faţă se constituie ca limită, în ceea ce priveşte extensiunea. Nu vom face, în cele ce urmează, o teologie a răului, aşa cum nici Biserica nu face din diavol un subiect al kerigmei sale. Deşi foloseşte informaţii din domeniul demonologiei, şi interferează cu aceasta, lucrarea nu intenţionează a fi una de demonologie.

Lăsăm toate aceste neajunsuri pe seama unor abordări ulterioare, cu speranţa unei reevaluări şi reintegrări mai ales teologico-liturgice şi celebrative a exorcismului.