| Patriarhia Ierusalimului. Sinodul I Ecumenic (325), prin canonul 7, pe baza „obiceiului şi a vechii predanii" hotăra să se continue cinstirea onorifică deasupra tuturor celorlalte scaune ierarhice a celui din Ierusalim. In fapt însă, Eparhia Ierusalimului, fondată în prima jumătate a secolului I, după cucerirea şi distrugerea oraşului (anul 70) este subordonată Mitropoliei din Cezareea Palestinei. Canonul 36 al Sinodului II Trulan va întări hotărârile anterioare, Patriarhia Ierusalimului fiind ultima în ordinea Pentarhiei.
Invaziile persane, arabe şi cruciate vor conduce la diminuarea însemnătăţii Patriarhiei de Ierusalim.
În 1543 ia fiinţă Frăţia Sfântului Mormânt, organizaţie alcătuită din ierarhi şi călugări greci, care administrează mai multe mănăstiri şi biserici.
După 1948, Ierusalimul se găseşte pe teritoriul Statului Israel, iar jurisdicţia sa se întinde asupra eparhiilor din Palestina şi Iordania şi din 1867 şi asupra Mănăstirii Sfânta Ecaterina (zidită în 527) din Muntele Sinai, având aproximativ 60.000 de credincioşi. Din 1971 funcţionează la Tantura (între Ierusalim şi Betleem) un institut ecumenic de cercetări biblice.
Patriarhul Ierusalimului, Diodor (din 1981), a decedat în decembrie 2000.
Dostları ilə paylaş: |
