Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Inscripţia lui Abercius

Inscripţia episcopului Abercius de Hierapolis, în Frigia, compusă din 22 versuri hexametrice, este după părerea savantului belgian Henri Gregoire, „regina inscripţiilor creştine”.

Sfântul Abericus de Hierapolis a trăit între 140-216 în timpul împăraţilor romani Antoniu Piul (138-161), Marcu Aureliu (161-180), Comod (180-192), Pertinax (193), Septimiu Sever (193-211), fiind episcop al Bisericii din Hierapolis, la sf. sec. al II-lea înc. sec. al III-lea. El este sărbătorit ca sfânt în fiecare an la 22 octombrie.

Viaţa sa scrisă după alte Vieţi de Sfinţi mai vechi de Simeon Metafrastul (sec.X), deşi cuprinde multe elemente legendare, după gustul bizantinilor, prezintă totuşi unele ştiri istorice din care putem reconstitui activitatea sa ca episcop la Hierapolis, cetate situată pe râul Lycus şi misionar în ţările din Orientul Apropiat.

La moarte a fost înmormântat în oraşul său natal Hierapolis, într-un monument construit sub forma unui altar, pe care şi-a gravat pe o piatră patrată, încă din viaţă, înainte de 216, epitaful său în limba greacă, care constituie una din cele mai interesante inscripţii creştine de la sfârşitul secolului al II-lea. Inscripţia a fost inserată la sfârşitul Vieţii Sfântului Abercius între 365-385. inscripţia lui Abercius e plină de simbolisme şi sensuri ascunse, pe care le cunoşteau numai creştinii iniţiaţi în învăţătura şi tainele Bisericii. Din cauza simbolismului şi sensului ascuns al inscripţiei mult timp s-a păstrat rezervă faţă de veridicitatea şi autenticitatea ei. Însă, două noi descoperiri arheologice au confirmat realitatea şi istoricitatea ei.

După descoperirea inscripţiei lui Abercius, în 1883, s-a constatat de toţi istoricii şi arheologii că inscripţia lui Abercius , inserată în Viaţa sa redactată de Simion Metafrastul în sec. al X-lea, după unele Vieţi de Sfinţi mai vechi, merită toată încrederea şi ne oferă textul ei integral. Odată descoperită şi reconstituită integral, în 22 versuri hexametrice, inscripţia lui Abercius, care, de fapt, este epitaful lui, a dat naştere unei lungi controverse între savanţii care nu se îndoiesc de caracterul ei creştin, iar aceştia constituie majoritatea, şi cei care, puţini la număr, o atribuie, în genere, sincretismului religios păgân.

Vom încerca să expunem interpretarea creştină a celor 22 de versuri hexametrice ale acestei celebre inscripţii.

În versurile 1-2, Sf. Abercius spune că fiind cetăţean al unei cetăţi alese, „şi-a făcut acest mormânt, încă din viaţă pentru a avea în vedere un loc spre a depune aici trupul său.”

Cu versurile 3-5 şi până la versul 17 apare simbolismul inscripţiei, care a dat naştere la cele mai aprinse discuţii. În versurile 7-9 aminteşte de vizita sa la Roma, unde a contemplat împărăţia şi „a văzut pe împărăteasa cea cu veşmânt şi încălţăminte de aur”. Aici textul devine prin simbolismul său, destul de obscur.

Versurile 10-12 nu prezintă dificultăţi. Sf. Abercius spune că a vizitat toate oraşele Siriei, trecând dincolo de Eufrat, a vizitat cetatea Nisibi, „întâlnind pretutindeni oameni de aceeaşi credinţă, având pe Pavel însoţitor de drum”.

Versurile 13-16, foarte importante, ne descriu Cina Euharistică, la care Sf. Abercius a fost invitat pretutindeni pe unde a umblat. El spune că i se dădea ca „hrană”- „peştele din izvor, foarte mare şi curat”- „pe care l-a pescuit o fecioară curată”- la care „se adaugă vin curat, amestecat cu apă şi pâine”. Termenul „hrană” din versetul 13 se referă, fără îndoială, la Sfânta Euharistie. Peştele este Iisus Hristos, simbolul creştinilor din primele trei secole, care are aici una din cele mai vechi referinţe.

Prin termenul „fecioară curată” se înţelege Preacurata Fecioară Maria, care a născut după trup pe Cuvântul Cel întrupat, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi constituie o mărturie că chiar de la început creştinii au socotit-o „pururi Fecioară”, Fecioară preacurată.

În versurile 17-18, Abercius ne spune că a dictat acestea, încă fiind în viaţă, la vârsta de 72 de ani.

În versul 19, el imploră pe „cel ce va înţelege acestea şi crede la fel cu el-adică de este creştin, să se roage pentru el”.

În versurile 20-22, ultimele, el roagă pe cei din viaţă să nu pună vre-un altul în mormântul său, iar de-o va face cineva, acela să plătească 2000 piese de aur tezaurului roman şi 1000 piese de aur, scumpei sale patrii, Hierapolis.