James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

întîi a gîdilat-o

Şi pe urmă a mîngîiat-o

Şi i-a-mpins şi cateteru' femeiesc

Că era doară studintele medicinesc

BăMnu' studinte medi...

— Am impresia că are să-ţi mai trebuiască unul pen­tru Hamlet. Şapte e număr scump minţii mistice. Cele şapte şi strălucitoare, cum le spune bătrînuî DubluVe Be. ¹⁷⁸ '

Cu-ochi-lucitori, cu craniul stufos plecat tot mai aproape de lampa de pupitru cu abajurul verde cercetîn-du-i faţa, bărboasă în umbra mai verde-întunecată, un ollav, cu ochi sfinţiţi¹⁷⁹. Rîse scăzut înspre el, rîs de bur­sier, slugarnic ¹⁸⁰ ; fără răspuns.

Orchestral Satan, plîngînd la mai multe cruci

Cu lacrimi cum îngerii plîng.

Ed egli avea del cui fatto trombetta.^iSl

îmi ţine foliile ca ostateci.

Cei unsprezece fii adevăraţi ai Wicklow-ului şi ai lui Cranly să-şi elibereze ţara mumă. Kathleen-cu-dinţii-ştirbi, cîmpiile ei patru, verzi şi frumoase, străinul în casa ei. Şi încă unul să-l primească : ave, rabbi. Cei doispre­zece din Tinahaly. în umbra golfului de stîncă gungure pentru ei. Tinereţea sufletului meu i-aş dărui-o, noapte de noapte. Du-te cu Dumnezeu. Noroc la vînat. ^l82

220
Muiligan a primit telegrama mea. Nebunie. Insistă.

— Tinerii noştri barzi irlandezi, cenzură John Eglin­ton, mai au încă pînă sâ creeze o figură pe care lumea s-o aşeze alături de Hamletul saxonului Shakespeare ; deşi, ca şi bătrînuî Ben, aproape că şi eu îl admir — fi­reşte, fără să mi-l fac idol. ^m

— Toate întrebările astea-s pur academice, spuse ca un oracol Russell, din umbrele lui. Vreau să spun, dacă Hamlet e în realitate Shakespeare, sau Iacob întîiul, sau Essex, Ca şi discuţiile clericilor despre istoricitatea lui Esu.:r. Arta trebuie să ne reveleze nouă idei, esenţe spiri-

ră de formă. întrebarea supremă în ce priveşte de artă este din cit de adîncă viaţă izvorăşte. Pictura lui Gustave Moreau este pictura ideilor. Poezia cea mai profundă a lui Shelley, cuvintele lui Hamlet, ne aduc mintea în contact cu înţelepciunea veşnică, lumea ideilor lui Platon. Tot restul sînt doar speculaţiile unor învăţă­cei, bune pentru învăţăcei.

A.E. povestindu-i unui ziarist yankeu, venit să-i ia interviu. Deh, drăznetul să mă lobească ! ^t8/»

— învăţaţii au fost şi ei întîi învăţăcei, spuse Stephen mai-mult-deeît-politicos. Aristotel a fost odată' învăţăce­lul lui Platon.

— Şi a şi rămas asta, ar trebui să tragem nădejde, i aşezat John Eglinton. Parcă-l vezi, un învăţăcel el, cu diploma la subsuoară.

Rîse iarăşi, către chipul bărbos, şi el acum surîzînd.

Spiritual şi fără de formă. Tată. Cuvîntul şi Suflul Sfînt. Atoatetatăl, omul ceresc. Hiesos Kristos, magician al frumosului. Logosul care suferă în noi în fiece clipă. Adevăr zic că asta. Eu sînt focul asupra altarului. Eu sînt untul de sacrificiu. ^1S5

Dunlop, Judecătorul, romanul cel mai nobil dintre ei toţi. A.E., Arval, Numele Inefabil, la ceruri urcat, K. H.,¹ maestrul lor, a cărui identitate nu le este ascunsă adepţi­lor. Fraţi ai marii loji albe, mereu la pîndă să vadă dacă pot să ajute cu ceva. Crist cu sora-mireasă, umezeală a

221

luminii, născut dintr-o fecioară dăruită cu suflet, sophia căindu-se, repausată întru planul buddhii. Viaţa ezoterică nu e pentru o persoană de rînd. Omul de Rînd trebuie să se cureţe întîi de karma cea rea. Doamna Cooper Oakley a zărit odată forma elementală â foarte ilustrei surori a noastre H.P.B. ^m

O, pfui ! Ruşine asupră-i ! Pfuiteufel ! Nu-ntrebuia să te nuiţi, prăutate, 'mşoară, nu-ntrebuie cînd o doam-nă-şi abrată elementalele.

Domnul Best¹⁸⁷ intră, înalt, tînăr, blînd, luminos. Purta cu graţie în mină un carneţel, nou, mare, curat, lucitor. ,

— învăţăcelul acela model, spune Stephen, ar spune că-ngîndurările lui Hamlet despre viaţa de apoi a sufletu- . lui său princiar, monologul lui improbabil, nesemnifica­tiv şi nedramatic, sînt la fel de găunoase ca şi a}e lui Platon.

John Eglinton, încruntîndu-se, spuse, dospindu-şi mînia : .

— Pe cuvîntul meu, mi se urcă sîngele la cap cînd îl aud pe cineva că-l compară pe Aristot cu Platon.

— Care din ei doi, întreba Stephen, m-ar i'i exilat pe mine din cetatea lui ?

Scoate-ţi din teacă pumnalele definiţiilor. Calicitatea calului este ce-ul atotcalului. Curenţi de tendinţe şi eoni idolatrizează ei. Dumnezeu : zgomot pe stradă : foarte peripatetic. Spaţiul : ceea ce trebuie dracului să vezi. Prin spaţii mai mici decît globulele roşii ale sîngelui omenesc se tîrîie furiş după fesele lui Blake întru eternitatea căreia lumea aceasta vegetală îi e doar o umbră ^18S. Aţi-ne-te de clipa de acum, de locul de aici, prin care tot ce va să vie se-aruncă înspre trecut.¹⁸⁹

Domnul Best înainta, amabil, către colegii săi.

— Haines a plecat, spuse.

— Da?

— I-am arătat cartea lui Jubainville. Să-l fi văzut, s-a ambalat de tot după Cîntecele de dragoste din'Con-nacht a lui Hyde. Nici n-am mai putut să-l aduc aici să . idâ discuţia. S-a dus glonţ la Gill s-o cumpere.

222