Ziua I ziua I 1 Cuvânt introductiv Importanța unui Parteneriat transparent și durabil al Guvernului cu administraţia publică locală locațIA: Sala Alexandru Ioan Cuza 2

Intrebări

Truşcă:

Pentru noi, pentru cei de la agenţie - Truşcă mă numesc în primul rând, sunt de la Agenţia Naţională - planurile de urbanism sunt foarte importante şi nu vă ascund că în geenral ne creează probleme datorită necorelării cu planurile cadastrale, ambele fiind planuri. Trecând peste acest aspect, este un domeniu de mare interes pentru noi, vroiam să vă întreb dacă consideraţi că pentru un cetăţean simplu, pentru un membru al comunităţii e util să cunoască planurile de urbanism, respectiv planurile de dezvoltare a localităţii din care face parte, dacă această cunoaştere sau această lipsă de cunoaştere îl pune în inferioritate faţă de cei care îl cunosc, pentru că cu siguranţă există un număr mic de oameni care cunosc planurile...

Am văzut într-adevăr dorinţa de a avea un sistem sau o bază de date care să fie disponibilă autorităţilor, dar nu am sesizat dacă acest lucru ar trebui să fie disponibil pentru membrii comunităţii.


Simona Munteanu: Da, am să vă explic. În primul rând, baza de date de la care făceaţi referire, pe care am menţionat-o, se referea la această acceisibilitate nestânjenită, în sensul în care autorităţile publice să poată să schimbe informaţii între ele, să le pună în comun, le administrează fiecare dar le pun în comun şi le gestionează în comun. Mi se pare obligatoriu ca orice cetăţean să cunoască aceste informaţii, însă nu cred că ar trebui să aibă acces în sensul de a putea aibă posibilitatea de a modifica sau de a transforma, de a modifica informaţii. Dar vizualizarea e obligatorie. Şi cred eu că în general cam toate documentaţiile de urbanism, pornind cele de la, hai să zicem, obiective private până la cele mai complexe, ar trebui să fie toate cunoscute de către cetăţeni. Categoric, cetăţenii obişnuiţi au interese domestice şi pe ei îi interesează valoarea proprietăţii, în ce măsură o pot construi, în ce măsură pot să vândă o proprietate şi dacă vor avea o serie de probleme în momentul în care hotărăsc să construiască pe acest teren. Aceste lucruri sunt categoric obligatorii să fie cunoscute, iar pentru autoritatea publică obligatoriu să le pună la dispoziţie.

Truşcă: Cred că interesul cetăţeanului în domeniile de care aţi spus dvs sunt esenţiale pentru viaţa lui...

Simona Munteanu: Da.

/Rinu/ Truşcă: ... nu sunt lucruri de nimic...
Simona Munteanu: Nu.
/Rinu/ Truşcă: ... întrucât ei formează comunitatea...
Simona Munteanu: Sigur.
/Rinu/ Truşcă: Instituţia locală există pentru că există ei şi se perpetuează ca atare. Vroiam să vă întreb mai departe dacă consideraţi ca lan ivelul autorităţilor locale care întocmesc asemenea planuri să existe standarde de întocmire, întrucât, din ceea ce am văzut eu, e posibil să greşesc, nu cred că există două care au planurile la fel, ca atare, cred că demersul de a le integra sau de a le consuma într-un fel informatic e sortit eşecului fătră o standardizare.
Simona Munteanu: Da, aşa e.
/Rinu/ Truşcă: Mulţumesc. Am încheiat.

Simona Munteanu: Ştiu că există în acest moment, cred că doamna Anca Ginavar, una dintre colegele şi colaboratoarele cele mai active pe care am avut-o, poate să dea informaţii. Există acest interes şi sunt o serie de aspecte care au fost avansate. Eu acum vorbind din punctul de vedere atât al proiectantului, cât şi al fostului arhitect şef, pot să vă spun cu siguranţă că trebuie standardizate la nivel de informaţii care trebuie să existe, numai că sunt o serie de aspecte, cred eu, foarte tehnice şi pentru care se vor găsi soluţii, dar cred că Anga Ginavar va putea să dea mai multe informaţii decât mine şi cred că sunt foarte interesante.

Anca Ginavar: Vă mulţumesc foarte mult, mulţumesc şi pentru oportunitatea de a interveni. În completarea celor spuse de doamna Munteanu aş vrea să fac câteva precizări. Acele baze de date există într-o anumită măsură şi sunt accesibile publicului. Una aţi văzut-o de dimineaţă, se cheamă Observatorul Teritorial, alta este cea gestionată de Agenţia Naţională de Cadastru, este vorba de geoportalul naţional INSPIRE, unde toate documentaţiile de urbanism trebuie să ajungă la un moment dat în format /GIS/, să fie vizibile pentru toată lumea. Aceste formate standardizate dinpunct de vedere electronic sunt o chestiune şi din punct de vedere al conţinutului este altă chestiune.
Acum, legislaţia... Legislaţia de altfel încă din 1996 standardizează conţinutul, asta nu înseamnă că formatul electronic în care ele se elaborează este identic. Fiecare utilizează ce program informatic are şi îşi modelează layerele pe care structurează conţinutul în mod diferenţiat. În egală măsură, noi avem în planul de priorităţi al guvernului şi al ministerului această standardizare, aşa încât toate documentaţiile să fie puse în format INSPIRE, să fie realizate similar, să poată fi puse cap la cap şi să poată fi şi gestionate, pentru că dacă primim doar documente hârtie sau documente în format PDF, nu se ajunge la acea interconectare a informaţiilor pe care o prezenta domnul secretar general.
Totodată, să ştiţi că informaţiile legate de restricţiile din planurile de urbanism sunt publice. Şi acum legislaţia prevede această obligativitate atât a documentaţiilor finale, să fie puse pe site-urile primăriilor, pentru că de fapt e vorba, pe de o parte, de dezvoltarea comunităţii, pe de altă parte e vorba de proprietatea fiecărui cetăţean... Practic, prin planul de urbanism sunt nişte restricţii care sunt impuse fiecărui proprietar. Deci aceste informaţii şi acum trebuie să fie publice. Rămâne de văzut ce capacitate are fiecare autoritate să facă această chestiune publică pe site-ul propriu. Şi vroiam să vă reamintesc şi faptul că ministerul nostru sprijină, pentru că toate aceste chestiuni înseamnă nişte eforturi foarte mari din partea autorităţilor locale... Documentaţiile de urbanism trebuie actualizate nu doar pentru că dinamica dezvoltării s-a întâmplat într-un fel sau altul, de altfel, datorită modificărilor legislative din ultimul an, un plan de urbanism poate să fie valabil 20 de ani, este valabil 10 ani cu posibilitatea de a se prelungi încă 10 ani, însă dacăaveţi un plan de urbanism de acum 20 de ani care nu mai are nici o legătură cu realitatea proprietăţii...

Simona Munteanu: Din teren.

Anca Ginavar... cu realitatea reţelelor, cu legislaţia în vigoare, dvs aveţi o problemă şi atunci este nevoie de această actualizare, iar ministerul nostru sprijină finanţarea acestor planuri de urbanism./dstanesc/ Din toamna anului trecut încoace, ministerul nostru a alocat o sumă mai mare decât s-a alocat în ultimii zece ani pentru acest program de finanţare. Din păcate, el nu este suficient de înţeles sau de vizibil, dar este un program extrem de important. Practic, dumneavoastră puteţi să accesaţi de la ministerul nostru bani pentru realizarea documentaţiilor de urbanism care vă sunt atât de necesare în planificarea dezvoltării şi în gestiunea dezvoltării comunităţilor dumneavoastră. Mulţumesc foarte mult!

 
Simona Munteanu: Şi eu mulţumesc, Anca!


Basarabu Nicolae Petru: Bună ziua, tuturor! Mă numesc Basarabu Nicolae Petru. Vă mulţumesc pentru frumoasa prezentare. Am o mică problemă, pe care cred că şi ceilalţi colegi primari s-ar putea să şi-o fi pus. Din punct de vedere al proiectanţilor şi arhitecţilor, spuneam înainte că documentaţia şi materialele de care au nevoie nu prea le au. De ce noi, primăriile, n-am putea angaja şi arhitecţi, pentru că avem, şi proiectanţi, să putem face lucrările publice, de care avem nevoie, cu aceşti oameni şi celelalte lucrări private, unde i-am scuti pe cetăţeni de suprapunerea loturilor de teren şi ulterior să meargă în anumite procese şi litigii, care de multe ori sunt lungi, greoaie şi cel îndreptăţit. Sunt mai multe lucruri de spus. Eu vă mulţumesc şi sper să nu fi deranjat cu această întrebare. Vă mulţumesc!


Simona Munteanu: Nu, nu m-aţi deranjat şi sunt convinsă că este o situaţie extrem de des întâlnită. Pe de o parte, ceea ce spuneaţi cu angajarea arhitecţilor pe lângă ceilalţi proiectanţi, exact aceste aspecte şi noi dorim să le soluţionăm şi doamna secretar de stat poate că nu a comunicat acest aspect, dar există această intenţie de a discuta cu organizaţiile profesionale din domeniu, astfel încât să vedem care este formula în care să se poată realiza inclusiv aceste agenţii de dezvoltare, de proiectare, centre de proiectare la nivelul unor comunităţi, chiar existenţa unor proiecte care să fie repetative şi pot să fie reprezentative pentru localităţile respective, dar cred eu, în primul rând, faptul că pentru investiţiile publice se pot ultiliza resursele autorităţilor respective angajate în acest sens. Sunt lucruri care comportă totuşi anumite aspecte care ţin de modul de reglementare al fiecărei profesii în parte şi pot să vă spun că, cel puţin la nivelul profesiei de arhitect şi de urbanist, aici sunt aspecte destul de complicate. Arhitectura este o... profesie care este reglementată şi pentru care sunt o serie de, cum să spun eu, prevederi foarte concrete, astfel încât exercitarea profesiei în zona publică este în incompatibilitate totală cu exercitarea profesiei în general. Exercitarea profesiei înseamnă aplicarea unui drept de semnătură, a unei ştampile pe proiectele respective, şi acesta este şi motivul pentru care, de exemplu, centrele de proiectare care au existat până în acest moment au fost desfiinţate. Acum dorim să abordăm acest aspect şi să vedem în ce măsură putem, într-adevăr, să creem aceste oportunităţi pentru autoritatea locală, pentru că este foarte importantă. Eu vă mulţumesc încă o dată pentru atenţie şi vă doresc succes în /continuare/!


Mihai Busuioc: Mulţumesc şi eu! Vă mulţumesc pentru această analiză interesantă şi realistă. Aş vrea şi eu să vă spun că Ministerul Dezvoltării Regionale lucrează la standardizarea cel puţin ale /.../ pentru planurile urbanistice generale şi că este un deziderat al nostru transparenţa totală a acestor planuri. De asemenea, că lucrăm la o modificare importantă a legislaţiei, atât a Legii 50 şi a Legii 350 pentru a recupera din carenţele ivite în aceste două acte normative de o importanţă deosebită pentru dezvoltarea ţării./ovidiu/gioan/ Îmi revine plăcerea acum să-i dau cuvântul domnului Gabriel Pascariu. Domnia sa este preşedintele Asociaţiei Profesionale a Planificatorilor; de asemenea, membru în boardul Asociaţiei Planificatorilor Urbani, preşedintele Comisiei de examinare, conferenţiar universitar, un om cu o experienţă deosebită. Domnule Pascariu, /.../ să vă invit să luaţi cuvântul.


Gabriel Pascariu: Bună ziua, mulţumesc pentru introducere. O să fac şi eu apel la Caragiale şi o să vă rog să mai aveţi puţintică răbdare. Cred că este destul de greu la ora asta să vă rog şi să vă solicit atenţia pentru încă 10-15 minute, dar cred că este un subiect important sau sunt de fapt convins că este un subiect important şi, din ultimele discuţii care au avut loc, tema aceasta, a colaborării cu organizaţiile şi asociaţiile profesionale iată că a apărut în prim-plan.
Trebuie să recunosc de asemenea că atunci când am auzit şi am acceptat invitaţia pentru a participa la acest atelier am crezut că o să fie ceva puţin diferit, nu într-o sală atât de copleşitoare, ci într-o formulă ceva mai intimă, care să lase loc la mai multe discuţii, drept care ceea ce am aşternut eu în prezentare nu reprezintă altceva decât un ansamblu de idei şi de gânduri şi vă rog să aveţi îngăduinţa de a le lua ca atare. Nu este o prelegere, nu trebuia să fie o prelegere şi nu cred că este cazul să fie vorba de o prelegere.
De asemenea, este o temă inedită, care nu a fost practic suficient de mult discutată în ultima vreme sau, dacă a fost, a fost discutată sporadic şi fără o continuitate consecventă, dar este o temă, cred, importantă, mai ales în contextul în care, aşa cum s-a văzut din prezentările precedente, ne confruntăm cu foarte multe probleme şi poate că una dintre problemele care generează un alt lanţ de probleme este o insuficientă comunicare sau o slabă comunicare între administraţii, comunitate, profesionişti, dezvoltatori ş.a.m.d. şi alţi actori urbani. Prin urmare, acest subiect, rolul asociaţiilor profesionale în planificare şi dezvoltare spaţială poate fi de interes şi poate va duce la o relansare, la o lansare sau o relansare a unui dialog care este, cred eu şi nu doar eu, necesar în acest moment.

 
Mă bucur de altfel că precedenta vorbitoare, doamna Munteanu şi colega mea, s-a referit şi a vorbit foarte mult despre planificare spaţială. Aici este o întreagă discuţie pe care o avem de ceva vreme, ce terminologie să folosim în raport cu amenajarea teritoriului şi urbanism, care în alte discursuri internaţionale şi în alte limbi apare sub forma planificării spaţiale. Cred că planificarea spaţială... nu cred că trebuie să înlocuim amenajarea teritoriului şi urbanismul cu planificarea spaţială, dar avantajul acestei sintagme este că pune accentul pe planificare. Pentru că, deşi amenajarea teritoriului şi urbanismul includ în ele planificarea, ele nu sunt... sintagma nu este percepută ca atare, este percepută diferit în spaţiul public şi atunci este important să vorbim şi să punem accentul pe planificare. De regulă, eu mă refer la ambele şi spun: amenajarea teritoriului şi urbanism, adică planificare spaţială sau planificare teritorială şi urbană.

Este foarte important să vorbim despre planificare./gioan/ Dar înainte de a discuta despre... puţin, despre relaţia dintre asociaţii... rolul pe care asociaţiile îl pot juca în acest domeniu, în planificare, ar trebui văzut ce este specialistul în urbanism sau cum este el perceput, cel puţin în momentul de faţă, nu la noi neapărat, ci pe plan european sau pe plan internaţional, şi atunci am să încep prin a vă prezenta foarte scurt această carte a urbanismului european, care a fost adoptată destul de recent de acest Consiliu European al Urbaniştilor, o organizaţie creată prin anii '80, pe lângă UE, cu rolul de a promova profesiunea de urbanism şi urbanistul ca atare şi de atunci, sigur, a devenit o structură care reprezintă o voce publică în domeniu la nivel european.
Este o structură asociativă, o asociaţie, de fapt, de asociaţii profesionale şi care promovează o serie întreagă de chestiuni, care sunt de interes pentru domeniu, cum ar fi şi această recentă Cartă a urbanismului european, care cuprinde trei componente şi care propune o viziune pentru oraşele şi teritoriile Europei secolului XXI. Acest document a fost tradus de Registrul urbaniştilor şi a fost, de altfel, şi diseminat în urmă cu doi ani chiar şi în zona administraţiilor publice locale. Cred că el este accesibil pe pagina Registrului urbaniştilor. Aici se vorbeşte despre ce sunt urbaniştii în sens larg, în sensul specialiştilor care activează în domeniul planificării spaţiale şi dezvoltării urbane şi ce ar trebui să facă aceşti urbanişti sau specialişti în sens larg, cum spuneam mai devreme.
Aceste lucruri sunt prezentate în contextul, adică rolul acestor specialişti este prezentat în contextul unor provocări cu care se confruntă lumea contemporană şi care sunt sintetizate aici în câteva elemente. şi în contextul unor mize extrem de importante, cel puţin la nivelul Europei sau a UE în prezent. Dacă citim toate aceste lucruri - urbanizare, criză economică, schimbări climatice, resurse energetice sau presiuni asupra cheltuielilor publice - ne putem întreba bun, ce au astea de-a face cu urbanismul. Ei bine, au de-a face, pentru urbanistul ca planificator al dezvoltării teritoriului şi oraşelor, în prezent are de-a face cu toate aceste chestiuni şi nu doar cu aspectele, să spunem, fizice sau cele legate de infrastructuri, ci şi cu aspectele economice, cu mediul, cu energia.
Acesta este discursul public actual în Europa şi la nivel internaţional cu privire la rolul specialistului în planificare spaţială. M-am bucurat, de altfel, când am văzut că domnul secretar de stat Lascăr a menţionat în relaţie cu zonele, cu ariile protejate, domeniul amenajării teritoriului. Şi este evident că planificarea spaţială şi amenajarea teritoriului cuprind aspecte sociale, economice, ecologice, culturale şi de altă natură. Miza este coeziunea teritorială, o componentă a politicii de coeziune a UE, care astăzi, sigur, poate fi pusă la îndoială în contextul ultimelor evenimente, dar ea rămâne o ţintă pe care Uniunea Europeană o are în vedere şi o invocă în toate demersurile sale, şi care nu este altceva decât, aşa cum afirma, de altfel, unul dintre părinţii acestui concept, o personalitate a domeniului, care ne-a vizitat în urmă cu caţiva ani ţara, este vorba de Adreas Faludi, spunea "coeziunea teritorială, de fapt, nu este altceva decât o altă denumire pentru amenajarea teritoriului".
De asemenea, este problema guvernanţei multinivel, o chestiune iarăşi de interes în momentul de faţă şi care se referă la o altă formă de exercitare a puterii executive prin stimularea participării şi prin lucrul şi crearea de reţele de colaborare şi, nu în ultimul rând, miza, sigur, este şi afirmarea rolului urbanismului. Aici urbanismul - fac o scurtă paranteză - a fost tradus ca atare, dar în texul original de foarte multe ori, de fapt, apărea sintagma 'planificare spaţială'. Şi fac această precizare pentru că avem, totuşi, aceste probleme terminologice cu care ne confruntăm.
Care este rolul specialiştilor în planificare spaţială? Este un rol legat de abordarea interdisciplinară pentru că domeniul este interdisciplinar, şi specialiştii care sunt implicaţi în acest domeniu au această capacitate de a face legătura, de a corela, de a dialoga între multiple domenii şi discipline, între economie şi sociologie, între cultură şi ecologie, între infrastructuri şi, să spunem, riscuri naturale sau probleme de natură ecologică.
Abordarea globală şi integratoare a problemelor societăţii, capacitatea de mediere şi negociere - toate aceste lucruri, vedeţi, care apar pe ecran, sunt puse în seama acestui specialist, care se ocupă de planificare spaţială şi care, dacă ne uităm la toată această listă, înseamnă că este un fel de specialist cu o capacitate de integrare, de sinteză, de comunicare între multiple zone şi între multiple domenii. Şi aceasta este realitatea sau, în orice caz, acesta este modul în care îşi exercită specialistul în planificare spaţială rolul în Europa şi, în general, pe plan internaţional şi spre care se tinde cu eforturi şi în România, şi pot să vă spun, pentru că activez şi în domeniul academic, că încercăm să pregătim viitori specialişti care să poată să răspundă unor astfel de sarcini şi provocări.
Tot acest Consiliu European al Urbaniştilor -  pentru că este vorba şi am insistat, pentru că este o apariţie recentă şi este vorba de chestiunea participării şi relaţia între comunitate, autoritate, specialişti - a promovat această Cartă europeană a democraţiei participative în procesele de planificare spaţială, recent, anul trecut; ea va fi tradusă şi în limba română şi va fi pusă în circulaţie tot prin grija Registrului urbaniştilor. Şi aici vedeţi că se enunţă câteva principii generale, care reflectă încă odată rolul şi importanţa planificării spaţiale, aşa cum este ea înţeleasă, percepută şi promovată la scară europeană. Este foarte important să reţinem impactul deciziilor politice asupra dezvoltării teritoriului şi localităţilor. Este important, de exemplu, să reţinem că orice intervenţie trebuie să ţină cont de contextul cultural şi alte lucruri de acest gen.
Cam asta este ce se aşteaptă sau ce se speră sau ce se spune despre specialistul în planificare spaţială în discursul internaţional. Acuma, ce avem în România? Sigur că în România avem diverşi specialişti şi care provin din diverse domenii şi care sunt activi în acest domeniu, în zona planificării spaţiale. O parte a acestor specialişti au înfiinţat, încă din anii '90, această Asociaţie Profesională a Urbaniştilor din România, pe scurt APUR, şi reprezintă în primul rând această asociaţie. Această asociaţie este, la rândul ei, parte a structurii de conducere a Registrului Urbaniştilor din România, despre care o să vorbesc imediat, şi care este o structură publică şi care are un rol bine definit prin lege şi anume acela de a veghea la buna calitate a documentaţiilor şi a desfăşurării proceselor de planificare în România.
Nu o să intru acum în istoria asociaţiei, care este şi lungă şi scurtă - este lungă, pentru că asociaţia - vă spuneam, s-a înfiinţat pe la începutul anilor '90, dar activitatea ei a devenit ceva mai pronunţată abia în ultimii ani şi sperăm să fie tot mai pronunţată şi prin creşterea cantitativă a celor care sunt astăzi implicaţi în domeniu faţă de momentul înfiinţării ei, în 1990. Nu este singura asociaţie cu acest profil. Deci este o asociaţie care are drept scop promovarea domeniului, colaborarea cu alte asociaţii, colaborarea cu autorităţile locale în scopul susţinerii acestui domeniu, sprijinirea formării şi alte lucruri care apar în statutul asociaţiei.
Există şi ale asociaţii cum ar fi Asociaţia Urbaniştilor din Cluj sau o asociaţie mult mai tânără, care este această Asociaţie a Absolvenţilor de Urbanism şi Peisagistică din România, şi care cuprinde, într-adevăr, pe absolvenţii Facultăţii de Urbanism din Bucureşti, care absolvenţi cred că au ajuns pe la 12-a sau a 13-a serie, dacă nu chiar mai mult, pentru că vorbesc despre o facultate care a fost înfiinţată în 1997 şi care produce de atunci, să spunem aşa, specialişti clar orientaţi pe chestiunea planificării spaţiale, fără ca aceasta să însemne că ei sunt singurii care devin activi în domeniu, alături de ei, şi aceasta este caracteristica asociaţiei profesionale a urbaniştilor.
Alături de ei sunt şi rămân arhitecţii, geografii, sociologii, economiştii, ecologii şi alte profesii, care sunt implicate în domeniu, iar caracteristica principală a APUR-ului este tocmai această interdisciplinaritate, de altfel, o caracteristică  generală a planificării spaţiale. Există şi alte tipuri de structuri asociative sau organizaţii active în planificarea spaţială. Sigur, am vorbit despre Registrul urbaniştilor ceva mai devreme. Registrul urbaniştilor - trebuie să precizez, pentru a elimina unele confuzii care apar, în general, în spaţiul public - nu este o asociaţie, ci este o instituţie publică, o instituţie de interes public, care este stabilită prin lege şi care conferă dreptul de semnătură pentru documentaţiile statutare, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism; dar, cum spuneam, veghează asupra calităţii domeniului şi a exercitării profesiei, tocmai prin atribuirea acestui drept de semnătură, iar în structura de conducere a registrului apar o serie întreagă de organizaţii, ministerul de resort, dar şi o serie de asociaţii profesionale şi instituţii academice.
Există şi alte instituţii. Nu am pretenţia de a fi exhaustiv în enumerarea lor, ci doar am vrut să vă aduc în atenţie faptul că avem şi instituţiile, asociaţiile arhitecţilor foarte numeroase, numeroase din punct de vedere al numărului de membri, Asociaţia Peisagiştilor, Asociaţilor Geografilor şi, cu siguranţă, sunt şi alte asociaţii pe domenii specifice. Alături de ele ar trebui menţionate şi diversele ONG-uri, în fond tot asociaţii, dar care au, să spunem, nişte scopuri mai bine delimitate decât structurile de tip profesional şi care sunt active în domeniu şi care, de asemenea, colaborează cu structurile profesionale, uneori reprezentanţii lor fiind, de asemenea, membri în asociaţiile profesionale.
Deci există, la ora actuală, un întreg evantai de structuri asociative, acive în domeniu şi care pot juca un rol în relaţie cu diverşii actori urbani şi teritoriali - aici într-o mică schemă am sugerat faptul că aceşti actori, care pot fi administraţia, pot di agenţiile de diverse feluri, instituţiile culturale, dezvoltatorii, bineînţeles comunitatea  locală sau instituţiile care răspund de siguranţă, securitate şi apărare, sigur că pot fi şi mulţi alţi actori, asociatiile sau structurile asociative pot fi elementul care să faciliteze legătura, contactul necesar între aceşti multipli actori şi în multe rânduri chiar fac acest lucru, dar probabil nu încă suficient în România şi de asta cred că şi discutăm despre acest subiect.
Ajung la încercarea de a răspunde întrebării iniţiale - cum pot sprijini asociaţiile profesionale, administraţile locale şi buna guvernanţă? - printr-o serie întreagă de elemente şi, repet, sunt diverse idei, care sunt lansate aici, care pleacă de la consultanţă la transfer de cunoştinţe, facilitare, mediere în diversele procese de dezvoltare, negociere chiar, sprijin în procesele, în toate procesele participative, în procesele de formare, în diseminarea de noutăţi sau în promovarea  unor locuri, unor teritoriii, unor proiecte sau, să spuinem, acţiuni de naturtă strategică sau operaţională în diverse locuri. Probabil că această listă poate fi completată sau poate fi adaptată de la caz la caz - nu vreau să o comentez în detaliu, dar aş vrea să spun că important ar fi de discutat cum ppot fi asigurate aceste, să spunem aşa, servicii pe care le pot oferi asociaţiile profesionale.
Pot fi... putem vorbi de o serie de instrumentre şi aş începe prin a spune că, în orice caz, aceste instrumente nu sunt de tip tradiţional, nu sunt de tipul planurilor statutare şi în niciun caz, asociaţiile, sigur, nu vor reprezenta şi nu ar trebui să reprezinte o concurenţă, să spunem, pentru piaţa lucrativăm, pentru cei carem să spunem, întocmesc sau elaborează documentaţii specifice, ci, mai degrabă, şi de regulă aceasta este postura în care se manifestă structurile asociative, mai degrabă în forme neconvenţionale, cum mai sunt numite în diverse discursuri internaţionale formule 'out of the box', formule neobişnuite, formule netradiţionale, formule diferite de a rezolva probleme ale dezvoltării comunităţii, ale proceselor de planificare şi aceste lucruri se pot exprima in câteva tipuri de exemple.
Desigur, nu neapărat nişte lucruri necunoscute, ci poate situaţii cu care v-aţi confruntat sau aţi avut de-a face, dar poate că nu au fost suficient de mult folosite aceste instrumente, de la ateliere tematice şi grupuri de lucru consultative, care pot fi organizate în formule interdisciplinare, în sprijinul rezolvării sau în sprijinul, mai degrabă, al facilitării unui transfer de idei şi de concepte către autorităţile locale şi care îşi dovedesc, de regulă, o anumită eficacitate, de multe ori comparabilă sau poate mai bună decât atribuirea unor contracte de consultanţă pentru rezolvarea unor probleme similare, pentru că, de regulă, aceste formule de tip atelier sau grupul de lucru consultativ capacitează energii, resurse din diverse domenii pe o perioadă scurtă de timp, într-un mod extrem de intensiv, într-un mod organizat, într-un mod metodic, conduc la nişte rezultate rapide şi extrtem de creative, care pot facilita, să spunem, găsirea unor soluţii în special în cazuri complicate, critice sau care nu-şi găsesc rezolvări prin metode tradiţionale.
Sunt şi alte tipuri de instrumente, cum ar fi laboratoarele urbane, folosite intens de o serie întreagă de organizaţii şi pot să vă spun că există şi organizaţii internaţionale, asociaţii internaţionale ale profesioniştilor care promovează astfel de lucruri. Laboratoarele urbane mizează, sigur, mai mult pe chestiuni legate de cercetare, de transferul unor metode de abordare şi rezolvare a unor situaţii de un anumit tip. Şcolile de vară care sunt, de asemeneni, susţinute de diverse structuri asociative, printre care şi Asociaţia şcolilor de urbanism din Europa care, sigur, se adresează în special zonei academice şi studenţilor, dar lucrează şi ele cu autorităţile locale pentru rezolvarea situaţiei particulare.
Nu sunt singurele metode, şi aş menţiona aici unele care poate sunt cel puţin sau la fel de eficace sau mai eficiente - asociaţiile profesionale pot organiza expoziţii, organizează conferinţe, congrese, diverse tipuri de festivaluri tematice, forme de premiere, prin care pot, pe de o parte, să promoveze anumite modele, iar pe de altă parte, pot aduce, într-un singur loc, experienţe profesionale, profesionişti de înaltă ţinută şi pot folosi într-un mod intensiv, aş spune, resursele profesionale, resursele umane din domeniu şi pot, de asemenea, genera forme de natură promoţională care să schimbe imaginea unui loc sau unui teritoriu sau să-l introducă într-un anumit circuit. În final, aş îndrăzni să propun o posibilă agendă pentru viitorul imediat, cu privire la modalităţile de cooperare între asociaţiile profesionale şi administraţie şi nu fac decât să listez o serie de posibile forme de cooperare de acest fel şi desigur, lista rămâne deschisă, dar aş spune, în încheiere, că este foarte important ca să existe între sau să se poată stabili între asociaţii şi reprezentanţii asociaţiilor profesionale de orice fel implicate în procesele de planificare spaţială, şi autorităţi, un climat de încredere reciprocă.
Fără un astfel de climat de încredere reciprocă, sigur, putem să ne amintim de celebra anecdotă cu consultantul şi ciobanul, nu ştiu dacă o cunoaşteţi, dacă o cunoaşteţi, vă rog să îmi spuneţi să nu mai repet.. Cine cunoaşte anecdota? E cunoscut cazul, probabil, nu, al consultantului care vine în vârful muntelui şi îl întreabă pe cioban: ciobane, dacă îţi spun câte oi în turmă, îmi dai un miel sau o oaie din turma ta. Şi ciobanul, sigur, da bine, spune. Bineînţeles, consultantul, folosind o serie întreagă de instrumente perfecţionate, reuşeşte să îi dea o cifră foarte precisă şi după care îi spune...
Ciobanul recunoaşte, sigur, da, uite, ai ghicit, aşa este: 1825 de oi. Bravo. Bun, pot să iau acum un miel din turma ta? Sigur că da. Te rog. După care şi ciobanul spune: dar dacă eu îţi spun ce meserie ai, îmi dai maşina ta aia frumoasă cu care ai venit? Da, sigur că da. Şi, bineînţeles, ciobanul îi spune: eşti consultant. Păi cum ai ghicit? Păi foarte simplu: ai venit aici neinvitat, mi-ai spus ceva ce eu oricum ştiam şi, în final, în loc să iei o oaie, ai luat un câine care îmi păzea turma. Prin urmare, dă-mi maşina ta. Bun. Sigur că un astfel de banc, o astfel de anecdotă, nu face bine creării acelui climat de încredere reciprocă la care mă refeream, dar revenind la chestiuni serioase, şi cu asta închei, în condiţiile actuale, şi fac aici o ultimă scurtă paranteză, în care aşa cum spunea şi doamna Munteanu, la început, am uitat de faptul că în anii '90, au fost desfiinţate, practic, structurile de planificare existente în teritoriu. Şi în locul lor nu s-a pus nimic, între timp. În aceste condiţii, specialiştii, sigur, s-au reorganizat, în forme fragmentate şi atomizate, în birouri de proiectare, în tot felul de structuri lucrative şi de foarte multe ori, sigur, se readună în consorţii lărgite, atunci când au de rezolvat un studiu, o lucrare de o anumită anvergură, dar acest lucru este temporar şi pe de altă parte, administraţiile, autorităţile, nu au la îndemână un interlocutor permanent care să... o interfaţă, să spunem aşa, între problematica cu care se confruntă şi realităţile de zi cu zi, comunitate sau alte provocări de genul celor amintite mai devreme.
Această interfaţă care există în foarte multe alte ţări europene dezvoltate şi nu trebuie să mergem până în vestul Europei, le găsim şi mult mai aproape de noi. Este extrem de importantă pentru a putea asigura o rezolvare eficientă, durabilă, corectă, să spunem, a complexităţii extrem de mari a problemelor de dezvoltare cu care ne confruntăm astăzi. De ce spun asta? Evident că asociaţia pe care o reprezint şi alte asociaţii cu care suntem în legătură, susţin destul de serios, în ultimii ani, necesitatea reînfiinţării unor astfel de structuri, dar... mai puţin... dar în condiţiile în care ele nu există, cred că asociaţiile şi structurile asociative pot juca un rol cu atât mai important în contextul actual, cel puţin până la momentul în care situaţia începe să se aşeze ceva mai bine. Vă mulţumesc şi vă rog să mă iertaţi pentru faptul că v-am ţinut prea mult!


Mihai Busuioc: Vă mulţumesc şi eu domnule preşedinte! A fost o prezentare foarte interesantă. Doamnelor şi domnilor, forumul nostru continuă şi mâine. Două teme deosebit de importante: transparenţă şi managementul funcţiei publice; descentralizarea autonomiei locală; codul administrativ şi codul de procedură administrativă. Vreau să vă reamintesc că concluziile şi încheierea evenimentului vor avea loc în prezenţa Excelenţei Sale Klaus Iohannis, preşedintele României. Vă aşteptăm şi mâine cu mare drag! Şi acum vă invit la recepţia oferită de guvernului, la Sala Unirii. Vă mulţumesc!