Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Sfântul Bretanio, episcop de Tomis (364? - +25 ianuarie 381)

După Acta Sanctorum Januarii, se sărbătorea în fiecare an la Tomis, la 25 ianuarie, aniversarea Sfântului Bretanio, episcopul cetăţii Tomis. El este cel de-al patrulea episcop, cunoscut din documente şi inscripţii. După toată probabilitatea el era originar din provincia Capadocia, din Asia Mică, aparţinând unei familii creştine. Nu se cunosc amănunte despre viaţa sa şi împrejurările în care a ajuns episcop. În tot cazul el păstorea la Tomis cu câţiva ani înainte de anul 369, când împăratul Valens(364-378) a vizitat catedrala din Tomis şi a încheiat pacea la Noviodunum (Isaccea) cu goţii de la nordul Dunării. În timpul acestei vizite, Valens a intrat în catedrală şi a încercat să impună episcopului şi credincioşilor de aici doctrina eretică a arienilor. Dar episcopul Bretanio renumit prin virtuţile şi curăţenia sa, s-a arătat un apărător dârz şi curajos al credinţei niceene şi a părăsit îndată catedrala împreună cu credincioşii, lăsând pe împărat în biserică. Istoricul Sozomen ne relatează cu amănunte întâlnirea aceasta, pentru a ilustra tăria şi statornicia în credinţă a Sfântului Bretanio.

Unii istorici şi patrologi, din dorinţa de a pune mai mult relief în persoana episcopului Bretanio, au încercat să argumenteze că Sf. Vasile cel Mare i-a adresat două scrisori de mulţumire, pentru transportarea moaştelor Sf. Sava Gotul din Gothia nord-dunăreană în Capodocia. În realitate, însă această opinie nu este viabilă. Mai mulţi istorici susţin temeinic că destinatarul celor 2 scrisori este arhiepiscopul Ascholius al Tesalonicului.

Chiar dacă nu i se poate atribui Sf. Bretanio de Tomis paternitatea Martiriului Sfântului Sava Gotul şi nici nu se poate susţine cu argumente viabile că lui i-au fost adresate cele două scrisori de mulţumire, cert este că episcopul Bretanio de Tomis a fost în timpul său o figură de frunte a Bisericii din Tomis, unde a predicat şi a apărat cu îndrăzneală şi curaj credinţa ortodoxă, ruşinând chiar pe împăratul arian Valens al Imperiului roman de Răsărit.

Pentru virtuţile, ostenelile şi viaţa lui curată, el este trecut în rândul sfinţilor, cum aflăm din martirologiile creştine, iar amintirea sa se pomeneşte în fiecare an la 25 ianuarie. Ca succesor l-a avut pe episcopul Gerontius sau Terentius.