James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

(O droaie de tîrfe şi zdrenţăroşi dau buzna în faţa.) TIRFELE şi ZDRENŢĂROŞII (Ţipînd ascuţit): 'Opriţi, hoţu' ! Ura pentru noi ! Barbă albastră ! De trei ori ura pentru Hsey Moses !

AL DOILEA VARDIST (Scoţînd la iveală cătuşele) : Uite lacătele. D-NA BELLINGHAM : Mi s-a adresat în mai multe scri-

132

suri de mînă diferite cu tot soiul de complimente denumin-du-mă Venus în blănuri, pretinzînd că simte o milă pro­fundă pentru vizitiul meu Balmer care-ar fi îngheţat de tot şi în acelaşi timp declarîndu-se invidios pe şuba lui miţoasă de oaie şi pe căciula lui cu urechi de blană şi pe fericita proximitate a aceluia de persoana mea, cînd stă­tea în spatele scaunului meu purtînd livreaua mea şi bla­zonul cu armele familiei Bellingham pe cîmp negru cap de cerb alezat aur. îmi lăuda aproape cu extravaganţă membrele inferioare, pulpele umflate strînse în ciorapi de mătase întinşi pe picior gata să plesnească şi elogia cu căl­dură celelalte comori ascunse ale persoanei mele înfăşurate în dantele nepreţuite pe care, spunea el, ar fi fost în stare să mi le enumere. Mă implora, declarînd că el considera că misiunea sa în viaţă ar fi fost să mă implore asta, să pîngă-resc patul nupţial, să comit adulterul la cea dintîi ocazie s-ar fi ivit.

ONORABILA DOAMNĂ MERVYN TALBOYS (In costum de amazoană, pălărie tare, cisme cu pinteni, veston vermi-lion, mănuşi muşchetar de piele cu baghete brodate, trenă lungă ridicată pe braţ şi cravaşa de vînătoare cu care nu încetează să-şi şfichiuie cişmele) : Şi mie. Pentru că m-a văzut pe terenul de polo de la parcul Phoenix la meciul Irlanda întreagă împotriva Restului Irlandei. Ochii mei, ştiu asta, străluceau dumnezeieşte cînd îl urmăream pe că­pitanul Slogger Dennehy de la Inniskillings cîştigînd manşa finală pe adorabilul său ponei Centaur. Acest Don Juan ple­beu mă ochea de pe bancheta din spate a unei birje de piaţă şi mi-a trimis în plicuri duble o fotografie obscenă cum ar fi alea care se vînd după lăsarea nopţii pe bulevar­dele din Paris insultătoare pentru orice doamnă. O mai am încă. Reprezintă o seniorită în parte dezgolită, firavă şi gingaşă (soţia sa, după cum m-a asigurat el solemn, foto­grafiată de el după natură) practicînd acte nepermise cu un torero musculos, în chip cit se poate de limpede un derbedeu. Insista pe lîngă mine să fac acelaşi lucru, să mă comport nedemn, să păcătuiesc cu ofiţeri din garnizoană. Mă implora să-i mînjesc scrisoarea într-un mod cu nepu­tinţă de repetat, să-l pedepsesc cum merită' din plin. să-l încalec şi să-l călăresc, să-i aplic cea mai nemiloasă fla­gelare cu biciul.

133

D-NA BELLINGHAM : Şi pe mine. D-NA YELVERTON BARRY : Şi pe mine;

(Mai multe doamne dublineze cît se poate de respecta­bile ridică scrisori indecente primite de la Bloom.) ONORABILA DOAMNA MERVYN TALBOYS (îşi biciuie pintenii zăngănitori într-un adevărat paroxism de furie) • Pe Dumnezeul meu, am să-l biciui pe cîinele ăsta bleste­mat cît am să mai am putere să stau peste el. Am să-l jupoi de viu.

BLOOM fOch.ii închizîndu-i-se, tremurînd de nerăbdare) : Aici ? (Se zvîrcoleşte.) încă ! (Gîfîie crispat.) Ce mult îmi place primejdia, ameninţarea.

ONORABILA DOAMNĂ MERVYN TALBOYS : Chiar s» ştii c-am s-o fac.! Am să ţi-o scot eu pe nas şi pe gură. Am să te fac să dansezi 'ca Jack Latten pentru toate astea. D-NA BELLINGHAM : Tăbăceşte-i bine nădragii, par­venitul i Pictează-i tot curcubeul pe fund. D-NA YELVERTON BARRY : Nenorocitul ! N-are nici o scuză ! Bărbat însurat !

BLOOM : Ce oameni ! Mă gîndeam numai aşa la cîteva palme la popou. Un gîdilat să-l mai încălzească, fără exage­rări. Cîteva nuieluşe fine să-i. pună-n mişcare circulaţia. ONORABILA DOAMNA MERVYN TALBOYS (Rîde dis­preţuitoare) : A, aşa ziceai, omule ? Bine atunci, să mă bată ■ Dumnezeu dacă n-ai să ai acuma surpriza vieţii tale, cre-de-mă, bătaia cea mai cruntă pe care a luat-o vreodată unul care şi-a şi cerut-o pe deasupra. Ai stîrnit tigresa care zăcea amorţită în mine.

D-NA BELLINGHAM (îşi scutură manşonul şi lornieta, aţîţată de o furie răzbunătoare): Fă-l să-l doară, Hanna dragă. Nu-l ierta. Striveşte-l pe cîinele ăsta pînă-şi dă sufletul. Pisica cu nouă cozi. Jupoaie-l. Fă vivisecţie,

pe el.

BLOOM (Tremurînd tot, înfiorîndu-se, îşi împreună mli-