Cântec zălud
(Együgyű enek)
Bărbat tânăr, de douăzeci de ani, de-un leat cu mine
Îşi îndrăgeşte foarte tare frumoasa iubită
Atât de mult chiar cât îşi iubeşte râul matca în care şi peştii se lasă-n mâl
dacă au obosit
O mângâie necontenit şi o iubeşte foarte
Dacă primeşte flori, i le dăruieşte toate, îi dă şi pâinea, n-o ţine pentru el
Îi citeşte ziarul, aşteaptă până adoarme, apoi se culcă şi el
O ajută să facă şi focul şi fluierând îi taie lemne
Dacă aş avea iubită, şi eu aş iubi-o foarte mult
Chiar la fel ca râul matca.
aprilie 1925
Fiatalember, húszesztendős, velem egyidős
Szép szeretőjét nagyon szereti
Ugy szereti, épp mind medrét a folyó, amelyikben a halak is lebúnak az
iszapba, ha elfáradtak
Csak símogatja és nagyon szereti
Ha virágot kap, mind odaadja, a kenyeret is odaadja, nem szegi meg maga
Fölolvassa neki az újságot, megvárja, amíg elalszik, aztán elalszik ő is
Tüzet rakni is segít és fütyörészve vágja föl a fát
Ha volna szeretőm, én is nagyon szeretném
Éppen mint a medrét a folyó.
1925. ápr.
József Attila
Crede-mă, József Attila, că tare mult te iubesc, am moştenit asta de la mama, binecuvântată femeie a fost, vezi că m-a născut.
Degeaba comparăm viaţa cu un pantof ori o curăţătorie chimică,
ne bucurăm de ea din alte motive totuşi
Lumea e mântuită zilnic de trei ori, dar nu-s în stare s-aprindă nici
un chibrit, dacă vor continua tot aşa, nici nu-i mai bag în seamă
Ar fi bine să facem rost de bilete şi să călătorim la Noi înşine, e sigur
că locuieşte în fiecare
În fiecare dimineaţă îmi scald gândurile-n apă rece, astfel vor fi proaspete şi întregi
Din diamant cresc melodii bune, calde, dacă îl plantăm sub inimă
Se găsesc şi din aceia care sunt pe jos şi călare, în maşină sau avion, eu stau
tolănit în cântecul matinal al ciocârliilor, şi totuşi am ajuns dincolo de prăpăstii
Ca şi hainele de sărbătoare, adevăratul nostru suflet să-l păstrăm cu grijă,
ca să fie curat de sărbători.
Toamna anului 1924
József Attila, hidd el, hogy nagyon szeretlek, ezt még anyámtól örököltem,
áldott jó asszony volt, látod, a világra hozott
Az életet hiába hasonlítjuk cipőhöz vagy vegytisztító intézethez, mégiscsak
másért örülünk neki
Naponta háromszor megváltják a világot, de nem tudnak gyufát se gyujtani,
ha igy megy tovább, nem törődöm vélük
Jó volna jegyet szerezni és elutazni Önmagunkhoz, hogy bennetek lakik, az bizonyos
Minden reggel hideg vizben fürdetem gondolataimat, igy lesznek frissek és épek
A gyémántból jó, meleg dalok nőnek, ha elültetjük a szívünk alá
Akadnak olyanok, akik lovon, autón és repülőgépen is gyalog vannak, én a
pacsirták hajnali énekében heverészek, mégis túljutottam a szakadékon
Igazi lelkünket, akárcsak az ünneplő ruhákat gondosan őrizzük meg,
hogy tiszta legyen majd az ünnepekre.
1924 ősze
Dostları ilə paylaş: |