James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

(Pat cel chel, gînganie gîngavă şi plictisită, aşteaptă la marginea trotuarului, aşteptînd să servească.) PAT (înaintînd, cu o farfurie înclinată de unde se scurge un sos curgător) : Friptură şi rinichi. Sticlă de bere. Hi hi hi. Serviţi-vă cînd vă servesc eu. RICHIE : Doamne Dumnezeu nammîn catîn via ţamea.;.

(Cu capul plecat pleacă încăpăţînat mai departe. Mari­narul trecînd pe Ungă el cu mers nesigur îl împunge cu tridentul lui înflăcărat.)

RICHIE (Cu un strigăt de durere, ăucîndu-şi mîna la spate) : Ah ! Boala lui Bright ! Lumină luminoasă ! BLOOM (Arătînd cu degetul spre marinar) : Un spion. Să nu-i atragem atenţia. Nu pot să sufăr mulţimea asta, nu-

117

mai prostănaci, N-am venit să caut plăceri uşoare. Sînt

într-o situaţie îngrozitoare.

D-NA BREEN : Ca de obicei, cu poveşti siropoase şi cu

prefăcătorii, nu mai ştii ce să mai născoceşti.

BLOOM : Vr-eau să-ţi spun un mic secret,

aici. Dar nu trebuie să spui la nimeni. Nici chiar lui

Molly. Am eu un motiv anume.

D-NA BREEN (Murind de curiozitate) ; O, pentru nimic

în lume.

BLOOM : Hai să plecăm de aici. Vrei ?

D-NA BREEN : Hai.

(Proxeneta face un semn neluat în seamă. Bloom se îndepărtează împreună cu doamna Breen. Clinele îi ur-meo-zâ, schelălăind jalnic, dînd din coadă.) PROXENETA : Ovrei cu lapţi moi !

BLOOM (în costum de sport crem cu o crenguţă de capri-ţoi la rever, cămaşă elegantă galben deschis, cravată eco­sez cu crucea Sfintului Andrei, binoclu în bandulieră şi melon gri) : Mai ţii minte, de demult, de demult, acum ani de zile, chiar după ce-am înţărcat-o pe Milly, Marionette îi spuneam, cînd am fost cu toţii la cursele de la Fairy-

house, nu ?

D-NA BREEN (în taior cochet, nuanţă Saxa, pălărie de catifea albă şi voal subţire) ; Leopardstown. BLOOM : Leopardstown vreau să spun. Şi Molly a cîştîgat şapte şilingi, un trei ani numit Să-nu-spui şi cînd ne-am întors acasă pe la Foxrock în trăsura aia veche cu cinci locuri şi tu erai splendidă şi elegantă, aveai pălăria aia nouă de catifea albă cu boruri de blană de cârtiţă care te sfătuise doamna Hayes s-o iei pentru că era la reducere cu nouăsprezece şi unsprezece, ca nişte sîrmă acolo cu o cîrpă veche de catifea imitaţie şi pariez pe ce vrei că a fă­cut-o înadins...

D-NA BREEN : Sigur că da, caţa bătrînă ! Nu-mi mai aduce aminte ! Ce mai sfaturi îmi dădea ! BLOOM : Pentru că nu-ţi şedea nici de departe aşa bine ca toca cealaltă, aia micuţă cu pasărea Paradisului cu aripa de colibri în ea care ţi-o admiram eu şi pe cuvîntul meu arătai grozav de irezistibilă cu ea -deşi păcat s-o omori, o biată vietate, o păsăruică atîtica cu o inimă abia o vedeai.

118

D-NA BREEN (ÎI ciupeşte de braţ, alintîndu-se) : Eram

rea şi crudă.

BLOOM (Voce scăzută, tainică, vorbeşte mai grăbit) : Şi Molly mînca un. sadvici cu carne marinată din coşul de picnic al doamnei Joe Gallaher. Sincer îţi spun, şi ea-şi avea sfătuitoarele ei sau admiratorii, dar mie nu mi-a plă­cut niciodată stilul ei. Era... D-NA BREEN : Prea...

BLOOM : Da. Şi Molly rîdea pentru că Rogers şi Maggot O'Reilly imitau un cocoş cînd ara trecut pe lîngă o fermă şi Marcus Tertius Moses, negustorul de ceai, a trecut pe lîngă noi în cabrioletă cu fiică-sa, Dansatoarea Moses o chema, şi căţeluşul din poala ei se ţinea aşa mîndru şi tu m-ai întrebat dacă am auzit sau am citit undeva sau ştiam sau s-a întîmplat să...

D-NA BREEN (Excitată) : Da, da, da, da, da, da, da, da. (Dispare de lîngă el. Urmat mai departe de clinele care geme încetişor, el se îndreaptă către porţile Infernului, hv-ir-o arcadă, o femeie în picioare, aplecîndu-se, cu picioa­rele desfăcute, urinează ca o vacă. In faţa unei cîrcmmi eu obloanele trase un grup de gură-cascâ de la un şantier as­cultă o poveste pe care contramaistrul lor, unul cu nasul spart, le-o spline cu umor răguşit. Doi dintre ei, ciungi, se luptă greoi între ei, mîrîind, într-o trîntă beţivă, oloagă.) CONTRAMAISTRUL (Cocoşîndu-se, cu glasul îmbăloşîn-du-i-se în ritul cîrn) ; Şi cînd a coborî t Cairns de pe schelă ce l-a văzut că făcea decît că-şi dăduse drumul direct acolo chiar în găleata aia cu bere care şi-o aduseseră în rume­guş, acolo pentru tencuitorii de la Derwan. GURA-CASCĂ (Rîzînd gros prin cerul gurii spart) : Ho, bişto dă tot !