Lumina lumii
Yüklə 0,7 Mb.
|
| Sub dărâmături
Cred că prietenul meu Josef nu-mi ia în nume de rău faptul că în cele ce urmează voi relata o povestire despre el. Chiar şi lui îi face plăcere s-o povestească. Şi, la fel ca şi mine şi el este convins că prin astfel de relatări unii pot învăţa lucruri importante. 26 Eram pe atunci preot într-o regiune minieră. într-o dimineaţă un bărbat a vrut să stea de vorbă cu mine. Pe firişoarele albastre ce-i brăzdau faţa şi mâinile am re- cunoscut imediat în el - minerul. Acestea sunt urmele pe care le lasă munca subterană din minele de cărbuni.
Apoi mai trebuie să v-o spun şi pe asta că îmi place să beau şi îmi place să stau în cârciumi. Aşa! Şi iată cum povestea: - Deci, într-o zi mă aflam în mină. Locul unde mă găseam era îngust şi jos. în timp ce lucram, am auzit deodată nişte scârţăituri şi scrâşnituri ciudate. Speriat mă uit în sus. Dar până să-mi dau bine seama, pietrişul se prăvăleşte peste mine. Speriat, am mai apucat să strig tare: - Ah, Doamne...! Apoi totul s-a întunecat în jurul
Când mi-am revenit, mă găseam cu multe bandaje într-un pat de spital. încet îmi revin şi sunt mirat că mă aflu aici. De regulă astfel de evenimente sfârşesc în majoritatea cazurilor cu un deces. Câteva zile mai târziu m-au vizitat colegii mei la spital şi mi-au povestit cum s-au petrecut lucrurile. Unul care se afla în apropierea mea a mai auzit strigă- 27 tul meu, a chemat repede ajutoare, m-au scos cu lope- ţile de sub dărâmături, cu răni grave, dar în viaţă. Odată, când m-au vizitat colegii din nou unul din ei spuse răzând:
Toţi au râs şi am râs şi eu cu ei. Şi m-am îndârjit în privinţa trăirii fără Dumnezeu. M-am însănătoşit şi am început din nou lucrul. Dar când mă întorc de la schimbul de dimineaţă, după ce mănânc şi mă aşez puţin în pat, atunci - vedeţi - atunci în mintea mea mă sfredeleşte un gând ciudat. Până în acest punct mi-a povestit. Acum vorbele i se înnoadă. El cade profund pe gânduri. - Dar despre ce gând este vorba? întrerup eu liniştea ce se aşternuse. Atunci el izbucneşte: - Despre asta este vorba! Colegii mei au perfectă
- Cine mi-a păstrat viaţa atâta timp sub dărâmături? întrebător el privea spre mine. A trebuit să râd. îl bat pe umeri: - Măi omule, îi spun eu - dumneata ştii foarte bine
28 „... în câte nevoi Nu şi-a întins îndurătorul Dumnezeu Aripile Sale peste tine?..."
Atunci el a sărit în sus: - Păi tocmai la aceasta cuget mereu. Dar nu ştiu cum să merg mai departe. Acum era rândul meu să-i arăt cum merg lucrurile mai departe. Am luat împreună o Biblie şi i L-am ară- tat pe Domnul Isus. Din clipa aceea el mergea prin lume ca o fiinţă no- uă. Yüklə 0,7 Mb. Dostları ilə paylaş:
|