Trenul blindat al cerului
(A mennyei páncélvonat)
Noaptea,
Când războinicii obosiţi stau de strajă în faţa porţii în construcţie,
Cel mai chinuit dintre ei se prăbuşeşte înfundat la pământ,
Inima lui goneşte pe şine
Şi din gara ameţitoare a luminilor
Pleacă în viteză trenul blindat al cerului.
Cu mânie detună trenul blindat,
Dar nu-l aud decât păunii şi-şi desfac deasupra-i coada
Şi din bateriile sale curge şiroaie
În sângele tinerilor iubirea.
Pentru că trebuie să lupţi şi-n moarte:
Viaţa obosită nu poate duce toate luptele –
Când încă eram proaspăt viu,
De ce n-ai năvălit atunci în inimă,
Mai bătăios, tren blindat al cerului!
mai 1926
Éjjel,
Mikor a fáradt harcosok őrt állnak az épülő kapu előtt,
A leggyötörtebb tompán a földre puffan,
Szive kifuttatja a vágányokat
S a fények szédítő pályaudvaráról
Kirobog a mennyei páncélvonat.
A páncélvonat megdördül haraggal,
De csak a pávák hallják s kitárják rá farkukat kénytelen
S a fiatalok vérébe zuhog
Ütegeiből a szerelem.
Mert küzdeni kell a halálban is:
A fáradt élet nem bír minden harcokat –
Mikor még friss eleven voltam,
Mért nem akkor zúdultál szivemből
Jobbharcú, mennyei páncélvonat!
1926. máj.
Dostları ilə paylaş: | 
