Testamentul Domini nostri Jesu Christi este o lucrare scrisă prin veacul V într-un ambient siro-palestinian, având ca bază scrierea Tradiţia Apostolică a lui Ipolit. Textul prezintă unele rituri şi rugăciuni de consacrare la diverse hirotonii; o liturghie euharistică, împreună cu o anaforă (asemănătoare celei a lui Ipolit); rituri la iniţierea baptezimală precum şi o slujbă de dimineaţa.
Jurnalul de călătorie (Peregrinatio Egeriae ad Locca Sancta) al Egeriei19, o călugăriţă din nord-vestul Spaniei ne dă extrem de preţioase informaţii liturgice privind slujbele, practicile şi obiceiurile Bisericii din Ierusalim la sfârşitul sec. IV:. Alcătuită ca un jurnal zilnic, lucrarea descrie în amănunt viaţa liturgică cotidiană şi duminicală, precum şi în anumite sărbători (Botezul, Întâmpinarea Domnului, Paştile, Cincizecimea, Înălţarea, etc.). Sunt relatate desfăşurarea oficiului liturgic zilnic aşa cum a fost urmărit de Egeria în Biserica Învierii la Ierusalim (privegherea, utrenia, ceasul şase şi nou, vecernia etc). Jurnalul conţine şi alte informaţii despre Postul Mare, oficiile liturgice din Săptămâna Mare şi Săptămâna Luminată, etc.
