Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Strigolnici

Sub influenţa bogomilă a apărut în Rusia, În sec. al XI-lea, propagată de către un călugăr Adrian, o erezie care condamna cultul icoanelor şi ierarhia. Mai târziu au fost suspectaţi de bogomilism Dimitrie şi un călugăr armean Martin, care s-au răzvrătit împotriva Bisericii. În sec. al XIV-lea a fost cunoscută şi o mişcare antimonahală.

Cea mai puternică mişcare sectară, însă, a fost cea a strigolnicilor. Strigolnic este traducerea rusească a termenului „bărbier”. Iniţiatorul mişcării a fost un oarecare Carp ajuatat şi de diaconul Nichita. Mişcarea era îndreptată contra clerului, acuzându-l de simonie şi pierderea harului datorită păcatelor. Ca atare ei contestau harul şi implicit caracterul sacramental al Sf. Taine. După părerea lor tainele puteau fi administrate de oricine. Cei ce se spovedeau la preot, erau consideraţi ca blasfemiatori, şi propovăduiau spovedania înaintea pământului, mama lor. Doctrina se asemăna mult cu cea bogomilă şi cu o formă arhaică a maniheismului.

În anul 1375 iniţiatorii sectei au fost excomunicaţi de mitropolitul Novgorodului şi înnecaţi de popor. Totuşi secta a continuat să existe căci în 1382 era combătută de arhiepiscopul Suzdalului, iar în 1394 de către trimisul Patriarhiei Ecumenice la Novgorod, Arhiepiscopul Mihail de Betleem.

Unii adepţi ai sectei au continuat să existe până în sec. al XVII-lea, când au aderat la gruparea rascolnicilor.

Reforma Protestantă

Evenimentul cel mai important din prima jumătate a secolului al XVI-lea, în viaţa Bisericii creştine, a fost, fără îndoială, Reforma, care a schimbat cursul istoriei şi a influenţat viaţa religioasă până în vremea noastră.

Pornit din interiorul Bisericii Romano - Catolice, curentul reformator a avut ca primă cauză o motivaţie religioasă. In acelaşi timp, situaţia socio-politică din Europa veacurilor XV-XVI a oferit şi motivaţii extrareligioase (de ordin politic, economic şi social).

Ruptura de Biserica Romano - Catolică n-a fost denumită de la început reformă. Denumirea de Reformă a apărut mai târziu şi s-a încetăţenit, definind apariţia Protestantismului, a treia mare confesiune a Creştinismului (după Ortodoxie şi Romano - Catolicism).