Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Reforma în Germania

Martin Luther (1483-1546). Personalitate uriaşă, nu lipsită de contradicţii şi pentru aceasta controversată uneori, cu un temperament dinamic, Martin Luther domină secolul al XVI-lea şi este, fără îndoială, omul care a schimbat cursul Istoriei universale. Atitudinea, activitatea şi lucrările sale 1-au propulsat ca promotor al Reformei şi părinte al celei de-a treia mari confesiuni creştine - Protestantismul.

Fiu al unei familii de mineri, Martin Luther s-a născut în anul1483, în orăşelul german Eisleben (Ia vest de Leipzig), important centru minier cuprifer. A trăit într-un mediu catolic auster, presărat cu anumite superstiţii. Studiile şi le-a făcut în orăşelele germane Magdeburg şi Eisenach, iar între 1501-1505 urmează cursurile de filozofie, teologie şi litere ale Universităţii din Erfurt, obţinând titlul de licenţiat.

Spre dezamăgirea părinţilor săi, care doreau să-l orienteze spre studierea dreptului, Luther intră în vara anului 1505 într-o mănăstire a Ordinului Augustinilor din Erfurt. Vreme de 15 ani va practica o asceză severă în această mănăstire; aceştia vor fi şi cei mai chinuitori ani ai vieţii sale.

Din 1512 predă cursuri biblice Ia Universitatea din Wittemberg (nordul Germaniei). Acum se conturează în fiinţa sa elementele noii credinţe al cărei exponent va deveni. Neputându-şi explica nemulţumirea şi nesiguranţa ce le încerca privind mântuirea personală, în ciuda postului, a faptelor bune, Luther ajunge încet, încet la concluzia că omul nu poate altceva decât să creadă. Omul este declarat drept în faţa lui Dumnezeu, fără să aibă vreo iniţiativă sau merit. Libertatea omului şi faptele sale nu au nici o valoare. Prin căderea în păcatul originar, sufletul omului s-a pervertit într-atât, încât singur nu mai poate săvârşi nimic bun. Omul se mântuieşte numai prin credinţă (în latină sola fide), iar singura autoritate spirituală este Biblia (sola Scriptura). Luther considera că, în privinţa teologiei soteriologice (referitoare la mântuire), Biserica Romano-Catolică îi îndrumă greşit pe credincioşi.

Luther nu numai că nu renunţă la învăţăturile sale, dar la l0 decembrie 1520 arde ostentativ în public bula papală. Papa îl excomunică la 3 ianuarie 1521. Chemat de împăratul Germaniei, Carol Quintul, la o împăcare cu catolicii, în cadrul Dietei de la Worms (17-19 aprilie 1521), Luther se menţine pe poziţie. Dieta îl declară eretic şi hotărăşte să fie alungat din ţară. Edictul Dietei n-a fost însă luat în considerare. Luther va beneficia de protecţia prinţului elector al Saxoniei, care-1 adăposteşte în castelul său din Wartburg. Aici traduce el Noul Testament, între timp se căsătoreşte cu o călugăriţă, declarând că intrarea în monahism s-a datorat fricii de moarte.

În 1520, Luther adresează poporului german trei scrieri (broşuri): Către nobilimea germană, în care atacă papalitatea, ierarhia catolică şi afirmă preoţia universală; Despre captivitatea babiloniană a Bisericii, prin care contesta Tainele Bisericii admiţând doar Botezul, Euharistia şi Pocăinţa, iar papa era declarat Antihrist; Despre libertatea creştinului, prin care atacă teologia romano-catolică, afirmând că toţi credincioşii sunt preoţi. In aceste lucrări-program, Luther mai susţinea: libertatea tuturor de a citi şi explica Scriptura, dreptul poporului de a decide în adunări asupra vieţii Bisericii, desfiinţarea celibatului preoţilor, încetarea pelerinajelor la Roma, îndepărtarea scolasticii din teologie.

Până în 1534, Luther va traduce în limba germană, din original, întreaga Biblie, care se tipăreşte şi ajunge astfel la popor.

Tot în perioada domiciliului forţat de la castelul Wartburg, scrie şi lucrarea Despre jurămintele monastice, prin care îndemna pe călugări şi călugăriţe să părăsească mănăstirea şi să se căsătorească.

Luther a murit la 18 februarie 1546 şi a fost înmormântat în catedrala din Wittenberg, pe uşa căreia în urmă cu aproape 30 de ani îşi afişase cele 95 de teze. EI a scris o operă vastă, lăsând urmaşilor peste opt sute de titluri, două mii de predici şi aproape patru mii de scrisori. Deşi dorise să reformeze în interior Biserica Romano-Catolică, împrejurările 1-au împins către o reformă împotriva acesteia.

Când în l529, în cadrul Dietei a Il-a de la Spira (azi Speyer, la sud de Manheim), împăratul Carol Quintul a cerut luteranilor să respecte Biserica Romano-Catolică, şase principi şi 14 oraşe au protestat vehement. Din această cauză, luteranii au fost numiţi protestanţi, nume pe care-I poartă şi astăzi.